Încheiere şedinţa din Camera de Consiliu din data de 10. 06. 2016

Nu în ultimul rând se vor solicita precizări reprezentanților EI SRPL privind cauzele care au împietat constatare nulității absolute a contractelor care au servit drept paravan pentru transferarea sumelor de bani care au penetrat economia legală, mai ales că în denunțul împotriva administratorilor debitoarei INR MRE SRL înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte-DIICOT- Structura Centrală s-a precizat că acestea întrunesc condițiile de tipicitate a infracțiunilor de spălare a banilor, prev.de art 29 alin.1 lit.a) din Legea 656/2002.

Organele de urmărire penală vor mai audia și notarii care au perfectat unele din aceste contracte cu privire la verificările pe care le-au avut în vederea beneficiarului real și notificarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Totodată, din analiza înscrisurilor depuse la filele 129-138, vol. 1 instanță, rezultă că de-abia în data de 12.05.2016, după ședința de judecată din 6.05.2016, când judecătorul de cameră preliminară a dispus suplimentarea probatoriului inclusiv pin interpelarea intimatei cu privire la modalitatea în care s-a materializat angajarea răspunderii administratorului a fost înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte-DIICOT- Structura Centrală- un denunț împotriva administratorilor debitoarei INR MRE SRL, respectiv BA, RAD, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de folosire fără drept a creditului societății, prev. de art. 272 din Legea nr.31/1990 (Legea societăților comerciale), deși în cauză erau incidente dispozițiile care incriminau delapidarea, pentru următoarele motive:

Articolul 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, incriminează fapta fondatorului, administratorului, directorul,directorul executiv sau reprezentantul legal alsocietăţii, care „foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect” se pedepseşte cu închisoare de la unu la trei ani. Or, analizand elementul material al laturii obiective, aşa-numitul verbum regens, care în cazul textului de lege menţionat este exprimat prin cuvântul „foloseşte”,, în doctrină (Gh. Mateuţ, Delapidare. Delimitări, în Revista de Drept Penal nr. 4/2001, p. 38. s-au arătat următoarele: „comparând această infracţiune [art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, n.n.] cu cea de delapidare care constă în însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar în interesul său sau pentru altul de bani, valori sau bunuri pe care le gestionează sau le administrează, observăm că (...) structura ei este aproape identică atunci când constă în «folosire» Pe de altă parte, analizând înţelesul noţiunii de „folosire” ca element material al infracţiunii de delapidare, alți reputaţi autori precizează în unanimitate că „spre deosebire de însuşire, în cazul căreia bunul scos din patrimoniul unităţii nu se mai întoarce în acest patrimoniu, în cazul folosirii, după o perioadă de întrebuinţare, bunul este readus în patrimoniul unităţii” ( O. Loghin, T. Toader, Drept penal român, Partea specială, ed. a IV-a, Casa de editură şi presă „Şansa”, 2001, p. 316; în acelaşi sens, V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. III, ed. a II-a, Ed. Academiei Române – Ed. All Beck, 2003, p. 566; A. Filipaş, Drept penal român, Partea specială, Ed. UniversulJuridic, 2008, p. 381.) Or, în ceea ce priveşte banii, datorită naturii de bunuri consumptibile, aceştia nu mai pot fi readuşi în patrimoniul societăţii, deoarece, aşa cum am arătat, chiar prima întrebuinţare presupune consumarea substanţei lor. Or, „în tălmăcirea şi aplicarea dispoziţiilor din Codul penal privitoare la infracţiunile contra avutului personal sau particular se va ţine seamă de principiile, normele, caracterizările, soluţiile şi drepturile subiective admise în sfera dreptului civil cu privire la instituţia patrimoniului. De asemenea, termenii folosiţi de legea penală în textele privitoare la infracţiunile contra avutului personal şi particular, dar care sunt consacraţi ca termeni juridici în domeniul dreptului civil au, în principal, acelaşi înţeles ca şi termenii din dreptul civil (proprietate, posesiune, deţinere, bunuri mobile şi bunuri imobile, contract, administrare şi conservare, pagubă). Restrângerea sau extinderea înţelesului acestor termeni are loc numai când legea penală prevede o derogare de la sensul obişnuit (...)in acest sens, V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. III, ed. a II-a, Ed. Academiei Române – Ed. All Beck, 2003” ).

