Preambul Comunitatea Studentilor Geografi


Denumirea oficială: Republica El Salvador Capitala: San Salvador (1,25 mil. loc.)



Yüklə 2,63 Mb.
səhifə11/47
tarix25.10.2017
ölçüsü2,63 Mb.
#12991
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   ...   47

Denumirea oficială: Republica El Salvador Capitala: San Salvador (1,25 mil. loc.)

Limba oficială: spaniola Suprafaţa: 21.000 km2 Locuitori: 5,89 mil. (281 loc./km2)

Religia: catolicism 90%; protestantism Moneda: colon salvadorian Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 15 septembrie

Geografie: E. S. este aşezat în America Centrală istmică; are deschidere la Oc. Pacific. Limite: Honduras (N şi E), Oc. Pacific (S), Guatemala (V). G. fizică: E. S. are un relief muntos. Lanţul munţilor de coastă are o mulţime de vulcani (Mamatequeque, Quezaltepeque, Izalco). Între masivele muntoase din E şi V (vulcanice) se întinde bazinul fertil din centru (600 m), pe valea râului Lempa (260 km). În N este teren jos, de savană. În S, de-a lungul coastei, o câmpie îngustă. Cutremure în mod curent. Clima: este tropicală. Temp. medie anuală: 21°C-24°C. Precipitaţii: 2.030 mm/an. Clima variază de la cald la frig după altitudini; iarna este anotimp ploios. Floră şi faună: Păduri tropicale cca. 30% din terit., cu lemn de esenţă preţioasă (abanos, mahon). Faună specifică savanei şi pădurii tropicale. Populaţia: este foarte densă în E. S. şi este formată din 84% metişi, 10% europeni, amerindieni (maya şi nahua). Concentrarea max. în reg. central-vestică. Rata natalităţii: 31,5%; a mortalităţii: 6,5%. Rata pop. urbane: 45 %. Resurse şi economie: Econ. bazată pe agric., cafea în special; bumbac; trestie de zahăr, banane, agrume, ananas, porumb, orz, susan, tutun. Exportă: cafea, bumbac, zahăr, lemn, tutun, argume. Creşterea bovinelor. Ind. relativ diversificată: nu are resurse minerale; foarte mari resurse de electricitate: hidroenergie (hidrocentrale) şi res. geotermale (centrale geotermice). Transporturi şi comunicaţii: Reţea de căi ferate; căi rutiere; vehicule. Aeroport la San Salvador. Oraşe: Santa Ana, San Miguel, Nueva San Salvador; porturi: La Union; La Libertad, Acajutla. Există univer­sitate la San Salvador. Istoria: Vechiul Cuzcatlan (azi EI Salvador) era locuit de triburi ale amerindienilor maya şi nahua. În 1524 E. S. este cucerit de conquistadori spanioli şi inclus în Căpitănia Generală Guatemala. În 1821 îşi proclamă independenţa. În 1823 intră în Federaţia Provinciilor Unite ale Americii Centrale. În 1841 se proclamă republică independentă. Sec. XIX, conflicte armate cu Guatemala, Nicaragua, Honduras (cu Hondurasul vor fi confruntări şi în 1969) „războiul fotbalului”. Se impun regimuri militare; lupte de gherilă şi terorism. După 1980, ţara fiind în criză, forţele de stânga Frontul Farabundo Marti de Eliberare şi Frontul Democratic Revoluţionar duc lupta armată cu regimul de la putere sprijinit de SUA. Ţara va fi pustiită; 1 milion de refugiaţi. Din 1987 E. S. semnează acorduri de pace cu Costa Rica, Guatemala, Honduras şi Nicaragua, pentru restabilirea păcii în America Centrală. In 1992, negocierile sub patronaj ONU între guvern şi gherilă duc la un acord de armistiţiu ce deschide, după 11 ani, calea încetării unui război sângeros (75.000 de morţi). Statul: este republică prezidenţială conform Constituţiei din 1983. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Naţională; cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Multipartitism.

Elveţia



9

Denumirea oficială: Confederaţia Elveţiană Capitala: Berrna/Bern/Berne (135.000 loc.)

