Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

2. Antitrinitarismul modalist numit şi monarhianism sau patripasianism, considera Logosul divin ca ceva alegoric, nereal, Iisus Hristos fiind Dumnezeu, Tatăl Însuşi care S-a întrupat. Erezia a apărut în Orient, după care s-a manifestat şi la Roma. Reprezentanţi mai cunoscuţi sunt: Noet, Praxeas şi Sabeliu.

Noet din Smirna învăţa că unul Dumnezeu este Creatorul tuturor şi ori de câte ori vrea, El se descoperă în lume. El este nevăzut când nu Se descoperă şi văzut când Se arată, este nepătruns când vrea să fie nepătruns şi când vrea El Se lasă pătruns de mintea umană, este nemuritor, dar şi muritor.

Fiul şi Tatăl este unul şi acelaşi Dumnezeu, care S-au întrupat din Fecioara Maria şi S-a descoperit celor cărora a vrut El. El este Cel răstignit murind pe cruce El, Cel nemuritor, împuns cu suliţa, pus în mormânt şi înviat a treia zi din morţi. Dacă Fiul Iisus Hristos nu este Tatăl Însuşi, atunci El nu este Dumnezeu.

După ce a fost excomunicat în Smirna pentru erezia luii, Noet a plecat la Roma unde învăţătura lui era deja cunoscută.

Praxias, originar din Asia Mică a activat ca exponent al antitrinitarismului modalist, mai întâi la Roma, apoi în Africa. Despre învăţătura lui Praxias ne informează Tertulian. Tatăl, creatorul tuturor S-a sălăşluit în Fecioara Maria din care S-a născut ca Fiu şi a pătimit. Dacă Iisus Hristos nu ar fi Tatăl întrupat, atunci nu ar avea sens întreita ispitire a lui Hristos de către diavol, căci diavolul este în conflict cu Dumnezeu şi nu cu omul.

Tatăl a pătimit împreună cu Hristos, căci omul Iisus este corpul, iar sufletul este Dumnezeu. Prin urmare, Mântuitorul a murit nu după fiinţa Sa dumnezeiască, ci după cea omenească.

Sabeliu, originar din Cirenaica, a răspândit antitrinitarismul în Libia şi Rom ala sf. sec.al II-lea. A fost cel mai reprezentativ promotor al antitrinitarismului modalist numit şi sabelianism, sistemul lui doctrinar fiind mult mai dezvoltat şi mai complicat, decât la ceilalţi.

El concepea unitate lui Dumnezeu ca trei numiri într-o singură ipostază Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt fiind nume diferite date aceleiaşi persoane sau ipostase dumnezeieşti. Acelaşi Dumnezeu Se descoperă în forme şi etape, după fiecare manifestare, întorcându-se în Sine. Revelaţia este concepută ca o dilatare sau extindere şi ca o contracţie şi revenire în Sine. Ca Dumnezeu Tatăl s-a descoperit la creaţie, ca Dumnezeu Fiul la mântuire, iar ca Duhul Sfânt la desăvârşirea, sfinţirea şi conducerea Bisericii. Aceste trei forme de manifestare sunt înţelese ca trei feţe, dar nu ca trei persoane sau ipostase ale unicului Dumnezeu, pentru a nu se cădea în politeism.

Sabeliu învăţa despre revelarea lui Dumnezeu ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt, însă considera ipostasele nu ca proprii, personale, şi ca moduri diferite de manifestare al iposatasului unic a monadei.

Erezia sabeliană a fost tolerată de unii episcopi, dar şi combătută cu vehemenţă de Ipolit, Origen, Tertulian şi Novaţian. Combaterea antitrinitarismului a determinat pe unii părinţi şi scriitori bisericeşti să adopte subordinaţianismul în Sfânta Treime pentru a arăta că Fiul este deosebit de Tatăl, deosebirea fiind personală şi nu ca formă şi mod de manifestare. Deoarece problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi nu fusese elucidată, subordiţianismul apare în operele lui Iustin Martirul, Irineu, Origen şi Ipolit, care au constituit baza disputelor trinitare din secolul al IV-lea.