Curtea, diferentiind cele doua infractiuni dupa continuturile constitutive ale acestora (analiza fiind axata în principal pe explicarea elementului material şi al elementului subiectiv ( la infractiunea prev de LSC, elementul subiectiv consta în cunoaşterea caracterului contrar interesului societăţii şi în voinţa de a încălca legea, nu se cere în mod expres intenţia de a prejudicia societatea, simplul fapt de a expune societatea unui prejudiciu constituie infracţiunea de faţă celelalte aspecte neridicând probleme deosebite) , arătând in prealabil ca identitatea de sens între „folosire” ca atribut al dreptului de proprietate şi „folosire” ca element material al laturii obiective la infracţiunii de delapidare derivă din faptul că nici Codul penal şi nici Legea nr. 31/1990 nu au atribuit un sens propriu, restrictiv sau extensiv, acestui termen, astfel încât înţelesul său va rămâne cel din ramura dreptului civil, acolo unde este consacrat ca termen juridic, apreciază că faptele administratorilor ar fi urmat să fie încadrate în drept în denunțul formulat de către practicianul în insolvență RB în tiparele infracțiunii de delapidare, deoarece iadministratorii INR I SRL au savarsit acte de dispozitie asupra bunurilor societății inclusiv prin transferul veniturilor societatii la alte societăți pe care ei înșiși le controlau. Or, o asemenea „folosire” a bunurilor fiind un veritabil act de însuşire, de dispoziţie – deci un alt atribut al dreptului de proprietate– duce la scoaterea definitivă a acestuia din patrimoniul societăţii.

Așadar, oricât de extensiv s-ar interpreta elementul material al infracţiunii prev de art. 272 alin 1 pct. 2 din Legea nr 31/1990, care constă într-o faptă de folosire a bunurilor societăţii (1) contrar interesului societăţii (2) şi într-un interes personal ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect (3), Curtea nu va pierde din vedere, făcând si o analiza de drept comparat, ca deşi actul de utilizare contrar interesului societăţii poate fi definit în modul cel mai larg de către jurisprudenţă, fiind vorba în principal despre orice act ce aduce atingere interesului societăţii, infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor societăţii este infracţiune de pericol. In jurisprudenta franceza, exempli gratia, în speţa Carignon² (Cass. crim., 27 oct. 1997: Bull. crim. n°352) se consideră că „oricare ar fi avantajul pe termen scurt pe care îl poate aduce utilizarea fondurilor societăţii având ca unic obiect comiterea unui delict este contrară interesului societăţii întrucât expune persoana juridică riscului anormal al sancţiunilor penate sau fiscale îndreptate împotriva ei înseşi sau directorilor ei şi aduce atingere creditului şi reputaţiei sale".

Or, in speta de fata, nu exista nici o dificultate de incadrare juridica, deoarece, in speta, practicianul în insolvență precizează că s-au cauzat prejudicii societatii INR MRE SRLcare au dus în cele din urmă la falimentul acesteia prin faptul administratorii și-au INSUSIT si au DISPUS de veniturile societatii,: altfel spus, elementul material al indiciilor rezonabile ale infractiunii de delapidare savarsite de foștii administratori constau in INSUSIRE si nu in FOLOSIRE; in speta de fata, prejudicierea societatii INR MRE SRLera exprimata printr-o paguba produsa patrimoniului acesteia, paguba evidentiata in mod trunchiat in raportul privind cauzele care au generat intrarea în insolvență a societății INR MRE SRL.

