Ideea fundamentala a victoriei

Created in the cloud with Aspose.Words for Cloud. http://www.aspose.com/cloud/word-api.aspx

IDEEA FUNDAMENTALA A VICTORIEI

De aceea dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea.(2 Petru 1:5,6)

Aceste cuvinte sunt pline de invatatura si descopera ideea fundamentala a biruintei. Apostolul le infatiseaza credinciosilor scara progresului crestin, fiecare treapta reprezentand inaintarea in cunoasterea lui Dumne-zeu, in urcarea careia nu este niciun loc de oprire. Credinta, fapta, cunostin-ta, infranarea, evlavia, dragostea de frati si iubirea de oameni sunt treptele scarii. Suntem mantuiti urcand treapta dupa treapta, suind pas cu pas, pana la masura idealului lui Hristos pentru noi. In felul acesta, El S-a facut pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare.

Dumnezeu l-a chemat pe poporul Sau la slava si virtute si acestea se vor manifesta in viata tuturor acelora care sunt cu adevarat in legatura cu El. Devenind partasi ai darului ceresc, ei trebuie sa mearga spre desavarsire, fiind ,,paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta" (1 Petru 1:5). Este slava lui Dumnezeu sa le acorde copiilor Sai neprihanirea Sa. El doreste sa-i vada pe barbati si pe femei atingand standardul cel mai inalt si, cand se prind, prin credinta, de puterea lui Hristos, cand solicita fagaduintele Sale sigure si le considera ca fiind ale lor, cand cauta cu o staruinta irezistibila puterea Duhului Sfant, ei vor fi facuti desavarsiti in El.

Dupa ce a primit credinta Evangheliei, urmatoarea lucrare a credin-ciosului este sa adauge la caracterul sau fapta, sa-si curete inima si sa-si pregateasca mintea pentru cunoasterea lui Dumnezeu. Cunostinta aceasta este temelia adevaratei educatii si a adevaratei slujiri. Ea este singurul scut adevarat impotriva ispitei; si este singura care poate face pe cineva aseme-nea lui Dumnezeu in caracter. Prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Fiului Sau, Isus Hristos, ii este dat credinciosului ,,tot ce priveste viata si evlavia". Niciun dar bun nu este oprit de la acela care isi doreste, in mod sincer, sa dobandeasca neprihanirea lui Dumnezeu. […]

Nimeni nu ar trebui sa dea gres in a atinge, in sfera lui, desavarsirea ca-racterului crestin. Prin jertfa lui Hristos, s-a facut posibil pentru credincios sa primeasca toate lucrurile care privesc viata si evlavia. -- Faptele aposto-lilor, pp. 530, 531

UMILINŢA ADUCE VICTORIE

Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul!(Matei 5:5)

Ferice de cei blanzi." Greutatile din viata noastra pot fi foarte mult usu-rate de umilinta aceea care se ascunde in Hristos. Daca avem umilinta Domnului, ne vom ridica mai presus de dispret, de refuzurile altora, de ne-cazurile la care suntem expusi in fiecare zi si ele vor inceta sa ne influenteze negativ. Cea mai inalta dovada de noblete la un crestin este stapanirea de sine. Acela care, atunci cand e tratat cu cruzime si insultat, nu pastreaza un spirit calm si demn Ii rapeste lui Dumnezeu dreptul de a descoperi in el desavarsirea Sa de caracter. Umilinta inimii este taria care da biruinta urmasilor lui Hristos; ea este dovada legaturilor lor cu cerul.

,,Domnul este inaltat; totusi vede pe cei smeriti" (Psalmii 138:6). Aceia care dau pe fata spiritul bland si smerit al lui Hristos sunt priviti cu duiosie de Dumnezeu. Poate ca lumea ii priveste cu dispret, dar in ochii Lui ei sunt de o mare valoare. Nu numai cei intelepti, cei mari, cei bogati vor putea castiga dreptul de a intra in curtile ceresti; nu numai lucratorul activ, plin de zel, care munceste neincetat. Nu! Ci si cel sarac in duh, care flamanzeste dupa prezenta launtrica a lui Hristos, cel smerit cu inima, pentru care am-bitia cea mai inalta este sa faca voia lui Dumnezeu – da, si acestia vor intra. Ei vor face parte din numarul celor care si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului. ,,Pentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte in templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie isi va intinde peste ei cortul Lui" (Apocalipsa 7:15). […]

Dar cuvintele lui Hristos cuprind mai mult decat eliberarea de necuratiile senzuale, mai mult decat eliberarea de acele intinari ceremoniale de care iudeii se fereau cu atata grija. Ceea ce ne impiedica sa-L vedem pe Dum-nezeu este egoismul… Numai o inima neegoista si numai un spirit umil si increzator il vor vedea pe Dumnezeu ca fiind ,,plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie" (Exodul 34:6). – Viata lui lisus, pp. 301--302

VICTORIE DOAR PRIN DUMNEZEU

Ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra. (1 Ioan 5:4)

Viata crestinului este o lupta si un mars. Dar victoria nu poate fi castiga-ta prin puterile omenesti. Terenul de lupta este inima noastra. Batalia pe care trebuie sa o ducem – cea mai mare batalie care a fost dusa vreodata de oameni – consta in predarea eului in fata vointei lui Dumnezeu, in supu-nerea inimii fata de suveranitatea iubirii. Omul cel vechi, nascut din sange si din voia firii lui, nu poate mosteni imparatia lui Dumnezeu. Inclinatiile ereditare, vechile obiceiuri trebuie parasite.

Acela care se hotaraste sa intre in imparatia spirituala va constata ca toate puterile si pasiunile firii nerenascute, sprijinite de fortele imparatiei intunericului, sunt aranjate de lupta impotriva lui. Mandria si egoismul se vor impotrivi oricarei incercari de a le arata ca sunt pacatoase. Prin forte proprii, nu suntem capabili sa invingem dorintele si obiceiurile pacatoase care lupta pentru suprematie. Noi nu-l putem birui pe vrajmasul puternic care ne tine in robie. Numai Dumnezeu ne poate da biruinta. El doreste sa fim stapani peste noi insine, peste vointa si caile noastre. Dar nu poate lu-cra in noi fara consimtamantul si cooperarea noastra. Duhul Sfant lucreaza prin insusirile si capacitatile ce ne-au fost date. Energiile noastre sunt nece-sare pentru a coopera cu Dumnezeu.

Biruinta poate fi castigata numai prin multa rugaciune staruitoare, nu-mai prin smerirea eului la fiecare pas. Vointa noastra nu trebuie silita sa coopereze cu puterea divina, ci trebuie sa se supuna de bunavoie. Daca ar fi posibil sa vi se impuna influenta Spiritului lui Dumnezeu cu o intensitate de o suta de ori mai mare, aceasta nu v-ar face crestini, subiecti potriviti pentru cer. Iar fortareata lui Satana nu ar fi sfaramata. Vointa voastra tre-buie sa se aseze de partea vointei lui Dumnezeu. Prin puterile proprii, nu sunteti in stare sa va supuneti dorintele, scopurile si inclinatiile fata de voia lui Dumnezeu, dar, daca vreti cu adevarat, El va indeplini pentru voi aceasta lucrare, ,,rasturnand izvodirile mintii si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu si orice gand il va face rob ascultarii de Hristos" (2 Corinteni 10:5). Atunci veti duce ,,pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur. Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa, si infaptuirea" (Filipeni 2:12,13). – Cugetari de pe Muntele Fericirilor, pp. 141-143