Limba oficială: germana, franceza, italiana, retoromana Suprafaţa: 4l293 km2 Locuitori: 7,26 mil. (l76 loc./km2)

Religia: catolicismul 49%; protestantism 45%

Moneda: francul elveţian Ziua naţională: l august

Geografie: E. este aşezată în Europa Centrală. Limite: Franţa (N şi V), Germania (N), Lichtenstein, Austria (E), Italia (SE şi S). G. fizică: E. este aşezată pe cursurile superioare ale fl. Rhân (Ron) şi Rhein (Rin). Relieful este predominant muntos; Alpii Elveţieni, M-ţii Jura. Este ţara cu cea mai ridicată alt. medie din Europa. Alpii Elveţieni - Muntele Monte Ross (4634 m alt. max.) masiv în centrul şi sudul ţării, sunt acoperiţi de zăpezi veşnice şi de gheţari. M-ţii Jura (l679 m alt. max.; vf. Tendre) la graniţa cu Franţa, sunt calcaroşi şi au culmile paralele, ca nişte platouri ondulate, cu foarte puţine trecători. Reg. nordică a E. este un podiş, Podişul Elveţiei. Între M-ţii Alpii Elveţiei şi Jura există un culoar (Mitteland) de cca. 680 m altit.; coline, podişuri erodate de gheţari. Ape: o reţea bogată: Rinul (vale adâncă) cu afl. Aar, aparţinând bazinului hidrografic al M. Nordului; râul Inn (afluent al Dunării) aparţinând bazinului hidrografic al M. Negre; Ronul (vale adâncă) aparţinând bazinului hidrografic al M. Mediterane şi Ticino (afl. al. Padului) aparţinând bazinului hidrografic al M. Adriatice. Se găsesc peste l000 de lacuri naturale; printre cele tectone-glaciare se numără: Geneve (Leman), Constance (Bondesee), Neuchâtel, etc. E. poate fi socotită castelul de apă al Europei. Clima: este alpină, continental-temperată, cu ierni lungi şi aspre, veri destul de răcoroase. În Pod. Elveţiei iernile sunt mai blânde, verile mai ploioase. Temp. medie anuală de 0°C în ianuarie, şi l9°C în iulie; la Davos, -7°C şi l2°C; la St. Bothard, -8°C şi 7°C. Precipitaţiile: valea. Valais, sub 630 mm/an; valea Rinului Superior, l270 mm/an; m-ţii din NE, l440 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţia este dispusă în funcţie de alt. cât şi de orientarea versanţilor, astfel încât pădurile amestecate de foioase (de-a lungul Rinului, la poalele munţilor Jura şi Alpi), în zona Lacului Geneva, alternează cu culturi: mai sus, păduri de conifere, păşuni alpine. Fauna caracteristică Europei Centrale şi Nordice: ursul, lupul, vulpea, capra neagră, bursucul, vidra. Populaţia: este formată din: germani 65%, francezi cca. 20%, italieni l0% şi raeto-romani. Concentrarea maximă în zona Mitteland (75%) dintre M-ţii Jura şi Alpi (60% din terit.). Rata natalităţii: l2,3%o; a mortalităţii: 9%. Rata pop. urbane: 6l%. Resurse şi economie: E. are o economie dezvoltată, bazată pe servicii, finanţe şi turism. Tradiţională: ind. ceasurilor, aparatură electrică, instrumente de măsurat şi de calcul, farmaceutică; textilă; industrii de precizie cu un consum mic de materii prime şi energie; mână de lucru calificată. Res. min. minime. Hidroenergie, termocentrale, centrale atomo- electrice. Agric. bazată pe creşterea bovinelor. Este o agric. intensivă. Prosperitatea economică a E. este legată de tradiţia comercială dar şi a neutralităţii ei politice, favorabilă activităţii financiare. Şomaj redus; monedă forte. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate în totalitate electrificate (cu ecartament îngust şi specifice zonei de munte, cu cremalieră; autovehicule; autostrăzi; flotă comercială fluvială şi maritimă. Tuneluri montane care asigură legătura E. cu Italia, Franţa, Austria. Rinul este navigabil. Aeroportul la Zurich şi Geneva. Oraşe: Zurich, pe ţărmul Lacului Zurich, centru comercial şi financiar internaţional; Basel (port fluvial), centru bancar, al ind. farmaceutice, al textilelor şi ceasornicelor, Geneve (Geneva) pe ţărmul Lacului Leman, oraş al ind. ceasornicelor şi al instrumentelor de precizie, sediu al unor organisme internaţionale (Palatul Naţiunilor, Crucea Roşie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii ş.a.); Lausanne, Lucerna. Istoria: Terit. E. locuit de triburi celtice (helveţii) supuse de Caesar (58 î. Hr.), romanizate (sec. I-V face parte din Imp. Roman). În sec. III se stabilesc aici burgunzii şi alamanii (triburi germanice); aparţin succesiv: Imp. Francilor, al statutului burgund, din Imp. Romano-German. Între sec. VII-IX se creştinează. Din sec. XIII-XIV câteva cantoane (Ury, Schwyz, Unterwalden, apoi Lucerna, Zurich şi Berna) formează o confederaţie care îşi păstrează independenţa printr-o luptă dârză. Sec.

