Parte lamuritoare

PARTEA INTAIA

CREDINTA

24. Ce este credinta?

Credinta este puterea si calea prin care primim ca adevar neindoielnic tot ce a descoperit Dumnezeu si invata Sfanta Biserica, pentru mantuirea noastra. Prin credinta cunoastem ceea ce nu putem vedea si adeverim ceea ce nadajduim de la Dumnezeu. De aceea Sf. Apostol Pavel zice: "Credinta este adeverirea celor nadajduite si dovedirea lucrurilor celor nevazute" (Evrei, 11, 1).

Cuprinsul credintei, adica invatatura Bisericii, este cuprinsul Deacoperirii dumnezeiesti. Crestinul ortodox este dator sa cunoasca bine cuprinsul credintei sale, nu numai pentru a-si orandui in chip corect viata, ci si pentru a nu fi amagit de multele invataturi gresite si desarte pe care le intalneste.



25. Unde se cuprinde invatatura credintei crestine?

Invatatura credintei crestine se cuprinde pe scurt, dar cu cuvinte lamurite, in Simbolul Credintei sau Crezul, care a fost alcatuit de Sfintii Parinti in intaiul sinod ecumenic de la Niceea si in al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol.

SIMBOLUL CREDINTEI

26. Ce este Simbolul Credintei?

Simbolul credintei sau Crezul este o scurta si limpede marturisire a invataturii de credinta crestina. El are 12 articole si anume:

1. "Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.

2. Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut, mai inainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de o fiita cu Tatal, prin Care toate s-au facut.

3. Care, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om.

4. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat.

5. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.

6. Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.

7. Si iarasi va sa vina cu marire sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit.

8. Si intru Duhul Sfant. Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit. Care a grait prin prooroci.

9. Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

10. Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor.

11. Astept invierea mortilor.

12. Si viata veacului, ce va sa fie. Amin".

Crezul este deci samburele "Legii" noastre crestine ortodoxe. Calendarul, de pilda, si indreptarea lui este un lucru omenesc si deci nu schimbarea "Legii", cum mai considera unii credinciosi. Daca ne-ar fi schimbat cineva Crezul, atunci, intr-adevar, ne-ar fi schimbat "Legea ".

DUMNEZEU TATAL

27. Care este articolul 1 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul intai din Simbolul Credintei este: "Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute". El cuprinde invatatura crestina despre Dumnezeu cel unul in Fiinta si intreit in Persoane si despre intaia persoana a Sfintei Treimi - Dumnezeu-Tatal.

Biserica invata ca este un singur Dumnezeu, adica o singura Fiinta dumnezeiasca; dar in Fiinta dumnezeiasca una, trebuie sa deosebim trei fete sau Persoane, fara sa le despartim si fara sa le amestecam: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Cele trei persoane ale Dumnezeirii sunt deopotriva, nici una nu este mai veche, mai mare ori mai desavarsita decat alta. Tatal este Dumnezeu adevarat, Fiul este Dumnezeu adevarat si Duhul Sfant este Dumnezeu adevarat, dar nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu adevarat.

Cele trei persoane dumnezeiesti la un loc se numesc Prea Sfanta Treime. Dumnezeu asa este: unul in fiinta si Intreit in persoane, adica in Prea Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Tatal este nenascut, Fiul este nascut din Tatal si Duhul Sfant purcede din Tatal.

Taina Prea Sfintei Treimi este negrait de mare; ea nu se poate intelege cu mintea, ci o primim numai prin credinta.

Dumnezeu-Tatal se numeste Atottiitorul pentru ca toate cate sunt, adica toate fapturile sunt tinute sau pastrate dupa planul Sau, dupa voia si puterea Sa, El ingrijindu-se de toate dupa intelepciunea Sa cea prea inalta. Aceasta neintrerupta grija parinteasca a lui Dumnezeu fata de lume se numeste providenta sau pronie dumnezeiasca.

