Plan local de acţiune pentru dezvoltarea îNVĂŢĂMÂntului profesional şi tehnic judeţul căLĂRAŞI

5.5. Indicatori de ieşire

5.5.1. Rata netă⁸ de cuprindere în sistemul de educaţie şi formare profesională

Rata netă de cuprindere măsoară gradul de participare la educaţie a copiilor de vârstă oficială corespunzătoare nivelului respectiv de educaţie⁹. În perioada 2002-2006, rata netă de cuprindere în învăţământul obligatoriu a cunoscut o evoluţie fluctuantă la toate nivelurile de educaţie, cu excepţia învăţământului preşcolar, urmare a scăderii populaţiei de vârstă şcolară. Valorile indicatorului analizat sunt uşor sub media regională.

Fig. 5.5.1. Rata netă de cuprindere, Sursa INS

Se constată o tendinţă de crestere în anul 2009-2010 față de anul 2002-2003 a ratei nete de cuprindere în învăţământ la nivelul judeţului Călăraşi, exceptie făcând nivelul de învățământ primar, aceasta situându-se în permanenţă sub valoarea pe regiune la toate categoriile de elevi/copii analizate. Raportat la anul şcolar 2007–2008, se constată creşterea semnificativă a ratei nete de cuprindere în anul 2009-2010 la învăţământul preşcolar (de la 67,9% la 68,4%), la învăţământul secundar superior (de la 43% la 51,5%) şi la total învățământ secundar postgimnazial 15-18 ani (de la 55,3 la 62,1%); de asemenea, se constată tendinţa de scădere a acestui indicator la învăţământul primar (de la 92,9% la 89,8%), gimnazial (de la 90,8 la 87,9%), la clasele IX-X (de la 64,9% la 64%) şi, în ansamblu, la învăţământul obligatoriu (de la 86,4% la 83,6%).

5.5.2. Gradul de cuprindere în învăţământ (Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste)

Gradul de cuprindere în învăţământ reprezintă procentul elevilor de o anumită vârstă cuprinşi în sistemul de educaţie, indiferent de nivelul de învăţământ, din totalul populaţiei de aceeaşi vârstă. În perioada 2002-2010, gradul de cuprindere în învăţământ a cunoscut o evoluţie oscilantă la nivelul Judeţului Călăraşi, la toate nivelurile de educaţie. În perioada 2002-2010 la nivelul Judeţului Călăraşi, rata de cuprindere la toate nivelurile a scăzut de la 64,1 la 62,3. În perioada următoare se preconizează o creştere a ratei de cuprindere la toate nivelurile ca urmare a măsurilor sociale programelor de şansa a II-a, programelor de incluziune socială, creşterii numărului de cabinete de consiliere/consilieri şcolari şi generalizarea învăţământului liceal ca ofertă pentru absolvenţii învăţământului gimnazial. În anul şcolar 2009–2010, faţă de 2007–2008, se constată creşterea gradului de cuprindere pe segmentul cuprins 15-18 ani (de la 59,2 % la 68 %) şi la segmentul 19-23 ani (de la 13,6% la 16,9%); există uşoare scăderi la 3-6 ani şi la segmentul 11-14 ani (de la 74,2% la 74%, respectiv de la 96,8% la 95,7%) şi o scădere semnificativă la segmentul 7-10 ani (de la 101,3% la 96%).

Fig. 5.5.2. Gradul de cuprindere, Sursa INS

Gradul de cuprindere în învăţământ pe niveluri de educaţie, în anul şcolar 2009-2010, în judeţul Călăraşi faţă de regiunea Sud Muntenia, este cu mult sub media pe regiune (62,3% faţă de 68,1%), existând o singură situaţie (grupa de vârstă 11-14 ani) unde este uşor peste media pe regiune (95,7% faţă de 95,6 %).

5.5.3. Rata abandonului şcolar, pe niveluri de educaţie ISCED

Rata abandonului şcolar este un indicator important în cadrul politicilor de coeziune economică şi socială, în strânsă legătură cu accesul la educaţie şi pentru evaluarea gradului de retenţie a tinerilor în educaţie pe fiecare nivel ISCED.