Curtea, fără a avea atribuții de schimbare a încadrării juridice în cadrul procedurii prev.de art.341 C.pr.pen, apreciază util ca pentru clarificarea intenției subiective a practicianului în insolvență RB sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu să se verifice dacă denunțul formulat la DIICOT prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a foștilor administratori ai societății, la aproape 3 ani de la intrarea în insolvență (după ce practicanul în insolvență fusese interpelat de judecătorul de cameră preliminară în privința angajării răspunderii administratorilor) printr-un denunț având ca obiect săvârșirea infracțiunii prev.art.272 din Legea nr.31/1990 nu a fost făcută pentru a induce in eroare organele judiciare și a oculta contribuția fostului administrator al societății INR RIM SRL în procedura de atribuire a facilităților de credit care nu proveneau din fondurile BANCA [...], după cum urmează a arăta Curtea la redarea situației de fapt în considerarea căreia a cenzurat soluția de netrimitere în judecată.

Curtea are în vedere că nu există niciun dubiu cu privire la textul de lege in care se incadreaza faptele menționate în cuprinsul denunțului, iar, pe de altă parte, regimul sancționator al infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății beneficiază de un regim sancționator mai blând, fiind iminentă intervenirea prescripției.

Curtea a prezentat pe larg, la descrierea situației de fapt, având în vedere că admițând plângerea întemeiată pe disp.art.341 C.pr.pen, judecătorului îi revine obligația să indice procurorului faptele în privința cărora urmează a fi administrat probatoriul și mijloacele de probă relevante (Decizia în interesul Legii nr.26/2008, potrivit căreia mențiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate de organul de urmărire penală și mijloacele de probă se vor indica numai în considerentele hotărârii, nu și în dispozitiv, își menține efectele) modalitatea în care atât practicianul în insolvență RB, cât fostul administrator al societății, AR, s-au raportat la obligația de declarare a beneficiarului real al societății INR MRE SRL, inclusiv la deschiderea contului escrow din 19.06.2014 (obligaţie ce îi incumba în această ultimă situaţie reprezentantului lichidatorului).

Nu mai puțin adevărat este și faptul că și instituția de credit avea obligația de a face propriile verificări la inițierea unor relații de afaceri, astfel cum această sintagmă apărea definită în legislația spălării banilor, modificată la epoca săvârșirii faptelor prin OUG.nr.53/2008.

Or, din răspunsul BANCA [...], având ca obiect precizările privind modalitatea in care s-a identificat beneficiarul real al SC INR MRE SRL, Banca a menționat ca la data de 01.07.2005 figurează ca fiind deţinută de către O HIL, identificarea beneficiarului real făcându-se conform politicii băncii in vigoare la data respectiva, doar pe baza declaraţiei reprezentantului legal pe proprie răspundere, autentificată de un notar public. Conform acelei declaraţii -precizează BANCA [...]-, societatea era deţinută de societatea O H din Cipru (sponsorul proiectului, sintagmă utilizată ca atare la fila 97 vol.5 instanță, în opinia DMRC nr.4983/10.10.2008 alcătuită de supervizorul AS, înscris pe care Curtea l-a analizat anterior), iar beneficiar real figura DF.

Față de aceste precizări, urmează Curtea să trimită la secţiunea din considerente în care a explicat care erau consecințele pentru economia legală a introducerii unor sume de bani de ordinul zecilor de milioane de euro din fonduri necunoscute sau din destinații off-shore, cum este cazul în speța de față, deoarece așa-zisul împrumut dat de către BANCA [...] nu a fost decât un pretext pentru ca un alt partener de afaceri, O HIL înmatriculată la sediul unui încorporator de societăți-ecran din Cipru, controlată de o societate înmatriculată de Insulele Virgine Britanice în economia legală să transfere la societatea INR MRE SRL înmatriculată pe teritoriul României, având ca acționar unic aceeași societate respectiv pe O H INVESTEMENT LTD sume de bani de origine necunoscută (ce ar fi putut proveni, exempli gratia, din evaziune fiscală, dar şi din trafic de droguri, trafic de armament, corupție la nivel înalt) cu conivența BANCA [...] și cu acceptul EG BANK.

