Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

PRAPASTIA: DOUA ETICI CE DIVID LUMEA VESTICA
Exista multi termeni comuni folositi in ziua de astazi pentru a descrie atitudinile politice. Ni se spune ca exista conservatori, liberali, libertarieni, dreptisti, stangisti, progresisti, socialisti, comunisti, trotskisti, maoisti, fascisti, nazisti; si ca si cum nu ar fi fost confuzia suficient de mare, acum avem neo-conservatori, neo-nazisti, neo-orice-altceva. Cand suntem intrebati care este orientarea noastra politica, se asteapta ca noi sa alegem unul din cuvintele folosite mai sus. Daca nu avem o optiune politica sau daca ne este frica de o alegere nu tocmai fericita, ne eschivam si spunem ca suntem moderati – adaugand astfel un alt cuvant listei. Totusi nici o persoana intr-o mie nu poate sa defineasca clar ideologia pe care acesti termeni o reprezinta. Sunt folositi, in primul rand, drept etichete, pentru a conferi o aura buna sau rea, in functie de cine foloseste cuvintele sau ce emotii starnesc in mintea persoanei respective.
Spre exemplu, care este o definitie realista a unui conservator? Un raspuns des intalnit ar fi ca un conservator este o persoana ce vrea sa conserve status quo-ul si care se opune schimbarii. Dar, majoritatea oamenilor care se numesc ei insisi conservatori nu sunt in favoarea pastrarii sistemului actual caracterizat de impozite mari, deficit economic, extinderea ajutorului social, ingaduinta fata de criminali, ajutor extern, cresterea guvernului, sau oricare alta din trasaturile ordinii prezente. Acestea sunt bastioanele pazite cu gelozie de catre ceea ce se cheama liberalism. [nota tr.: Este vorba de liberalismul american “de stanga”, “socialist” – partidul democrat - care teoretic se deosebeste de cel european, de dreapta. Privind tendintele socialiste ale spectrului politic in noua Uniune Europeana, este posibil ca situatia sa se fi schimbat intre timp (in Romania PNL face aliante cu partide declarat socialiste). Iata-ma folosind cu nonsanalanta termeni ca “socialist”, “stanga”, “dreapta” – un motiv in plus sa cititi mai departe pentru clarificare.] Liberalii de ieri sunt astfel conservatorii de astazi, iar oamenii care se numesc conservatori, sunt mai degraba radicali, pentru ca isi doresc o schimbare radicala a status quo-ului. Nu este de mirare ca majoritatea dezbaterilor politice suna ca si cum si-ar avea originea in Turnul Babilonului. Fiecare vorbeste o alta limba. Cuvintele par familiare, dar vorbitorii si ascultatorii au fiecare propria lor definitie.
Am putut experimenta ca, odata ce definitiile sunt intelese de toti la fel, dezacordurile iau sfarsit. Spre mirarea chiar si a celor ce se considerau adversari ideologici inraiti, deseori, acestia descopereau ca pot cadea de comun acord. Deci, pentru a putea intelege termenul colectivism, va trebui sa separam gunoiul mai intai. Daca vrem sa gasim sensul agendelor politice ce domina lumea astazi, nu trebuie sa permitem ca gandirea noastra sa fie contaminata de incarcatura emotionala a vocabularului vechi.
S-ar putea sa va surprinda sa aflati ca majoritatea dezbaterilor politice din vremea noastra – cel putin in lumea vestica – pot fi impartite in doar doua puncte de vedere. Restul este numai abureala. De obicei aceste dezbateri se concentreaza asupra unei actiuni, masuri particulare, care trebuie sau nu sa fie luata; de fapt adevaratul conflict nu priveste meritele acestei actiuni; mai exact este vorba de principii, codul etic care justifica sau impiedica respectiva actiune. Este un concurs intre etica colectivismului pe de o parte si aceea a individualismului de cealalta parte. Acestea sunt cuvinte care au inteles, si ele descriu o prapastie filozofica care divide intreaga lume vestica. [nota: In Orientul Mijlociu si anumite parti din Africa si Asia, exista o a treia etica numita teocratie, o forma de guvern ce combina biserica si statul si isi obliga cetatenii sa accepte o anumita doctrina religioasa. Aceasta forma de organizare a fost raspandita de asemenea in timpul Crestinatatii timpurii europene si a aparut chiar in unele colonii din Statele Unite. Supravietuieste astazi in forma islamului si are milioane de aderenti. Orice privire atenta asupra ideologiei politice trebuie sa analizeze si teocratia, dar timpul nu permite asa ceva in aceasta prezentare.]
Un aspect comun al celor doua este ca atat colectivistii cat si individualistii, in marea lor majoritate sunt bine intentionati. Ei isi doresc cea mai buna viata posibila pentru familiile lor, compatriotii lor sau pentru omenire. Vor prosperitate si justitie pentru aproapele lor. Nu cad insa de acord in ceea ce priveste metodele prin care sa realizeze aceste lucruri.
Am studiat literatura colectivista mai bine de patruzeci de ani; si dupa o vreme, am realizat ca exista cateva teme recurente, ceea ce eu consider a fi cele sase coloane sustinatoare ale colectivismului. Daca sunt rasturnate, ele reprezinta coloanele de sustinere ale individualismului. Cu alte cuvinte, exista sase concepte majore ce privesc relatiile sociale si politice; si, in fiecare din aceste concepte, colectivistii si individualistii au puncte de vedere diferite. Sa le examinam.