Rata de abandon în judeţul CĂLĂRAŞI, la învăţământul liceal și profesional la nivelul anului 2008-2009 este puţin sub media regiunii, respectiv 2,4 raportat la 3,5, în timp ce la învăţământul primar și gimnazial, este peste media regiunii 3,1 raportat la 1,5.

Rata abandonului şcolar la învăţământ primar şi gimnazial a crescut în perioada 2000 – 2008 de la 1,4 la 3,7 iar în anul școlar 2008-2009 rata abandonului şcolar a înregistrat un trend descrescător de la 3,7 la 3,1 ca urmare a îmbunătăţirii capacităţii instituţionale a unităţilor şcolare (transportul elevilor, asigurarea rechizitelor şi manualelor şcolare). La învăţământul postliceal și de maiştri rata abandonului şcolar a scăzut de la 17,1 în 2005-2006 la 9,4 în 2008-2009.



Fig. 5.5.3. Rata abandonului școlar

Principalele cauze ale abandonului şcolar sunt:

• 
  lipsa unor condiţii materiale minime;
  
• 
  neimplicarea familiei în supravegherea elevilor, o situaţie specială reprezentând
  

elevii ale căror familii sunt plecate în străinătate;

• 
  prestarea de către elevi a unor activităţi pentru întreţinerea familiei;
  
• 
  orizontul cultural şi intelectual redus al unor familii;
  
• 
  căsătorii la o vârstă fragedă;
  
• 
  motivaţia scăzută a elevilor pentru şcoală.
  

În anul școlar 2008-2009 la toate nivelurile de învățământ liceal, profesional și postliceal s-a constatat o scădere a ratei abandonului școlar în judetul Călărași, ca urmare a generalizării învăţământului obligatoriu de 10 ani, a consilierii părinţilor şi elevilor.

În urmatoarea perioada se preconizează o diminuare a ratei abandonului școlar ca urmare a înfiinţării cabinetelor de asistenţă psihopedagogică în şcoli şi a corelării ofertei educaţionale cu cererea de pe piaţa muncii, a învăţământului obligatoriu şi acordarea burselor „bani de liceu.

Totuşi, se înregistrează plecări ale elevilor din sistemul de învăţământ datorită migraţiei părinţilor în afara graniţelor tării.

5.5.4. Rata de absolvire, pe niveluri de educaţie ISCED

Rata de absolvire se defineşte ca fiind procentul absolvenţilor unui anumit nivel de educaţie din totalul populaţiei în vârstă teoretică de absolvire specifică nivelului respectiv de educaţie. Rata de absolvire, până anul şcolar 2008-2009, la nivelul judeţului Călăraşi este comparabilă cu cea de la nivelul regiunii Sud Muntenia. Pentru anul şcolar 2009-2010 nu se poate face o apreciere din lipsa datelor statistice.

Conform datelor INS în județul Călărași, la nivel de învăţământ gimnazial, liceal, profesional și postliceal rata de absolvire este fluctuantă, comparativ cu rata de absolvire la SAM și an de completare unde diferențele sunt scăzute. La învățământul gimnazial în anul scolar 2008/2009 se înregistrează o scădere a ratei de absolvire la 80,1 față de anul 2005-2006 când a fost înregistrată rata maximă de 93,6.

Fig. 5.5.4. Evoluţia ratei de absolvire Sursa: date furnizate de INS.

O evoluţie asemănătoare înregistrează acest indicator la nivel profesional, cu deosebirea că de la valorile maxime înregistrate în 2004-2005 de 56,5 scade la 43,9 în anul şcolar 2008-2009, dar diversificarea ofertei de şcolarizare prin introducerea de calificări noi poate influența rata de absolvire la nivel judeţean.

In anul 2008-2009 rata de absolvire creşte la nivel liceal la 50,3 înregistrând cea mai mare valoare din 2000-2001, iar in anul 2008/2009 inregistreaza o scadere cu 1,8 procente ( 48,5%) .

În învăţământul postliceal şi de maiştri rata de absolvire scade în perioada 2001-2009 de la 4,6% în 2000-2001, la 0,5% în 2006-2007, datorită scăderii numărului de elevi care optează pentru acest nivel. Se remarcă o revenire usoară până la 3% în 2008-2009.