Curtea apreciază necesar să revină în considerente inclusiv cu explicații de ordin teoretic pe marginea tipologiei de spălare a banilor prin exploatarea oportunităților oferite de sistemul imobiliar, de vreme ce transferul prin intermediul unor conturi bancare a unor sume care se cifrează la câteva zeci de milioane de Euro provenind din destinații necunoscute (Curtea urmează să se refere la verificările Băncii rezulta că domnul DF, persoană trecută în mod fictiv ca beneficiar real al societății O H era o persoană controversată) ar fi trebuit să trezească suspiciunea băncilor și a celorlalte entități raportoare prevăzute în Legea nr.656/2002 în privința unor potențiale riscuri de spălare a banilor și raportarea la Oficiul Național pentru Prevenirea și Spălarea Banilor: dimpotrivă, în prezenta cauză, BANCA [...] S-A TRANSFORMAT ÎN ARANJOR, sugerând IDENTIFICAREA UNUI PARTENER DE AFACERI (STRONG EP) în persoana acționarului unic al INR MRE SRL (societatea-ecran O H, implantată la sediul încorporatorului de societăți off-shore din Cipru, controlată de o societate implantată la sediul aceluiași încorporator din Insulele Virgine Britanice) care să pună la dispoziția INR MRE SRL câteva zeci de milioane de EUR prin disimularea unui împrumut din fondurile BANCA [...].

În plus, se mai precizează de către BANCA [...], că această instituție, contrar prevederilor cuprinse în legislația spălării banilor (care impun, cum Curtea a descris pe larg, la redarea standardelor de cunoaștere a clientelei, că respectarea obligațiilor prevăzute în legislația de prevenire a spălării banilor impunea ruperea relației de afaceri cu un client persoană juridică al cărei beneficiar real nu poate fi stabilit și raportarea tranzacției suspecte la ONPCSB) a continuat relația de afaceri cu un partener de afaceri al cărui beneficiar real nu putea fi stabilit: astfel, precizează Banca, după intrarea in insolvență a societății INR M reprezentantul EI SPRL (RB-sublinierea instanței-) a dat la rândul sau o declarație privind identitatea beneficiarului real, in care arată că identitatea beneficiarului real nu poate fi stabilită conform definiției legale, societatea fiind in insolvență(a se vedea mențiunile cuprinse în adresa BANCA [...], fila 355 verso vol.2 instanță).

Având în vedere că verificarea împrejurărilor în care a fost dată de practicianul în insolvență RB, căruia îi mai revenea și obligația de verificare fidelă a creanțelor în vederea întocmirii tabelului preliminar al creditorilor va trebui realizată de organele de urmărire penală după aprofundarea standardelor de prevenire a spălării banilor, Curtea a acordat spațiu în considerente prezentării obligațiilor care incumbă entităților raportoare (prevăzute înainte de republicarea Legii nr.656/2002 în disp.art.8 din Lege și după republicare în disp.art.10) în materia prevenirii spălării banilor.

În prezenta cauză Curtea a precizat că este util a se clarifica de către organul de urmărire penală și modalitatea în care s-a exercitat obligația de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit care aranjează aceste facilități de credit ce permit introducerea în circuitul financiar a unor sume de bani semnificative din destinații off-shore de BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.

3. 
   Cu privire la modalitatea in care s-a materializat intenţia de angajare a răspunderii administratorului INR MRE SRLsi daca au fost sesizate organele de urmărire penala pentru potenţialele fapte de spălare a banilor aferente contractelor de consultanta încheiate intre INR si societăţile controlate de fostul administrator al acesteia, AR, s-a precizat, de către intimata EI SPRL, că intenţia de angajare a răspunderii administratorului INR MRE SRL s-a materializat in:
   

- formularea unei acţiuni in atragerea răspunderii patrimoniale impotriva foştilor administratorii INR AR, BA si CGC prin care aceștia sa fie obligaţi la plata sumei totale de 72.973.667 lei.

