Ideea fundamentala a victoriei

SATANA NU TE POATE FACE SĂ PĂCĂTUIEŞTI

Pleaca, Satano… Caci este scris: ,,Domnului, Dumnezeului tau, sa te inchini. " (Matei 4:10)

Ispititorul nu ne poate constrange niciodata sa pacatuim. El nu poate sa ne stapaneasca mintea, decat daca ea este predata puterii lui. Intai trebu-ie sa consimta vointa si credinta sa se desprinda de Hristos, si numai dupa aceea poate Satana sa-si exercite puterea asupra noastra. Dar orice dorinta pacatoasa pe care o cultivam ii da lui un punct de sprijin. Orice sfera in care noi nu ajungem la standardul pus de Dumnezeu este o poarta deschisa, pe care poate sa intre vrajmasul sa ne ispiteasca si sa ne distruga. Si orice greseala sau infrangere a noastra ii da Diavolului prilej sa-L invinuiasca pe Hristos.

Cand a citat promisiunea: ,,El va porunci ingerilor Sai sa vegheze asupra Ta", Satana a omis intentionat cuvintele: ,,Sa te pazeasca in toate caile tale"; adica in toate caile in care il putem alege pe Dumnezeu. Isus a refuzat sa lase calea ascultarii. Desi avea o incredere deplina in Tatal Sau, nu voia sa Se aseze, fara sa fie nevoie, intr-o situatie care ar fi facut necesara interventia Tatalui pentru a-L salva de la moarte. El nu voia sa forteze Cerul sa-L scape si astfel sa greseasca si sa nu-i dea omului o pilda de incredere si supunere.

Isus i-a spus lui Satana: ,,De asemenea, este scris: <>" Cuvintele acestea le spusese Moise copiilor lui Israel cand insetasera in pustie si au cerut ca Moise sa le dea apa, strigand: ,,Este oare Domnul in mijlocul nostru sau nu este?" (Exodul 17:7). Dumnezeu facuse pentru ei minuni, dar, cu toate acestea, in vreme de incercare, s-au indoit si au cerut o dovada ca El era cu ei. In necredinta lor, ei cautau sa-L puna la incercare. Satana il constrangea pe Hristos sa faca acelasi lucru. Dumnezeu daduse deja dovada ca Isus era Fiul Sau; si acum, daca El ar fi cerut o dovada ca era Fiul lui Dumnezeu, ar fi insemnat sa puna la incercare Cuvantul lui Dumnezeu – sa-L ispiteasca. La fel este daca cineva cere un lucru pe care Dumnezeu nu l-a fagaduit. E un semn de neincredere si ar fi de fapt o punere la proba sau o ispitire a Lui. Noi nu trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu ceva ca sa dovedim ca isi va implini Cuvantul, ci pentru ca il va implini; nu ca sa dovedim ca El ne iubeste, ci pentru ca ne iubeste. ,,Fara cre-dinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta" (Evrei 11:6).

Dar credinta nu e in niciun fel amestecata cu incumetarea. Numai acela care are adevarata credinta este sigur fata de incumetare. Caci incumeta-rea este credinta contrafacuta de Satana. – Viata lui Iisus, pp. 125-126

DUMNEZEU TREBUIE SĂ AIBĂ CONSIMŢĂMÂNTUL TĂU

Domnul este taria mea si scutul meu; in El mi se increde inima si sunt ajutat. (Psalmii 28:7)

Alaturi de aceia care predica Evanghelia, lucreaza fiinte care nu sunt decat unelte ale duhurilor inselatoare. Foarte multi oameni vin in lega-tura cu ele mai mult din curiozitate, dar, avand dovada ca acolo lucreaza o putere supraomeneasca, ei sunt fermecati din ce in ce mai mult, pana cand ajung sa fie stapaniti de o vointa mai tare decat a lor. Ei nu pot sa scape de puterea ei misterioasa.

Zidurile de aparare ale sufletului sunt daramate si nu mai ramane nicio opreliste impotriva pacatului. Odata ce a lepadat restrictiile Cuvantului lui Dumnezeu si ale Duhului Sau, nimeni nu stie pana la ce adancimi ale decaderii va ajunge. Pacate ascunse sau patimi puternice pot face din el un captiv tot asa de neajutorat ca demonizatul din Capernaum. Cu toate aces-tea, starea lui nu este lipsita de speranta.

