Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

2. ORIGINEA PUTERII STATULUI
Al doilea concept ce separa colectivismul de individualism se refera la originea puterii statului. Individualistii cred ca un guvern just isi deriva puterea nu prin cucerirea si subjugarea cetatenilor sai, ci prin liberul consimtamant al celor guvernati. Ceea ce inseamna ca statul nu poate avea putere legitima, daca aceasta nu ii este acordata de catre cetatenii sai. Un alt mod de a pune problema este ca guvernele nu pot face decat ceea ce cetatenii lor au dreptul sa faca. Daca indivizii nu au dreptul de a intreprinde o anumita actiune, atunci ei nu pot acorda aceasta putere reprezentantilor lor alesi. Ei nu pot delega ceva ce ei nu au.
Haideti sa consideram un exemplu extrem! Sa presupunem ca un vas se scufunda din cauza unei furtuni si trei oameni sfarsiti lupta pentru supravietuirea lor pe mare. Deodata gasesc un colac de salvare. Colacul a fost proiectat sa poate sustine numai o persoana; dar, printr-o cooperare atenta intre ei, poate sustine doi. Cu toate acestea daca si al treilea om se agata, colacul devine nefolositor, si toti trei se vor afla din nou la mila apelor dezlantuite. Vor folosi colacul pe rand: unul va calca apa in timp ce doi vor fi sustinuti de colac; dar dupa cateva ore, nici unul nu va avea suficienta putere pentru a continua. Adevarul crud devine clar pe parcurs: daca unul dintre ei nu va fi indepartat, toti trei se vor inneca. Ce trebuie sa faca ei in aceasta situatie?
Majoritatea oamenilor vor spune ca doi dintre ei pot gasi justificarea pentru a-l inlatura cu forta pe al treilea. Dreptul la supravietuire este de necontestat. A lua viata altcuiva, oricat ar parea de teribil, este justificat moral daca trebuie sa-ti salvezi propria viata. Aceasta cu siguranta este adevarat pentru o actiune individuala, dar intr-o actiune colectiva oare mai este asa? Cine da dreptul acestor doi oameni de a tabara pe un al treilea?
Colectivistul raspunde ca cei doi oameni au drept mai mare la viata pentru ca se afla in superioritate numerica fata de al treilea. Este o chestiune de matematica: Binele suprem pentru numarul cel mai mare. Aceasta face grupul mult mai important decat individul si ofera o justificare celor doi oameni de a-l indeparta pe al treilea. Exista ceva logica in acest argument dar, daca vom simplifica exemplul mai departe, vom vedea ca, desi actiunea este corecta, este justificata de un rationament gresit.
Sa presupunem acum ca sunt numai doi supravietuitori – deci eliminam conceptul de grup – si sa presupunem de asemenea ca numai o singura persoana poate fi sustinuta de colac, nu doi. In aceste conditii, ar fi similar cu a te confrunta cu un dusman intr-o batalie. Trebuie sa ucizi sau vei fi ucis. Numai unul poate supravietui. Avem de a face cu drepturile de supravietuire ale celor doi indivizi, aflate in competitie, si nu exista nici un grup mitologic care sa creeze confuzie asupra problemei. In aceste conditii extreme, este clar ca fiecare persoana ar avea dreptul sa faca tot ce poate pentru a-si pastra viata, chiar si daca aceasta inseamna moartea altuia. Unii ar putea argumenta ca ar fi mai bine sa-ti sacrifici viata pentru un necunoscut, dar numai cativa vor sustine ca a nu face asta ar fi gresit. Deci, cand conditiile sunt simplificate pana la esential, putem observa ca dreptul de a nega viata altora vine de la dreptul individual de a-ti proteja propria viata. Nu este nevoie de un anumit grup care sa ordoneze acest lucru.
In cazul initial al celor trei supravietuitori, justificarea pentru negarea dreptului la viata unuia dintre ei nu vine din votul majoritar, ci din dreptul individual si separat de supravietuire. Cu alte cuvinte, fiecare dintre ei, actionand de unul singur, ar fi justificat in actiunea lui. Nu sunt imputerniciti de vreun grup. Cand angajam politia sa ne protejeze comunitatea, noi doar ii rugam sa faca ceea ce noi insine avem dreptul sa facem. Folosirea fortei fizice pentru a ne proteja viata, libertatea si proprietatea este o functie legitima a guvernului, deoarece acea putere deriva de la oameni ca indivizi. Nu pleaca de la grup.
Sa mai vedem un exemplu – mai putin extrem dar mult mai specific vizavi de ceea ce se petrece astazi in adunarile legislative. Daca oficialii guvernului decid intr-o zi ca nimeni nu ar trebui sa mai lucreze Duminica, si presupunand ca, in general, comunitatea este de acord cu aceasta decizie, de unde primesc ei autoritatea de a folosi puterea politiei statale pentru a forta acest decret? Cetatenii luati ca indivizi nu au dreptul de a-si obliga vecinii sa nu munceasca, deci ei nu pot delega acest drept guvernului. De unde isi ia totusi statul aceasta autoritate? Raspunsul este ca aceasta vine de la el insusi; este auto-generat. Este similar cu dreptul divin al monarhiilor antice, in care se presupunea ca guvernele reprezinta puterea si vointa Lui Dumnezeu – asa cum era interpretat de catre liderii pamanteni, bineinteles. In timpurile moderne, majoritatea guvernelor nici macar nu pretind a-L mai avea pe Dumnezeu drept autoritate, se bazeaza doar pe trupe anti-tero si armate, si oricine obiecteaza este eliminat. Precum spunea bine cunoscutul colectivist, Mao Tse-Tung: “Puterea politica pleaca din teava pistolului.”
Atunci cand guvernele pretind ca isi deriva autoritatea din alta sursa decat cei guvernati, intotdeauna se va ajunge la distrugerea libertatii. A-i impiedica pe oameni sa lucreze Duminica nu pare o amenintare serioasa la adresa libertatii, dar odata ce principiul este stabilit, deschide usa unor noi edicte, apoi mai multe, si mai multe pana cand libertatea nu mai exista. Daca acceptam ca statul sau orice alt grup are privilegiul de a face anumite lucruri pe care indivizii ei singuri nu au dreptul sa le faca, atunci in mod inconstient aprobam conceptul ca drepturile nu sunt intrinseci individului si ca, de fapt, isi au originea in stat. Odata ce am acceptat aceasta, ne aflam pe drumul tiraniei.
Colectivistii nu isi bat capul cu detalii de acest fel. Ei cred ca, de fapt, guvernele au puteri mai mari decat ale cetatenilor, si ca sursa acestor puteri, spun ei, sunt nu indivizii din societate, ci societatea ea insasi, grupul caruia indivizii ii apartin…