Articolul 1 din Simbolul Credintei cuprinde mai departe invatatura despre facerea lumii. Creatorul lumii este Dumnezeu, "Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute".

Lumea inseamna cerul si pamantul si tot ce este in ele, afara de Dumnezeu. Lumea se imparte in doua, vazuta si nevazuta. Cea vazuta este tot ceea ce se poate cunoaste cu simturile omenesti; iar cea nevazuta sunt ingerii si sufletul omenesc.

Ingerii sunt fiinte personale adevarate, facute de Dumnezeu din nimic; ei sunt duhuri sau puteri netrupesti, slujitoare lui Dumnezeu. Ingerii sunt de doua feluri: buni si rai. La inceput, cand i-a facut Dumnezeu, toti ingerii erau buni, dar apoi o parte din ei, mandrindu-se, s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu, si asa s-au facut ingeri rai, diavoli sau draci. Odata cu caderea ingerilor rai s-a ivit iadul, care este starea lor de nefericire si locul lor de salasluire. Ingerii cei buni au ramas in Cer, in fericire, in apropiere de Dumnezeu si-I slujesc, fiind intariti in bine prin har si facand numai cele bune.

Lumea vazuta a facut-o Dumnezeu tot din nimic, numai cu cuvantul si vointa Sa atotputernica, si a oranduit-o treptat, in sase zile: in ziua intai a facut lumina. In a doua cerul vazut, in a treia uscatul si plantele, in a patra luminatorii si multimea stelelor, in a cincea animalele din apa si din aer, in a sasea animalele de pe uscat si mai pe urma pe om.

De aceea trebuie sa stim ca despre Dumnezeu vorbesc nu numai Sf. Scriptura si Sf. Traditie, asa cum am vazut, ci si o alta uriasa carte: marea carte a naturii, care, prin alcatuirea sa minunata si inteleapta, ni-L arata aproape cu degetul pe Dumnezeu, ca si creator al ei.

28. Care este invatatura crestina despre om?

Omul este cea mai de seama faptura de pe pamant, caci numai omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si numai pe om l-a binecuvantat Dumnezeu sa creasca, sa se inmulteasca, sa umple pamantul si sa-l stapaneasca (Facere 1, 26-28).

Trupul omului l-a facut Dumnezeu din pamant, iar sufletul l-a creat prin suflarea dumnezeiasca, odata cu trupul. De aceea, la moarte, trupul se intoarce in pamant, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece in lumea nevazuta (Eclesiastul 12, 7).

Chipul lui Dumnezeu din om inseamna sufletul nemuritor cu puterile sufletesti, mintea sau cugetarea, simtirea si voia libera, ca si constiinta morala, acel judecator drept pe care il purtam fiecare in noi, toate purtandu-ne catre Dumnezeu; iar asemanarea cu Dumnezeu inseamna intarirea in virtute si sfintenie a acestor puteri sufletesti ale omului, pana la apropierea de Dumnezeu.

29. Unde a asezat Dumnezeu pe cei dintai oameni si cum traiau ei acolo?

Pe cei dintai oameni - familia Adam si Eva - i-a asezat Dumnezeu in raiul pamantesc, adica intr-o mare si frumoasa gradina in care ei munceau cu placere, povatuiti de Dumnezeu. Acolo, ei duceau o viata fericita, in iubire fata de Parintele ceresc si impartasindu-se de harul Lui. Mintea primilor oameni era luminata si fara greseli, inima sau simtirea era curata si fara pofte rele, vointa era dreapta si inclinata numai spre bine, trupul era sanatos si fara nici o suferinta.