  1. Reforma (sub forma calvinismului mai ales) care se răspândeşte în câteva cantoane. În l648 prin Tratatul de pace de la Westfalia este recunoscută independenţa Confederaţiei Helvetice. În l8l5 Congresul de la Viena declară E. stat cu neutralitate perpetuă. În l848 o nouă constituţie instaurează un stat federal, stat cu un guvern central cu sediul la Berna. În l874 se introduce prin Constituţie dreptul la referendum. În cele două războaie mondiale neutralitatea E. este respectată. În l979 este creat cantonul Jura de limbă franceză. În l992 E. se pronunţă pentru aderarea la F.M.I. şi la Banca Mondială, prin referendum şi împotriva integrării în EEE; paralel, guvernul depune cerere de aderare la CEE. Statul: este republică confederativă, cu regim parlamentar, conform Constituţiei din l874. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Federală (Consiliul Naţional şi Consiliul Cantoanelor); cea executivă de un cabinet (Consiliul Federal) numit de Adunarea Federală. Multipartitism.

Emiratele Arabe Unite

Denumirea oficială: Emiratele Arabe Unite

Capitala: Abu Dhabi (240.000 loc.)

Limba oficială: araba Suprafaţa: 80.000 km2 Locuitori: 1,94 mil. (24 loc./ km2)

Religia: islamism (sunit) 95%

Moneda: dirham-ul

Forma de guvernământ: monarhie (emirat)

Ziua naţională: 2 decembrie

Geografie: E.A.U. sunt aşezate în S Golfului Persic în Peninsula Arabia. Fac parte din Orientul Mijlociu. Limite: Golful Persic (N), Golful Oman şi Omanul (E), Arabia Saudită (S şi V). G. fizică: terit. se întinde în cea mai mare parte în deşertul Arabiei, până pe ţărm, o câmpie aridă şi monotonă. La E. spre hotarul cu Omanul, se înalţă Munţii Al Hajer (2100 m). Cursurile permanente de apă lipsesc. Oaze: Buraimi, Al Ain. Clima: este tropical-deşertică, foarte uscată. Precipitaţiile sunt puţine (sub 75 mm/an). Floră şi faună: Vegetaţie de deşert: ierburi ţepoase, ici-colo arbori fără frunze: saxaul, xerofite, tufişuri. În oaze: curmali, diferiţi palmieri. Se foloseşte apa distilată pentru întreţinerea unor spaţii înverzite şi pentru plantaţiile forestiere care iau amploare în ultimul timp. Populaţia: este formată din arabi (75%), indo- pakistanezi, europei, iranieni. Concentrarea populaţiei pe coastă şi în oraşele de la poalele Munţilor Al Hajer. Sunt foarte mulţi imigranţi, datorită faptului că, fiind o mare producătoare de petrol, are venituri imense, ceea ce atrage forţă de muncă străină (peste 500.000 de persoane), E.A.U. ducând lipsă de forţă de muncă, o mare parte a localnicilor fiind crescători de animale. Rata natalităţii: 20,6%o; a mortalităţii: 2,9%o. Pop. urbană: 83%. Resurse şi economie: Rezervele uriaşe de petrol (Murban, Bu Hasa), cât şi exploatările submarine de la Zakum, Umn Shaif şi gazele naturale (lichefiat) aduc mari venituri (export). S-au dezvoltat industriile prelucrării petrolului (rafinării, uzine chimice); metalurgie; termocentrale. Agricultura pe baza irigaţiilor (apă desalinizată). Intense activităţi bancare, turism. Transporturi şi comunicaţii: infrastructura foarte dezvoltată şi modernă: 4 aeroporturi internaţionale. Oraşe: Dubai, Sharjah, Al Ain. Istoria: În secolele trecute, terit. E.A.U. era numit „Coasta piraţilor”. În 1853, englezii încep să aibă iniţiativă în zonă; în 1892 încheie un tratat cu statele riverane (care fac azi parte din E.A..U.). Sc creează Trucial States (Trucial Oman), din 7 emirate, sub control britanic, pernă în 1971. La 18 iunie 1971, se constituie o federaţie din 6 emirate la care aderă în 1972 şi Ra'sal-Khayma. E.A.U. regrupează 7 emirate: Abu Dhabi, Dubayy, Cardja, Fudjayra, Adjman, Umm al-Oaywayn şi Ra's al-Khayma. Statul: este monarhie constituţională (în sensul că nu se guvernează după Sharia - legea islamică); federaţie de emirate, conform Constituţiei din 1971. Puterea legislativă este exercitată de Consiliul Suprem al Uniunii (format din liderii celor 7 emirate) şi Consiliul Naţional Federal; cea executivă, de Consiliul Suprem al Uniunii şi de Consiliul de Miniştri, numit de primul. Nu există partide politice. Regim cu largi prerogative ale executivului.

