FUNDAMENTUL VICTORIEI
Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!(1 Corinteni 15:57)
Pentru cei care cred in El, Hristos este temelia sigura. Acestia sunt cei care cad pe Stanca si se zdrobesc. Aici sunt prezentate supunerea fata de Hristos si credinta in El. A cadea pe Stanca si a fi zdrobit inseamna sa renuntam la neprihanirea proprie si sa mergem la Hristos cu umilinta unui copil, pocaindu-ne de abaterile noastre si crezand in iubirea Lui plina de iertare. Si tot astfel, prin credinta si ascultare, cladim pe Hristos ca temelie a noastra.
Pe aceasta Stanca vie pot cladi atat iudeii, cat si neamurile. Aceasta este singura temelie pe care putem cladi in siguranta. Ea este destul de cuprinza-toare pentru toti si destul de tare pentru a sustine greutatea si povara lumii intregi. Si, prin legatura cu Hristos, Piatra vie, toti cei care cladesc pe aceasta temelie devin pietre vii. Multi sunt ciopliti, lustruiti, infrumusetati prin pro-priile sfortari, dar nu pot sa devina ,,pietre vii", deoarece nu sunt in legatura cu Hristos. Fara legatura aceasta, niciun om nu poate fi mantuit. Fara viata lui Hristos in noi, nu putem rezista furtunii de ispite. Siguranta noastra ves-nica depinde de asezarea cladirii pe temelia cea sigura. Astazi, multi oameni cladesc pe temelii care n-au fost probate. Cand cade ploaia, cand bate furtuna si se revarsa apele, casa lor se prabuseste, pentru ca nu este intemeiata pe Stanca vesnica, pe Piatra din capul unghiului, Isus Hristos.
Pentru cei care ,,se lovesc de ea, pentru ca n-au crezut Cuvantul", Hristos este o piatra de poticnire. Dar ,,piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului" (1 Petru 2:7,8). La fel ca piatra lepadata, Hris-tos a avut de suferit in misiunea Lui pamanteasca dispret si brutalitate. El a fost ,,dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit…, si noi nu L-am bagat in seama" (Isaia 53:3). Dar era aproape timpul ca El sa fie proslavit. Prin invierea din morti, El urma sa fie ,,dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu" (Romani 1:4). La a doua venire, avea sa fie descoperit ca Domnul cerului si al pamantului. Aceia care acum se pregateau sa-L rastigneasca aveau sa recunoasca maretia Lui. In fata universului, Piatra lepadata avea sa fie asezata in capul unghiului. […] Asa va fi si in marea zi de pe urma, cand judecata va cadea asupra ace-lora care au lepadat harul lui Dumnezeu. Hristos, Piatra lor de poticnire, Se va arata atunci ca un munte razbunator. – Viata lui Iisus, pp. 599-600
ISPITA POATE AVEA CA FINAL VICTORIA
Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea.(1 Corinteni 10:13)
Noi n-ar trebui sa ne prezentam cererile inaintea lui Dumnezeu pentru a verifica daca El isi va implini cuvantul, ci pentru ca Si-l va implini; nu pentru a verifica daca ne iubeste, ci pentru ca El ne iubeste.
,,Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt… si I-a zis: <>"
Acesta a fost efortul suprem al lui Satana. El a folosit in acest efort toata forta lui de atractie. Era vraja sarpelui. El si-a exercitat asupra lui Hristos puterea de a fascina, straduindu-se sa-L determine sa-i supuna lui vointa Sa. In slabiciunea Sa, Hristos S-a prins de Dumnezeu. Natura divina a stra-fulgerat prin natura umana. Hristos a fost descoperit ca fiind Comandan-tul cerului, iar cuvintele Sale erau cuvintele unuia care are toata puterea. ,,Pleaca, Satano", a spus El, ,,caci este scris: <>"
Satana a pus la indoiala calitatea lui Isus de Fiu al lui Dumnezeu. In fap-tul ca a fost respins subit, a avut dovada ca nu putea fi contestata acea reali-tate. Nu avea putere sa se impotriveasca acestei porunci. Facandu-se mic de umilinta si furie, a fost fortat sa se retraga din prezenta Rascumparatorului lumii. Victoria lui Hristos a fost completa, la fel ca esecul lui Adam.