Mijlocul prin care il putem birui pe cel rau este acelasi prin care a biru-it Hristos – puterea Cuvantului. Dumnezeu nu ne stapaneste mintea fara consimtamantul nostru, dar, daca dorim sa cunoastem si sa facem voia Lui, exista promisiuni si pentru noi: ,,Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi"; ,,Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca… invatatura" (Ioan 8:32; 7:17). Prin credinta in aceste promisiuni, orice om poate fi eliberat de cursele ratacirii si de domnia pacatului.

Fiecare om este liber sa aleaga de care putere vrea sa fie stapanit. Ni-meni n-a cazut atat de jos, nimeni nu este atat de ticalos, incat sa nu gaseas-ca eliberarea oferita de Hristos. In loc de rugaciune, demonizatul a putut sa rosteasca numai cuvintele lui Satana. Cu toate acestea, strigatul nerostit al inimii lui a fost auzit. Nu exista strigat al unei fiinte in nevoie, chiar fara sa fi fost rostit, care sa nu fie ascultat. Aceia care vor consimti sa intre in legamant cu Dumnezeul cerului nu vor fi lasati in puterea lui Satana sau in slabiciunile firii lor. Ei sunt invitati de Mantuitorul: ,,Sa caute ocrotirea Mea, sa faca pace cu Mine, da, sa faca pace cu Mine" (Isaia 27:5). Duhurile intunericului se vor lupta pentru cel care odata a fost sub stapanirea lor, dar ingerii lui Dumnezeu il vor apara cu o putere care va castiga biruinta. Domnul zice: ,,<> <>, zice Domnul, <>" (Isaia 49:24,25). -- Viata lui Iisus, pp. 258-259

ÎNCĂLCAREA HOTARULUI

Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume!(1 Ioan 2:15)

Hristos nu spune ca omul nu va sluji sau ca nu trebuie sa slujeasca la doi stapani, ci ca nu poate sluji. Interesele lui Dumnezeu si interesele lui Mamona nu se pot asocia si nu pot fi in armonie. Acolo unde crestinul este indemnat de constiinta sa rabde, sa renunte la sine, sa se opreasca, exact acolo omul lumesc incalca hotarul pentru a-si ingadui inclinatiile egoiste. De o parte a hotarului, se afla urmasul lui Hristos care renunta la sine, iar de partea cealalta, este iubitorul de lume, care isi ingaduie placerile proprii, se conformeaza modei, are o purtare frivola si se complace in placeri interzi-se. Crestinul nu poate trece de aceasta parte a hotarului.

Nimeni nu se poate aseza intr-o pozitie neutra; nu exista o clasa de mij-loc a oamenilor, care nici sa nu il iubeasca pe Dumnezeu si nici sa-i slu-jeasca vrajmasului neprihanirii. Hristos trebuie sa traiasca in slujitorii Lui umani si sa lucreze prin aptitudinile lor si sa actioneze prin capacitatile lor. Vointa lor trebuie sa fie supusa fata de vointa Lui; ei trebuie sa actioneze impreuna cu Duhul Sau. Astfel ca nu mai traiesc ei, ci Hristos traieste in ei. Cel care nu se consacra intru totul lui Dumnezeu se afla sub controlul unei alte puteri, se supune unui alt glas, ale carui sugestii au un caracter total diferit. Slujirea pe jumatate il asaza pe om de partea vrajmasului, ca aliat plin de succes al ostirilor intunericului. […]

Nu viata nelegiuita a pacatosului inveterat sau a celor ce sunt pleava societatii constituie cea mai puternica fortareata a viciului din lumea noas-tra, ci viata care de altfel pare nobila, virtuoasa si onorabila, dar in care este cultivat chiar si un singur pacat sau viciu. Pentru sufletul care lupta in taina impotriva unei ispite uriase si tremura disperat in pragul prapastiei, un exemplu de felul acesta constituie unul dintre cele mai puternice mij-loace de seductie ale pacatului. Acela care, desi inzestrat cu inalte conceptii despre viata, adevar si onoare, incalca in mod voit una dintre prevederile legii sfinte a lui Dumnezeu isi schimba darurile nobile intr-o momeala de a pacatui. Geniul, talentul, compasiunea, chiar si faptele bune si generoase pot deveni niste curse ale lui Satana de ademenire a altor suflete la pier-derea vietii acesteia si a celei viitoare. – Cugetari de pe Muntele Fericirilor, pp. 93-94