Eritreea



Denumirea oficială: Statul Eritreea Capitala: Asmara (360.000 loc.)

Limba oficială: araba şi trigrigna Suprafaţa: 120.000 km2 Locuitori: 3,62 mil. (26 loc./km2)

Religia: islamism (peste 80%), creştinism (copţi)

Moneda: birr-ul

Forma de guvernământ: inf. inac.

Ziua naţională: 24 mai

Geografia: E. este aşezată în NE Africii, cu ieşire la Marea Roşie. Limite: Sudanul (V şi NV), Marea Roşie (E), Etiopia (S). G. fizică: Are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, şi Munţii Danakil (SE); în V lor, depresiunea Danakil (160 m sub nivelul mării) se întinde mai mult pe teritoriul Etiopiei. În E, o câmpie îngustă de coastă; multe golfuri (Golful Zula) şi arhipelagul Dahlak (126 insule). În faţa Masivului Etiopian, o depresiune largă, pe unde curge Baraka, ce trece prin Sudan şi se varsă în Marea Roşie. Multe râuri, foarte scurte, temporare. Râul Atbara, care se varsă în Nil, la graniţa cu Etiopia. Clima: este tropicală, cu precipitaţii bogate în zonele înalte (cca. 1.000/an) şi foarte sărace în depresiunea Danakil (sub 200 mm/an). Floră şi faună: Vegetaţie tropicală; savană pe înălţimi; ierburi xerofite în zonele aride şi păduri-galerii de-a lungul apelor. Parcuri, rezervaţii. Populaţia: este diversificată: şemitică (tigrai), kuşită (bedja, dankali), nilotică (kunama, barea). Concentrarea max. a pop. pe platourile înalte (unde se cresc animale); în depresiune şi pe litoral clima este uscată, iar populaţia rară. Agric. absoarbe cea mai mare parte a forţei de muncă. Resurse şi economie: bazate în special pe agric. şi creşterea animalelor: zebu, ovine, caprine, cămile. Se cultivă: orz, grâu, porumb, bumbac, tutun, in; citrice, bananieri, palmieri. Se exportă: cafea. Resurse minerale; cupru, nichel, crom, azbest, fier. Se extrage sarea marină. Pescuitul: peşti, bureţi, perle. Industria prelucrătoare a peştelui şi a petrolului. Transporturi şi comunicaţii: sunt sărace. O cale ferată leagă capitala Asmara de portul Massawa. Prin portul Assab se realizează tranzitul din Etiopia la mare. (După independenţa Eritreea, Etiopia nu mai are ieşire la mare.) Aeroport la Asmara. Oraşe: Massawa, Keren, Assab, Adi Ugri. Istoria: În antichitate, E. făcea parte din regatul Aksum; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul E. este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului etiopian. Din sec. al XVI-lea este sub influenţa Imperiului Otoman. În 1868 Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889 Italia proclamă coasta E. colonie a sa; teritoriului i se dă numele de Eritreea de la denumirea latină a Mării Roşii, Mare Erythraeum. După războiul dintre Italia şi Etiopia şi în urma păcii de la Addis-Abeba (1896), Etiopia este recunoscută ca stat independent, graniţa pe linia Mareb-Belasa-Mura marcând o entitate geografică şi politică separată. În 1936 E. este unită cu Somalia italiană şi Etiopia în „Africa de Est italiană”, cu capitala la Asmara. (În 1936 Mussolini cucerise Abisinia.) În 2941 forţele engleze din Sudan eliberează Etiopia şi ocupă E. Până în 1952, aceasta rămâne sub administraţie britanică. În 1952, prin rezoluţia ONU, E. devine regiune autonomă în Etiopia declarată; în 1962, provincie a statului etiopian. Se naşte o mişcare de gherilă pentru obţinerea autonomiei şi apoi pentru separarea de Etiopia. Rezistenţa armată continuă 30 de ani şi se încheie cu 1/2 de milion de refugiaţi şi 100.000 de morţi, la mijloc fiind interesele marilor puteri. Din 1977, Etiopia are un regim politic marxist, sprijinit de URSS şi Cuba împotriva mişcărilor