Aceasta acţiune a fost însă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Civila sub nr. 28062/3/2013/al6 în data de 10.05.2016, la aproape trei ani de la deschiderea procedurii generale a insolvenţei după ce Curtea a interpelat, în ședința publică din 6.05.2016, în ce fel s-a angajat intenția practicianului în insolvență în angajarea răspunderii, intenție la care a făcut referire în Raportul privind cauzele si împrejurările care au condus la insolventa INR MRE SRL.

În plus, se poate observa din cuprinsul raportului privind cauzele si împrejurările care au condus la insolventa INR MRE SRLcă nu se solcită tragerea la răspundere a foştilor administratori decât pentru unele dintre aceste cauze, aspect care, de asemenea, urmează să fie clarificat de către organele de urmărire penală.

(ii) Formularea unui denunţ penal pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 272 din Legea nr. 31/1990 si art. 29 din Legea nr. 656/2002, impotriva foştilor administratori ai INR, pentru suma de 21.214.739 lei (denunț care a fost înregistrat la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism după ce Curtea a interpelat, în ședința publică din 6.05.2016, în ce fel s-a angajat intenția practicianului în insolvență în angajarea răspunderii administratorului)

5. S-a mai precizat si faptul ca EI SPRL a transmis către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism in data de 03.05.2016 documentele solicitate având in vedere Ordonanţa din data de 18.04.2016.
Curtea, admițând plângerea întemeiată pe disp.art.341 C.pr.pen, mai are în vedere judecătorului îi revine obligația să indice procurorului faptele în privința cărora urmează a fi administrat probatoriul și mijloacele de probă relevante (Decizia în interesul Legii nr.26/2008, potrivit căreia mențiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate de organul de urmărire penală și mijloacele de probă se vor indica numai în considerentele hotărârii, nu și în dispozitiv, își menține efectele): în prezenta cauză, cu titlu obligatoriu, vor fi luate măsuri de recuperare a produsului infracţiunii.

Cu titlu preliminar, Curtea precizează că, prin recuperarea produsului infracțiunii urmează a se înțelege procesul prin care bunurile dobândite prin faptele prevăzute de Legea penală sunt aduse la bugetul de stat, organele de urmărire penală urmând să aibă în vedere, în mod obligatoriu, luarea unor măsuri asigurătorii în vederea recuperării produsului infracțiunii prin mecanismele de confiscare specială/confiscare extinsă.

Cu titlu preliminar, Curtea menționează că în doctrina de specialitate sintagma PRODUS AL INFRACŢIUNII reprezintă orice bun care derivă din sau este obţinut, direct sau indirect, din comiterea unei infracţiuni, sintagma uzitată cunoscând echivalent în legislația română, România fiind monitorizată în vederea asigurării respectării standardelor internaţionale existente în materie atât prin mecanismul al Conferinţei Părţilor la Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului  (CETS 198), cat si de expertii Moneyval, in privinta respectarii standaredelor impuse prin Recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională.

În concepţia legiuitorului, reflectată în dispoziţiile art. 112 C.pen., este obligatorie confiscarea bunurilor dobândite din săvârsirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite părtii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, a bunurilor şi banilor obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi a bunurillor produse de acestea, aspect ce rezultă din caracterul imperativ al normelor edictate de legiuitor, din modalitatea de redactare a art.118 din vechiul C.pen, respectiv art.112 C.pen., legiuitorul utilizând sintagma “sunt supuse confiscării speciale”, “se confiscă“.