Ca sa intareasca prin lucrare puterile sufletesti ale intailor oameni si sa le incerce ascultarea, Dumnezeu si-a aratat vointa Sa catre ei, dandu-le o porunca limpede, anume sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Caci, daca vor manca din acel pom, vor muri negresit (Facere 2, 16 - 17). Astfel, Dumnezeu da porunca aceasta, nu pentru a-l slabi si cobori pe om, ci pentru a-l intari si inalta. Dumnezeu da aceasta porunca pentru ca omul sa-si poata arata prin fapte dragostea fata de Facatorul sau si sa se statorniceasca in bine.

Fericirea celor dintai in rai a tinut atata timp cat a tinut nevinovatia lor, adica atata cat au stat in ascultare si dragoste deplina fata de Dumnezeu, pazind porunca Lui.

30. Cum au cazut in pacat primii oameni si care este pacatul lor?

Primii oameni au cazut in pacat asa: Diavolul pizmuia pe oamenii din rai, pentru fericirea lor, si voia cu orice pret sa-i faca s-o piarda. De aceea, prin viclenie, el se apropie de ei si, inselandu-i, ii face sa creada ca daca vor manca din pomul cel oprit, adica al cunostintei binelui si raului, se vor face intocmai ca Dumnezeu. Astfel, trufindu-se si ei, s-au lasat amagiti si, calcand voia lui Dumnezeu, au cazut in pacat. Asa s-a ivit raul in lumea oamenilor, dupa ce mai intai se ivise in lumea ingerilor.

Pacatul primilor oameni este foarte mare, pentru ca prin el s-a calcat porunca pe care le-a dat-o Dumnezeu, adica s-a calcat toata voia lui Dumnezeu aratata lor. Pacatul este neascultare si nerecunostinta, dar mai ales mandrie, adica dorinta de a fi ca Dumnezeu, dar fara ajutorul lui Dumnezeu si chiar impotriva Lui; pacatul este schimbarea iubirii de Dumnezeu cu iubirea fata de faptura, adica desprindere de Dumnezeu si alipire de faptura.

De aceea si urmarile pacatului au fost grele: ruperea legaturii de har cu Dumnezeu, indepartarea si instrainarea de Dumnezeu, alungarea din rai, intunecarea chipului lui Dumnezeu din om, adica intunecarea mintii, stricarea inimii si slabirea vointei, viata cu munca grea, dureri si necazuri de tot felul.

Pacatul si urmarile lui au trecut de la Adam si Eva la toti urmasii lor firesti, caci toti se nasc cu pacat. Acest pacat cu care ne nastem toti se numeste pacat stramosesc, pentru ca a fost savarsit de stramosii neamului omenesc.



31. A parasit Dumnezeu pe oameni dupa caderea lor?

Dumnezeu n-a parasit pe oameni nici dupa caderea lor. Caci Dumnezeu a facut lumea din bunatate si, fiind Atotbun, n-a lasat prada pierzarii pe om, care este faptura Lui cea mai aleasa. Chiar la scoaterea stramosilor nostri din rai, Dumnezeu a fagaduit un Mantuitor (Facere 3, 15), care sa zdrobeasca puterea raului si sa impace pe oameni cu Dumnezeu. Mantuitorul acesta este Domnul nostru Iisus Hristos.

De la caderea omului pana la venirea Mantuitorului, a lasat Dumnezeu sa treaca multa vreme, multe mii de ani, in care oamenii sa cunoasca amaraciunea pacatului si starea rea in care au ajuns si sa se convinga ca nu se pot mantui prin puterile lor proprii, ci doar cu ajutor de Sus. Dar si in aceasta vreme, Dumnezeu S-a ingrijit de oameni, i-a calauzit si i-a pregatit pentru primirea Mantuitorului, prin indrumari si pedepse, prin Lege si prin prooroci, ca sa-L poata recunoaste atunci cand va veni.



DUMNEZEU FIUL

32. Care este articolul 2 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 2 din Simbolul Credintei este: "Si intru-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii: Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut".

Invatatura cuprinsa in acest articol se refera la a doua Persoana a Prea Sfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Numirea de Domnul inseamna ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, pentru ca numirea de Domnul este una ce se da lui Dumnezeu cel adevarat.