naţionale secesioniste. În 1991 se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenţei, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993.



Estonia

Denumirea oficială: Republica Estonia Capitala: Tallinn (480.000 loc.)

Limba oficială: estonă; limba uzuală: lb. rusă.

Suprafaţa: 45.000 km2 Locuitori: l,52 mil.; (34 loc./km2)

Religia: protestantism; ortodoxism Moneda: coroana estoniană Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 24 februarie

Geografie: E. este aşezată în Europa central-nordică. Limite: M. Nordului (V şi N), Rusia (E), Letonia (3). G. fizică: E. este un stat la M. Baltică, la S Golfului Finlandei. Terit. ţării are multe zone joase, unele mlăştinoase sau lacustre, alternând cu cele care urcă până la 50 m (calcaroase în N; din acumulări morenice în S). Alt. max. este de 320 m în S (Suur Munamagi). În dreptul litoralului (în V îndeosebi) peste l500 de insule şi insuliţe mari şi mici. Cele mai mari: Saaremaa (2673 km2), Huuma (989 km2). Reţeaua hidrografică foarte bogată; râul Narva drenează Lacul Peipus (Ciudskoe Ozero de 3555 km2) de la graniţa cu Rusia. Sunt peste l400 lacuri în E. Clima: este temperată, cu influenţe oceanice în V. Precipitaţiile sunt de 600-700 mm/an; la sfârşitul verii cresc. Floră şi faună: Peste 40% din terit. este acoperit cu păduri de conifere (molid, brad); vegetaţie de mlaştini, turbării. Fauna foarte bogată: lupi, urşi, vulpi, râşi, jderi. Există un parc naţional, câteva rezervaţii naţionale şi zeci de mici rezervaţii în care sunt ocrotite peste 55 de specii de plante şi peste l95 de specii de animale. Populaţia: este formată din estonieni 60%, ruşi 30%, ucrainieni, bieloruşi, finlandezi. În oraşele industrializate predomină pop. non-estoniană (în oraşul Narva apropiindu-se de l00%); în mediul rural estonienii sunt 85%. Concentrarea max. în NE industrializat. Rata natalităţii de l4,2%o; a mortalităţii de l2,4%o. Pop. urbană 70%. Resurse şi economie: Economia bazată pe import de materii prime şi combustibil. Res. min.: şisturi bituminoase, fosforite, turbă. Ind. este diversificată: extractivă (şisturi bituminoase) şi prelucrătoare; ind. uşoară, de utilaje, îngrăşăminte chimice, hârtie, ind. prelucrătoare a materiei prime agr. (lapte, carne). Sericicultură. Creşterea bovinelor. Se cultivă: cartofi, cereale, legume. Transporturi şi comunicaţii: Transport rutier (70%); transport maritim; linii de ferry-boat între Tallinn, Stockholm, Helsinki. Aeroport la Tallinn. Oraşe: Tartu, Narva, Klohtlajarve, Garnu. Istoria: Strămoşii estonienilor migrează dinspre răsărit la jumătatea mileniului III î. Hr.; limba estonă aparţine grupului finic al limbilor fino-ugrice, în aceeaşi grupă cu finlandeza şi maghiara. În sex. IX estonienii se unesc împotriva invadatorilor vikingi; în sec. XI, împotriva ruşilor; în sec. XII, a danezilor. În sec. XIII-XIV pe terit. E. pătrund ordine cavalereşti germane care creştinează pop. forţat. În sec. XIV-XV reg. face parte din Confederaţia Lituaniană; germanii stăpânesc mult din terit. E. În sec. XVI-XVII este disputată de Suedia, Polonia, Danemarca şi Rusia; se răspândeşte Reforma. În sec. XVIII Suedia stăpâneşte E., după l72l E. este anexată de către Rusia ţaristă. În l9l7 Guvernul Provizoriu recunoaşte autonomia E.; în l9l8, E. îşi proclamă independenţa la Tallinn. În l9l8 trupe germane ocupă E.; bolşevicii proclamă în acelaşi an, la Narva, Rep. Sovietică Estonă, cu sprijinul Armatei Roşii. Guvernul Provizoriu estonian este sprijinit de Flota britanică şi de trupele de voluntari suedezi. În l920 Rusia Sovietică recunoaşte independenţa E. În l92l devine membră a Ligii Naţiunilor. În l940, conform pactului germano-sovietic din l939, E. Este anexată de URSS. Între l94l-44 este ocupată de germani. În l944 redevine rep. sovietică. Între l940-l94l, peste l00.000 de estonieni sunt arestaţi şi deportaţi în Siberia; mai mult de jumătate sunt ucişi; peste 50.000 devin victime ale represiunii staliniste. Rezistenţa estonienilor în faţa comunismului este constantă până în anii ‘50. În l987 demonstraţia de la Tallinn a opoziţiei estoniene; în l988 este adoptată declaraţia de suveranitate: se recunoaşte supremaţia legilor naţionale asupra celor unionale. În l990 puterea sovietică este răsturnată; se adoptă denumirea de Republica Estonia. În l99l, prin referendum, se optează pentru independenţă, care este proclamată şi recunoscută de URSS şi de comunitatea internaţională. Urmează o perioadă de tranziţie la economia de piaţă foarte zbuciumată; conflicte interetnice (peste 35% din pop. este rusofonă); instabilitate guvernamentală, trupe ruse pe terit. E. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din l992. Puterea legislativă este exercitată de Parlament; cea executivă de un cabinet format ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Etiopia