5.5.5. Rata de succes

Ratele de succes la examenele finale de certificare a competenţelor profesionale (examenele de absolvire şcoală postliceală şi de maiştri; respectiv certificarea competenţelor profesionale la liceul tehnologic) se apropie de (sau chiar ating) 100% în majoritatea unităţilor şcolare din judeţ. Evaluările finale în raport cu standardele de pregătire profesională, bazate pe competenţe, sunt de maximă importanţă pentru asigurarea unei certificări credibile, validată de piaţa muncii la absolvirea fiecărui nivel de calificare. Măsurile care trebuie avute în vedere în raport cu aceste rezultate indicator trimit, pe de o parte, la asigurarea calităţii în procesul de evaluare în raport cu standardele de pregătire. Rata de succes reliefată prin procentul de promovabilitate la examene şi rezultatele la olimpiadele şcolare plasează şcolile IPT din judeţ în zona mediei pe ţară. Rezultatele obţinute demonstrează seriozitatea cu care au fost organizate, monitorizate concursurile şcolare la toate etapele, cadrele didactice din comisiile de examen dând dovadă de obiectivitate în evaluarea elevilor. Conducerea unităţilor şcolare a asigurat desfăşurarea în bune condiţii a olimpiadelor la disciplinele din aria curriculară „Tehnologii” (învăţământ gimnazial şi liceal filiera tehnologică) şi a concursurilor profesionale (anul de completare).







Fig 5.5.5. Evoluţia ratelor de succes, Sursa : INS

În majoritatea şcolilor IPT, situaţia la învăţătură este bună la toate nivelurile, dar se înregistrează în unele cazuri elevi repetenţi şi în situaţie de abandon şcolar.

Rata de succes, până anul şcolar 2006-2007, la nivelul judeţului CĂLĂRAŞI este comparabilă cu cea de la nivelul regiunii Sud Muntenia. La învăţământul gimnazial, profesional este uşor sub media regiunii, iar la învăţământul liceal si postliceal depăşeşte uşor media regiunii.

În învăţământul liceal, pe total populaţie şcolară, rata de succes înregistrează o creştere, fiind de 94,1% în 2008-2009 faţă de 92,6% în 2006-2007 fiind peste media la nivel de regiune de 88,8. Rata de succes în învăţământul profesional scade în intervalul 2003-2004, de la 98,9% la 82,9%,in 2005/2006 fiind urmată de o creştere în 2007-2008, la 98,7% și scade în 2008- 2009 la 95,6. În învăţământul postliceal şi de maiştri rata de succes este de 84,1% în 2005-2006, urmată de o creştere până la 100% în 2006-2007, 2007-2008 și scădere în 2008-2009 la 92,8.

În anul şcolar 2008-2009, conform datelor ISJ rata de succes a învăţământului gimnazial scade, faţă de anii şcolari anteriori, la 80,1%, situaţie datorată, în ansamblu, scăderii ratei de absolvire în mediul rural la 76,3% (pentru mediul urban acelaşi indicator a fost de 87,4%);

5.5.6. Rata de tranziţie la următorul nivel de educaţie

Datorită generalizării învăţământului obligatoriu, extinderii claselor IPT în mediul rural, măsurilor din PRAI, PLAI şi PAS, a crescut rata de tranziţie la următorul nivel educaţional. Rata de tranziţie de la învăţământul gimnazial la cel liceal este de 89,4% în 2009-2010, în creştere faţă de perioada 2005-2008, dar încă sub valorile atinse în 2003-2004 (92,8%). Scăderea din perioada 2005-2009 se datorează şi reducerii numărului de clase din mediul rural din cauza nerealizării planului de şcolarizare de către unităţile şcolare cu învăţământ profesional.

În judeţul Călăraşi rata de tranziţie a populaţiei şcolare pe ruta progresivă a cunoscut o creştere semnificativă în anul şcolar 2009-2010 faţă de 2008-2009, astfel de la clasa a-X-a SAM la anul de completare de la 58,06% la 74,90%; de la anul de completare la clasa a-XII-a rută progresivă de la 51,22% la 71,19%; si o mica scadere de la clasa a-IX-a SAM la a-XIII-a rută progresivă de la 23% la 22,4% , în planul de şcolarizare introducandu-se calificări noi cerute pe piaţa muncii.