Iisus inseamna Mantuitor sau Rascumparator. Cu acest nume a fost inainte vestit Mantuitorul, la Bunavestire, de catre Arhanghelul Gavriil (Matei 1,21). Iar Hristos inseamna Uns. Unsii erau in vremurile vechi proorocii, arhiereii si imparatii. Hristos este Unsul cu adevarat, caci este prooroc, arhiereu si imparat. El este uns, pentru ca firii lui omenesti I s-au dat desavarsit toate darurile Duhului Sfant, astfel ca are in masura cea mai mare stiinta proorocului, sfintenia arhiereului si puterea imparatului.

Iisus Hristos este prooroc (profet), anume Proorocul proorocilor, pentru ca ne-a adus Descoperirea dumnezeiasca desavarsita, spre mantuire; El este arhiereu, Arhiereul arhiereilor, pentru ca S-a jertfit pe Sine pe cruce si pentru ca Se jertfeste mereu pe sfantul altar pentru iertarea pacatelor si sfintirea oamenilor; si este imparat, Imparatul imparatilor, pentru ca a intemeiat si conduce imparatia Sa duhovniceasca, Sfanta Biserica, avand "toata puterea, in cer si pe pamant" (Matei 28, 18).

Mai departe, acest articol cuprinde invatatura ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, ca este Dumnezeu adevarat si ca prin El s-a facut lumea.

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nascut din insasi Fiinta Tatalui; El nu este faptura, ci are insasi Fiinta Tatalui, prin nastere mai inainte de toti vecii, adica din vesnicie, caci n-a fost nici o vreme in care Fiul sa nu fie Fiu si Tatal sa nu fie Tata. Cum vesnic este Tatal, asa si Fiul este vesnic. El este Unul-Nascut, adica este singurul Fiu adevarat sau dupa fire al lui Dumnezeu si alt Fiu al lui Dumnezeu nu este; iar daca crestinii si dreptii se numesc si ei fii ai lui Dumnezeu, ei sunt nu prin fire, ci prin har, fara sa fie , "de-o-fiinta" cu Dumnezeu, dupa cuvantul Scripturii: "Iar celor ce l-au primit pe Dansul (pe Iisus Hristos) si cred intru numele Lui, le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1, 12).

Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi Fiinta, aceeasi dumnezeire, cu aceleasi insusiri dumnezeiesti ca si Tatal din care S-a nascut, asa cum o lumina este la fel cu lumina din care s-a aprins. Cuvintele "lumina din lumina" sunt numai o asemanare, caci Taina Nasterii Fiului din Tatal nu poate fi patrunsa de mintea omeneasca.



33. Care este articolul 3 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 3 din Simbolul credintei este: "Care, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara fi S-a facut om".

Acest articol cuprinde invatatura despre Intruparea Domnului.

Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu s-a pogorat din ceruri ca sa mantuiasca pe oameni din robia pacatului si a mortii. Fiul, ca Dumnezeu, este pretutindeni de fata, totdeauna in ceruri si totdeauna pe pamant, si totusi in Crez marturisim ca, "s-a pogorat din ceruri", pentru ca mai inainte de a se intrupa era nevazut pe pamant; vazut s-a facut numai prin aratarea in trup si de aceea sunt cuvintele "s-a pogorat". Iar cuvintele "pentru noi, oamenii" inseamna ca a venit pentru toti oamenii de totdeauna si de pretutindeni, nu numai pentru unii sau numai pentru vreun neam oarecare.