Hristos avea cunostinta de anii viitori indelungati de conflict dintre fiin-tele umane si dusmanul lor ascuns. El este refugiul pentru toti aceia care il cheama cand sunt asaltati de ispita. Ispita si incercarea vor veni la noi toti, dar nu avem de ce sa fim biruiti de vrajmas. Mantuitorul nostru a bi-ruit pentru noi. Satana nu este invincibil. El ii infrunta zi de zi pe oameni, incercand sa castige stapanire asupra lor prin vicleniile lui. Puterea lui de a acuza este mare si la acest capitol castiga mai multe victorii decat la oricare altul. Hristos a fost ispitit ca sa poata sti cum sa ajute fiecare suflet ce avea sa fie ispitit dupa aceea. Ispita nu este pacat; pacatul sta in cedare. Pentru sufletul care-si pune increderea in Isus, ispita inseamna victorie si o putere mai mare.
Hristos este gata sa-i ierte pe toti cei care vin la El marturisindu-si paca-tul. .. Slava lui Dumnezeu, avem un Mare-Preot care are mila de slabiciuni-le noastre, caci a fost ispitit in toate lucrurile ca si noi! – Christ Triumphant p. 218
PE CĂRĂRI SIGURE
Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand.(Ioan 5:19)
Cuvintele lui Hristos ne invata ca ar trebui sa ne consideram legati cu to-tul de Tatal nostru din cer.
Oricare ne-ar fi pozitia, suntem dependenti de Dumnezeu, care tine soarta tuturor in mainile Sale. El ne-a dat o lucrare de facut si ne-a inzestrat cu puteri si cu mijloace pentru aceasta lucrare. Atata vreme cat ne supunem vointa lui Dumnezeu si ne incredem in taria si intelepciunea Lui, vom fi calauziti pe cai sigure, pentru a implini partea pe care o avem in marele Sau plan. Dar acela care se increde in intelepciunea si in puterea proprie se desparte de Dumnezeu. In loc sa lucreze in armonie cu Hristos, el implineste planul vrajmasului lui Dumnezeu si al omului.
Mantuitorul a zis mai departe: ,,Tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai… Dupa cum Tatal invie mortii si le da viata, tot asa si Fiul, da viata cui vrea." Saducheii sustineau ca nu va fi inviere a corpului, dar Isus le-a spus ca una dintre lucrarile cele mai de seama ale Tatalui Sau este aceea de a-i invia pe morti si ca El are putere sa faca aceeasi lucrare. ,,Vine ceasul, si acum a si venit, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce-L vor as-culta vor invia." Fariseii credeau in invierea mortilor. Hristos a declarat ca, si in timpul acela, puterea care da viata mortilor se afla intre ei si ei n-aveau decat sa priveasca manifestarea ei. Aceeasi putere de inviere da viata si ce-lui ,,mort in greseli si pacate" (Efeseni2:1). Duhul acela da viata din Hristos Isus, ,,puterea invierii Sale" ii izbaveste pe oameni de ,,legea pacatului si a mortii" (Filipeni 3:10; Romani 8:2). Stapanirea raului este sfaramata, iar, prin credinta, sufletul este aparat de pacat. Acela care isi deschide inima fata de Duhul lui Hristos devine partas al acelei forte marete, care va ridica din mormant corpul sau. […]
Preotii si conducatorii luasera pozitie de judecatori pentru a condamna lucrarea lui Hristos, dar El S-a declarat Judecatorul lor si Judecatorul in-tregului pamant. Lumea este incredintata lui Hristos si prin El se transmit neamului omenesc decazut toate binecuvantarile lui Dumnezeu. El a fost Rascumparator atat inainte, cat si dupa intruparea Sa. Indata ce s-a ivit pacatul, a existat si un Mantuitor. El a dat si da tuturor viata si lumina si fiecare va fi judecat dupa lumina primita. Acela care a dat lumina, care i-a urmarit pe oameni cu cea mai duioasa staruinta, cautand sa-i castige de la pacat la sfintenie, este in acelasi timp si Aparatorul, si Judecatorul lor. – Viata lui Iisus, pp. 209-210
Dostları ilə paylaş: |