La nivelul judeţului Călăraşi rata de tranziţie a crescut în rândul populaţiei şcolare de sex masculin şi a scăzut în rândul populaţiei şcolare de sex feminin, în anul şcolar 2009–2010 faţă de anul şcolar 2008–2009. Sondajele privind opţiunile elevilor de clasa a VIII-a pentru trecerea la o formă superioară de şcolarizare au fost realizate de consilieri şcolari ai CJAPP Călăraşi, iar rezultatele acestora scot în evidenţă o serie de tendinţe în ultimii patru ani şi anume:

Fig. 5.5.6. Evoluţia ratei de tranziţie Sursa: INS

- Scăderea numărului de elevi nehotărâţi ca urmare a acţiunilor de consiliere în carieră realizate de profesorii diriginţi şi consilierii psihopedagogici (în şcolile unde există cabinete de consiliere psihopedagogică);

- Creşterea interesului elevilor pentru învăţământul IPT SAM. În ultimii ani, ca urmare a achiziţionării de echipamente în cadrul proiectelor PHARE 2003 şi 2004-2006 şi a unei mai bune oferte educaţionale a acestor şcoli (corelate cu cerea de pe piaţa muncii);

- Chiar dacă se înscriu pe traiectoria pieţei muncii, opţiunile elevilor nu sunt satisfăcute întotdeauna, din cauza rezultatelor la testările naţionale care îi plasează uneori contra voinţei lor;

- Opţiune mai mare pentru liceul teoretic comparativ cu liceul tehnologic; filiera tehnologică liceală se află ultima pe lista preferinţelor elevilor care optează pentru liceu, elevii nevalorizând încă profilele liceale care le asigură calificare profesională ce le permite integrarea pe piaţa muncii;

- Cei mai mulţi elevi de gimnaziu, care au dorit să continue studiile prin şcoala de arte şi meserii/învăţământ liceal filiera tehnologică (ciclul inferior) au optat în continuare pentru domeniul mecanic (în cadrul acestui domeniu cele mai multe opţiuni sunt pentru calificarea mecanic auto, calificare care se afla în topul preferinţelor pentru băieţi); în topul preferinţelor urmează calificări din domeniile: turism şi alimentaţie, industrie textilă şi pielărie (cu toate că domeniul este în scădere pe piaţa muncii), construcţii şi lucrări publice, estetica şi igiena corpului omenesc, electronică şi automatizări etc.

Opţiunea elevilor demonstrează dorinţa lor de a beneficia de oferta de calificare şi a altor judeţe decât cele de origine atunci când unităţile şcolare se află în apropierea domiciliului. Pentru creşterea accesului la învăţământul IPT, CJRAE derulează în fiecare an şcolar programul de orientare al carierei elevilor din clasa a VIII-a, iar în cadrul orelor de consiliere de grup cu elevii/părinţii se prezintă avantajele învăţământului profesional şi tehnic încercându-se motivarea elevilor pentru a urma această rută şcolară. În unităţile şcolare unde există cabinete de consiliere şcolară se derulează activităţi de consilier individuală/de grup a elevilor de la clasele de rută progresivă, activităţi ce au ca scop motivarea elevilor pentru continuarea studiilor sau dezvoltarea abilităţilor de marketing personal. Numărul redus al cabinetelor de asistenţă psihopedagogică din mediul rural, raportat la populaţia şcolară, slaba dotare a cabinetelor de consiliere şcolară, absenţa conectării la Internet a cabinetelor - condiţie absolut indispensabilă pentru realizarea consilierii privind cariera determină o eficienţă scăzută a mecanismelor de consiliere folosite pentru creşterea accesului elevilor la învăţământul IPT şi ocuparea unui loc de muncă.

5.5.7. Rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie

Prosperitatea viitoare a Europei depinde în mare măsură de tinerii săi. Prin intermediul Strategiei Europa 2020, Uniunea Europeană vizează să sprijine mai bine tinerii, să le permită să îşi dezvolte din plin talentele în propriul lor interes, dar şi în beneficiul economiei şi societăţii. Unul din obiectivele principale convenite de Consiliul European este de a reduce procentul de tineri care părăsesc timpuriu şcoala sub 10% şi de a asigura că cel puţin 40% din tânăra generaţie dispune de o diplomă de învăţământ superior sau de un echivalent al acesteia.

Îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale tinerilor răspunde în acelaşi timp obiectivului de „creştere inteligentă”, îmbunătăţind nivelurile de competenţă, cât şi obiectivului de „creştere favorabilă incluziunii”, prin abordarea unuia din cei mai importanţi factori de risc pentru şomaj şi sărăcie. Reducerea părăsirii timpurii a şcolii deschide, de asemenea, calea realizării celorlalte obiective ale strategiei Europa 2020. Prin impactul său direct asupra capacităţii de inserţie profesională a tinerilor, ea contribuie la sporirea integrării pe piaţa muncii şi astfel, la realizarea obiectivului principal al atingerii unei rate de ocupare de 75% pentru femeile şi bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani. În acelaşi timp, ea contribuie într-o manieră semnificativă la întreruperea ciclului pauperizării care duce la excluziunea socială a multor tineri. Reducerea părăsirii timpurii a şcolii reprezintă, prin urmare, o măsură esenţială pentru realizarea obiectivului vizând reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor ameninţate de sărăcie.

Comisia Europeană utilizează o definiţie europeană comună pentru măsurarea aşa numitului „abandon şcolar timpuriu”, care se referă la persoane cu o vârstă între 18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult un nivel de învăţământ secundar inferior şi care nu participă la nici o formă de educaţie sau formare.  Luând în considerare această definiţie, în România, în 2009, abandonul şcolar timpuriu a fost de 16,6%, România situându-se pe locul 8 în Europa, după Islanda (44,3%) Malta (36,8%), Portugalia (31,2%), Spania (31,2%) Macedonia (21,4%), Italia (19,2%) şi Norvegia (17,2%), iar rata UE fiind de 14,4% (Anexa 17). În ceea ce priveşte România rata de părăsire timpurie a şcolii şi formării profesionale în 2009 a fost de 17,1% pentru persoanele de sex feminin şi 15,1% pentru persoanele de sex masculin. Dintre tinerii români care au părăsit timpuriu şcoala 21,5% au absolvit doar învăţământul primar şi 78%, au finalizat învăţământul secundar inferior.

Dintre tinerii români care au părăsit timpuriu şcoala, 44,8% s-au angajat şi 55,2% nu s-au angajat sau s-au angajat temporar, în 2009. Rata de părăsire timpurie a educaţiei şi formării profesionale a tinerilor români a fost fluctuantă între anii 2000 şi 2009 în funcţie de contextul economico - social.

Tab. 5.5.7. Rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie

Anul	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007	2008	2009
RO	22,9%	21,7%	23%	22,5%	22,4%	19,6%	17,9%	17,3%	15,9%	16,6%

Comisia sprijină, de asemenea, îmbunătăţirea sistemului educaţional românesc cu ajutorul diferitelor programe de finanţare, cum ar fi programul de învăţare de-a lungul vieţii şi, în special, Fondul Social European. Cu axa sa prioritară 2 „Corelarea învăţării de-a lungul vieţii cu piaţa muncii”, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, finanţat de Fondul Social European (FSE), intenţionează să abordeze problema abandonului timpuriu. Aceasta se va face atât în mod preventiv, cu ajutorul unor activităţi cum ar fi programele tip „şcoală după şcoală”, prin consiliere şi ghidare, prin dezvoltarea unor curriculum-uri relevante, a predării centrate pe elev, a campaniilor de sensibilizare; cât şi în mod corectiv cu ajutorul programelor de reintegrare, a programelor cum ar fi a doua şansă în educaţie, a educaţiei remediale şi a altor forme flexibile de educaţie. Ţinta este atingerea benchmark-ului european până în 2020, de 10%.

5.5.8. Procentul elevilor cu nivel scăzut al competenţelor de citire/lectură (PISA)

Centrul Naţional PISA 2009 a organizat testarea elevilor de 15 ani, eşantionaţi de Consorţiul PISA 2009 în data de 18.03.2009. La testare au participat 4776 de elevi din 159 de instituţii de învăţământ din România.