Intruparea Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioara Maria, din care El Si-a luat trup omenesc adevarat, s-a facut in chip minunat, nu dupa randuiala firii omenesti, ci prin umbrirea Fecioarei de Duhul Sfant. Dar facandu-Se om, Fiul lui Dumnezeu n-a incetat de a fi Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos este Dumnezeu si Om adevarat, cu trup si suflet omenesc adevarat, intru totul asemenea noua, afara de pacat. Astfel ca Iisus Hristos are doua firi sau naturi: dumnezeiasca si omeneasca, si doua vointe si lucrari ale celor doua firi, care nu se amesteca una cu alta, si nu se schimba una cu alta, nu se impart una de o parte si alta de alta parte, caci unul este Hristos si nu se despart una de alta in Persoana Mantuitorului. De aceea numim pe Mantuitorul Dumnezeu-Om si El ramane Dumnezeu-Om pentru vesnicie.



34. Prin ce se adevereste ca Iisus Hristos este Mantuitorul fagaduit?

Ca Iisus Hristos este Mantuitorul fagaduit se adevereste prin aceea ca in El si cu El s-au implinit toate proorociile si preinchipuirile Vechiului Testament despre Mantuitorul cel asteptat. Anume: va fi prooroc (Deuteronom 18, 15), preot (Psalm 119), imparat si Domn (Psalm 109, Isaia 2, 4; 5-6; Ieremia 23, 4-5; Zaharia 6, 12), s-a aratat timpul nasterii Lui (Daniil 2, 44-45), locul nasterii (Miheia 5, 1), nasterea dintr-o fecioara (Isaia 7, 14), patimile si moartea (Isaia cap. 53), impartirea hainelor prin tragere la sorti (Psalm 21), bautura cu otet si fiere (Psalm 68) si altele. Tot asa preinchipuirile despre Mantuitorul, ca: Abel, Isaac, Iosif, mielul pastilor, sarpele de arama au preinchipuit patimile Domnului; preotia lui Melchisedec a preinchipuit preotia Domnului; proorocul Iona a preinchipuit Invierea Domnului; corabia lui Noe a preinchipuit Biserica; taierea imprejur a preinchipuit botezul, si altele.

35. Care este invatatura despre Preacurata Fecioara Maria?

Sfanta Fecioara Maria a fost invrednicita de Dumnezeu sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om. Pentru ca ea a nascut pe Fiul lui Dumnezeu in chip minunat, fara sa cunoasca barbat, fiind fecioara si inainte de nastere, si in timpul nasterii, si dupa nastere, pentru totdeauna, o numim Fecioara Preacurata si pururea Fecioara; iar pentru ca Cel ce s-a nascut din ea nu este numai om, ci si Dumnezeu, o numim Nascatoare de Dumnezeu sau Maica Domnului si o cinstim mai presus de toti sfintii si ingerii ea fiind prin Fiul sau si numai prin El "mai cinstiia decat Hervimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii", asa cum cantam la biserica.

36. Care este articolul 4 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 4 din Simbolul Credintei este: "Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat". El cuprinde invatatura despre patimile Domnului pentru mantuirea noastra.

In Simbol s-a scris ca Domnul nostru Iisus Hristos a patimit si a murit "in zilele lui Pontiu Pilat", ca sa se arate anume vremea cand s-au intamplat acestea. Pilat era pe atunci guvernator roman in Iudeea.

Invatatura Sfintei noastre Biserici despre patimile si moartea Domnului este aceasta:

a) Domnul a patimit si a murit de buna voie pentru noi, ca sa ne mantuiasca. El, fiind si Dumnezeu, putea sa scape de patimi si de moarte, dar le-a primit din iubire fata de oameni, cum Insusi zice: "Ca eu imi pun sufletul meu ca iarasi sa-l iau pe el. Nimeni nu-l ia de la mine, ci Eu insumi il pun pe el. Putere am sa-l pun si putere am sa-l iau iarasi" (Ioan 10, 17-18). El nu trebuia sa moara, pentru ca este fara pacat; iar daca a primit sa moara, a murit din iubire fata de altii, adica pentru noi oamenii.