Regimul juridic al confiscării produselor obiectelor şi instrumentului infracţiunii este cel al probaţiunii, altfel spus, pentru a obţine confiscarea produsului infracţiuni trebuie dovedit întâi că infracţiunea a generat un profit autorului său, apoi că bunul sau sumele de bani care se cer a fi confiscate corespund acestui produs.

Aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale asupra bunurilor altor persoane care nu au calitatea de parte in procesul penal derivă din specificul infracţiunii de spălare a banilor, fiind de esenţa acestei infracţiuni poziţionarea bunurilor obţinute în mod fraudulos în patrimoniile mai multor persoane, în scopul disimulării acestora. Este posibila asadar confiscarea bunurilor dobândite prin fapta penală şi atunci când acestea au fost înstrăinate unui terţ, distincţia fiind analizata si în doctrină în funcţie de buna sau reaua-credinţă a terţului subdobânditor şi de caracterul oneros sau gratuit al înstrăinării.

Nicio dispozitie de drept material sau formal nu pune vreo condiţie de proprietate asupra acestui bunurilor prevăzute de art 112 alin 1lit e C pen, singura limită a acestui principiu fiind respectarea drepturilor terţilor de bună-credinţă.

Avand în vedere disp art 33 alin (1) din Legea nr.656/2002, care fac trimitere în cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la sediul general al materiei confiscării din Codul penal, Curtea, în temeiul disp alin 6 al art. 112 C pen, cu denumirea marginală Confiscarea specială, ia act ca se confiscă, pe langa produsul direct al infractiunii (bunurile dobandite prin fapte prevazute de legea penala), bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c). Altfel spus, în sfera conceptului de produse provenite din săvârşirea de infracţiuni se includ atat produsele directe obţinute din activitatea infracţională cat şi toate beneficiile indirecte rezultate din aceasta, inclusiv prin reinvestirea sau transformarea produselor directe.

Aşadar, în prezenta cauză, recuperarea produsului infracţiunii presupune atât recuperarea produselor directe cât și a produselor directe și indirecte ale infracțiunilor deduse judecății, proces care presupune efectuarea de către organele de urmărire penală a unei investigaţii paralele, pro-active, în vederea luării şi aducerii la îndeplinire a unor măsuri de sechestru în vedererea confiscării speciale/extinse a tuturor bunurilor dobândite, direct sau indirect prin săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală, singura limită fiind a respectării dobândirii acestor bunuri de către terţii de bună-credinţă, situaţie în care se va confisca emolumentul obţinerii acestora.
De la BANCA [...] urmează a se recupera, prin luarea unor măsuri asigurătorii în vederea confiscării speciale, cu efectul trecerii acestor bunuri în patrimoniul statului libere de orice sarcini, în primul rând, produsele directe ale infracțiunii de spălare a banilor aferente dobândirii imobilelor din Poiana Braşov şi Tâncănăbeşti.
Cu titlu preliminar, Curtea menţionează că din cuprinsul prevederilor art.23 din Legea nr.7/1996 (Legea cadastrului si a publicitãții imobiliare), republicatã in Monitorul Oficial, Partea I nr. 83 din 7 februarie 2013 precum și din consultarea oricãrui extras de carte funciarã, intitulat, de regulã, certificat de sarcini, rezultã cã mențiunile referitoare la sarcini sunt cuprinse în partea a III-a Cãrții funciare (FOAIA DE SARCINI): conform dispozițiilor acestui text de lege, se includ în FOAIA DE SARCINI înscrierile privind dezmembrãmintele dreptului de proprietate, drepturile reale de garanție si sarcini, respectiv : a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitație, servituțile in sarcina fondului aservit, ipoteca si privilegiile imobiliare, precum si locațiunea si cesiunea de creanța; b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise in aceasta parte; c) sechestrul, urmãrirea imobilului sau a veniturilor sale; d) orice modificãri, îndreptãri sau însemnãri ce s-ar face cu privire la înscrierile fãcute in aceasta parte.