În Raportul internaţional PISA 2009 Results: What students know and can do (vol. I) sunt prezentate următoarele informaţii de interes general, referitoare la performanţele sistemului educaţional românesc în acest ciclu de evaluare:

• 
  Pe scala generală Citire/Lectură (domeniu principal pentru evaluarea din 2009, în funcţie de care se face clasificarea finală), România ocupă poziţia 49 din 65 de ţări participante, cu un scor mediu statistic de 424, semnificativ sub media ţărilor OECD
  
• 
  Pe scala domeniului Matematică România ocupă poziţia 48 din 65 de ţări participante, cu un scor mediu statistic de 427, semnificativ sub media ţărilor OECD.
  
• 
  Pe scala domeniului Ştiinţe România ocupă poziţia 47 din 65 de ţări participante, cu un scor mediu statistic de 428, semnificativ sub media ţărilor OECD.
  

Rezultatele obţinute pentru anul 2009 sunt aproape identice cu cele obţinute de România la precedentul ciclu al programului, PISA 2006 (locul 47 din 57 de ţări participante), în care domeniul principal a vizat ştiinţele (Vezi anexa 18 ).

U

Fig. 5.5.7. Evaluarea PISA, Sursa datelor: Raportul internaţional OECD - PISA 2009 pentru Evaluarea Elevilor
ltimele rezultate ale Programului internaţional pentru evaluarea elevilor (PISA), o anchetă efectuată la nivel mondial privind performanţele adolescenţilor în vârstă de 15 ani la citire, matematică şi ştiinţe, arată că unul din cinci sau 20 % are competenţe scăzute de citire. Constatările, compilate la fiecare trei ani de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), arată că Europa a îmbunătăţit uşor situaţia din 2000 până în prezent. Dar va fi nevoie de eforturi mai mari pentru ca ţările UE să îşi atingă obiectivul de mai puţin de 15 % performanţe scăzute la citire, matematică şi ştiinţe până în 2020. Se impune, în cazul României, abordarea unor politici mai coerente pentru educaţie şi cercetare pentru că implicaţiile vor avea efect la nivel economic prin costuri mari şi un risc ridicat de ineficienţă.

5.5.9. Ponderea populaţiei cu vârste cuprinse între 20-24 de ani

care au absolvit cel puţin învăţământul secundar superior

Învăţământul secundar superior este un indicator important pentru măsurarea progreselor în domeniul de şcolarizare şi este legat de referinţa UE de a atinge până în 2010 o rată de 85% din tineri (cu vârsta între 20 şi 24 ani) care au absolvit cel puţin învăţământul secundar superior.

N

Fig. 5.5.9. Procentul de tineri în vârstă de 20-24 în UE-27 cu cel puţin învăţământul secundar superior, 2000-2009
ivelul de referinţă european constituie o provocare majoră pentru UE. În prezent (2009), media UE pentru populaţia în vârstă 20-24 este de 78,6% şi este doar moderat îmbunătăţită (cu 2 puncte procentuale), din 2000 (pe o notă pozitivă, progresul a accelerat uşor din 2003) (vezi anexa 19). Procentul femeilor îl depăşeşte pe cel al bărbaţilor cu mai mult de 5 puncte procentuale, iar diferenţa mare între femei şi bărbaţi a fost relativ stabilă din 2000.

Polonia, Lituania şi Irlanda depăşesc deja UE în 2010 de referinţă şi au stabilit astfel, obiective mai ambiţioase la nivel naţional. Multe dintre statele est sunt deja deasupra nivelului de referinţă comunitar în 2010. Trei state membre (Republica Cehă, Polonia şi Slovacia) şi Croaţia, au atins deja peste 90% studii în învăţământul liceal. În anul 2009, în România procentul populaţiei cu vârsta 20-24 ani care a absolvit cel puţin învăţământul secundar superior este de 78,3% faţă de 78.6%, media UE. În ceea ce priveşte ponderea populaţiei cu vârste cuprinse între 20-24 ani care au absolvit cel puţin învăţământul secundar superior, România are rezultate mai bune: procentul de participare la învăţământul secundar superior în 2009 este de 78,3% (faţă de 77,2% în 2006 şi 76.1% în 2000), foarte aproape de media UE – 27 (78,6 în 2009, 77,8 în 2006, faţă de 76,6% în 2000). Benchmark-ul european până în 2010 este de 85%. Rezultate mai slabe se înregistrează în mediul rural, procentul elevilor care sunt cuprinşi în învăţământul liceal este mult mai mic.