b) Domnul a patimit si a murit cu trupul, adica cu firea Sa omeneasca, pentru ca firea dumnezeiasca nu poate patimi, nici muri. Dar El este cel care patimeste si moarte in trup, nu altul; si firea dumnezeiasca nu se desparte de cea omeneasca nici in timpul patimilor si mortii.

c) Domnul prin patima si moartea Sa ne-a rascumparat pe toti din pacat, adica a castigat mantuirea pentru toti oamenii de totdeauna, si ne-a impacat cu Dumnezeu; dar daca nu toti se mantuiesc este pentru ca nu toti fac cele de trebuinta pentru mantuire, adica nu toti indeplinesc conditiile mantuirii.

37. Cum a castigat Domnul nostru Iisus Hristos mantuirea sau impacarea oamenilor cu Dumnezeu?

Domnul nostru Iisus Hristos a castigat mantuirea oamenilor astfel: din iubire fata de oameni a luat asupra Sa pacatul si osanda lor, fara ca El sa se faca pacatos, cum zice cuvantul dumnezeiesc prin proorocul Isaia (cap. 53, 4-5): "El a luat asupra-si bolile noastre si cu durerile noastre s-a impovarat ... si a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat".

Pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu s-a facut om adevarat, pentru ca in trup sa zdrobeasca, in locul oamenilor, pacatul si moartea, prin patimile Sale, moarte si Inviere, ca sa le dea lor viata, dupa cum zice Sfinta Scriptura: "Intru care (in Hristos) prin sangele Lui avem rascumpararea si iertarea pacatelor, dupa bogatia darului Lui" (Efesenii 1, 7); "Hristos ne-a rascumparat pe noi din blestemul legii, facandu-se pentru noi blestem" (Galatem 3, 13), caci El este "Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). In nesfarsita Sa bunatate si iubire de oameni, Dumnezeu-Tatal primeste patimile si jertfa de pe cruce a Fiului Sau intrupat, ca si cum ar fi ale oamenilor, primindu-l pe acestia ca fii ai Sai, prin Iisus Hristos.



38. Cum ne mântuim prin patimile şi moartea Domnului nostru Iisus Hristos?

După cum prin păcatul lui Adam suntem, ca urmaşi ai lui, în păcat şi în osândă, tot aşa prin patimile şi moartea Domnului ne mântuim de păcat, de osândă şi de moarte, căci ne facem părtaşi ai jertfei de pe cruce, dacă ne facem urmaşi ai lui Hristos. Iar urmaşi ai lui Hristos ne facem dacă suntem botezaţi în Biserica Lui, care este trupul Lui tainic; daca suntem mădulare vii ale acestei Biserici şi rămânem prin ea uniţi cu Hristos; dacă primim cu vrednicie harul răscumpărării în Sfintele Taine, păstrând toată viaţa credinţa vie şi urmând întru totul învăţătura Bisericii lui Hristos.

39. Pentru ce cinstim sfânta cruce?

Cinstim sfânta cruce pentru că ea este semnul iubirii celei mari pe care Dumnezeu ne-a arătat-o nouă păcătoşilor. Căci din iubire faţă de noi Domnul a luat asupra Sa păcatele noastre şi le-a nimicit pe altarul crucii. Crucea ne aduce aminte de răutatea cu care noi ne-am purtat faţă de Dumnezeu şi ne îndeamnă la smerenie; dar totodată ea ne aminteşte de iubirea şi jertfa pentru noi a Fiului lui Dumnezeu întrupat ceea ce ne îndeamnă la cinstirea ei. Pentru credincioşi crucea este semnul biruinţii binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii. Sfânta Scriptură spune că crucea "este nebunie pentru cei ce pier (adică nu-i pricep înţelesul), iar pentru noi cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 1, 18). Despre cei ce s-au abatut de la credinţa în sfânta cruce, Apostolul Pavel spune că "sfârşitul acestora este pieirea" (Filipeni 3, 19).