Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Martiriul Sfintelor Perpetua şi Felicitas (7 martie 203)

Actul martiric al Sfintelor perpetua şi Felicitas, care au pătimit pentru Hristos la 7 martie 203, la Cartagina, împreună cu alţi patru tineri creştini, în timpul împăratului Septimiu Sever (191-211), este unul din cele mai complete şi mai pretenţioase dintre actele martirice pe care ni le-a transmis antichitatea creştină, în forma lui originală, în limba latină, redactat de un martor ocular în 203, după istorisirea autentică lăsată de Sfânta Perpetua şi după viziunea martirului Saturus, care a pătimit împreună cu ea.

Sfânta Perpetua este una dintre cele mai frumoase şi mai interesante figuri din istoria creştinismului, iar istorisirea chinurilor şi patimilor ei pentru Hristos, scrise chiar de ea însăşi până în ziua martiriului său, emoţionează până azi şi va emoţiona totdeauna inimile celor ce cred în Dumnezeu. Întregul document este o mărturie vie, zguduitoare şi autentică despre vigoarea şi puterea tinerei Biserici din provincia Africa a Imperiului roman, la înc. sec. al III-lea. Documentul e scris în spiritul cărţii Apocalipsa din Noul testament şi al scrierii Păstorul lui Herma, iar în unele capitole se simte înrâurirea montanismului. Autenticitatea acestui document nu a fost pus niciodată la îndoială.

În afară de Perpetua care a scris cea mai mare parte a Actului, se consemnează şi un autor necunoscut, despre care unii istorici cred că a fost Tertulian, care a compus o interesantă introducere, cap. 1 şi 2 şi partea finală pentru zidirea morală a credincioşilor. Se scoate în relief, în introducere, lucrarea sfinţitoare a Sfântului Duh, Care din Ziua Cincizecimii Şi-a revărsat bogăţia harului Său în lume şi lucrează permanent la curăţirea, înnoirea şi sfinţirea lumii.

Textul martiriului Sfintelor Perpetua şi Felicitas şi al martirilor dimpreună cu ele, fiind compus de un martor ocular după istorisirea autentică a Sfintei perpetua, are cea mai mare valoare istorică şi literară. Martiriul lor, istorisit în cuvinte simple şi sincere. Fără nici un fel de artificii şi exagerări, rămâne cel mai preţios act martiric din epoca persecuţiei creştinilor de către împăraţi romani, în primele trei secole, şi totodată cea mai frumoasă şi mai emoţionată operă literară pe care ne-a transmis-o vechea literatură creştină, care va mişca li emoţiona până la lacrimi inimile creştinilor din toate timpurile.

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfintele Perpetua şi Felicitas în fiecare an la 1 februarie.