Sursa: http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/doc/report10/chapter2_en.pdf


Fig. 5.5.9.a. Sursa datelor: Eurostat (AFM baza de date), mai 2010

5.5.10. Rata de participare în formarea continuă a populaţiei adulte (25-64 ani)

Benchmark-ul european privind învăţarea continuă se referă la ceea ce ar putea fi numit mai strict educaţia şi formarea adulţilor. Stabilit iniţial în 2003, el are acum ca obiectiv ca până în 2020 15% dintre adulţi cu vârsta cuprinsă între 25 şi 64 de ani să participe la procesul de învăţare pentru adulţi. Rata de participare pentru acest benchmark este evaluată printr-un Sondaj al Comisiei Europene privind forţa de muncă, care solicită informaţii despre participarea la procesul de învăţare formală şi non-formală cu 4 săptămâni înainte de sondaj.

Locurile de muncă sunt, în majoritatea ţărilor, principalii furnizori de învăţare pe tot parcursul vieţii adulte. Învăţarea pe tot parcursul vieţii pentru adulţi este una dintre
cele patru componente ale abordării flexibile de către Strategia Europeană de Ocupare.

Rezultatele pentru 2009 arată că 9,8% dintre adulţi cu vârsta cuprinsă între 25 şi 64 de ani au participat la educaţie şi formare în cele patru săptămâni precedente sondajului. Acest procent este mai mic decât nivelul Benchmark-ului european de 12,5% pentru 2010 şi cu mult sub procentul de 15% prevăzut pentru 2020. În 2009, numai 8 state membre depăşit nivelul de referinţă 2010 şi doar 5 nivelul pentru 2020 (vezi anexa 20). Există diferenţe mari de participare între statele membre, ţările nordice şi în Regatul Unit, cei mai buni performeri, ating sistematic rate mari de participare, ajungând la 20-31.6%. Ţările de Jos, Slovenia, Austria, Spania, Luxemburg şi Estonia sunt în următorul grup, cu rate de participare între 10% şi 20%. Bulgaria, Grecia şi România, precum şi Croaţia şi Turcia, au înregistrat puţine progrese sau de loc în îmbunătăţirea nivelului lor extrem de scăzut de participare.

Estonia şi Luxemburg, pe de altă parte, au avut succes în creşterea ratelor de participare în mod substanţial.

Participare la programe de învăţare de-a lungul vieţii (%)	2000	2006	2009
UE - 27	8,5	9,2	9,8
România	1,4	1,6	1,5

Î
Tab. 5.5.10.Rata de participare în formarea continuă a populaţiei adulte (25-64 ani)
n judeţul CĂLĂRAŞI există, în anul şcolar 2010-2011, 18 unităţi şcolare cu învăţământ profesional şi tehnic, din care 3 autorizate CNFPA, dar care, începând cu anul 2009, nu au mai defăşurat nici un program de formare profesională.

Î
Sursa datelor: EUROSTAT (AFM)

n cadrul Programului « A doua şansă » din Judeţul CĂLĂRAŞI, învăţământ secundar inferior, au absolvit, în anul şcolar 2009-2010, 100 de persoane în cadrul a 5 programe de formare profesională – nivelul 1 de calificare, realizate în cadrul a trei tandemuri educaţionale: Colegiul Tehnic „Ştefan Bănulescu” din Călăraşi cu Şcoala cu clasele I-VIII din Roseţi (1 program: lucrător în morărit şi panificaţie), Grupul Şcolar „Nicolae Bălcescu” din Olteniţa cu Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4 din Olteniţa (3 programe: lucrător în prelucrări la cald, lucrător în mecanică de motoare, lucrător în tricotaje-confecţii) şi Grupul Şcolar „Alexandru Odobescu” din Lehliu-Gară cu Şcoala cu clasele I-VIII din Răzvani (1 program: lucrător în tricotaje-confecţii).