Denumirea oficială: Republica Democratică Etiopia Capitala: Addis-Abeba (1,91 mil. loc.)

Limba oficială: amhara; limbi vorbite: araba, engleza, franceza Suprafaţa: 1.100.000 km2 Locuitori: 53,7 mil. (52 loc./km2)

Religia: creştinism (copţi) 65%; islamism 30%; ortodoxism etiopian, animism Moneda: birr-ul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 12 septembrie

Geografia: E. este aşezată în E Africii, în zona subecuatorială. Limite: Djibouti (E), Somalia (E şi SE), Kenia (S), Sudanul (V). G. fizică: E. se întinde peste un podiş muntos, bazaltic, o „fortăreaţă de stâncă”. Predomină înălţimile vulcanice: Ras Dashna (4.620 m) la N de lacul Tanah; Bwahit (4.503 m), Guna (4.280 m). În zona de E se află Masivul Etiopian de unde izvorăsc Nilul Albastru sau Âbbai şi multe alte ape ale continentului. Masivul este traversat la S de fosa Awash; aflată pe Rift Valley (linia de fractură tectonică a Africii de E). În SE se află podişul Ogaden, care se întâlneşte cu Masivul Etiopian. În E, depresiunea Danakil, sub nivelul mării (-160 m). Ape: în S, Juba şi Shebelby (cu multe cascade). În N, Takazze, vijelios şi care în perioadele de precipitaţii devine o barieră de netrecut între nordul şi centrul ţării. Există multe lacuri: Tanah (N), Abaya, Stefanie, Rudolf, care în extrema septentrională primeşte apele lui Omo, un curs de apă rapid, nenavigabil, cu mulţi afluenţi. Clima: este blândă, tropicală- moderată; în apropierea Ecuatorului diferă după altitudine. Anotimpul uscat ţine din octombrie până la mijlocul lui iunie; precipitaţiile aduse de muson, dinspre SV, ţin din iunie până în septembrie. În E clima este mai aridă. Pe înălţimi, climat temperat. Floră şi faună: În zonele uscate, ierburi xerofite, savană pe podiş, păduri tropicale, păduri de conifere. Parcuri naţionale unde flora şi fauna sunt ocrotite (Parcul Naţional - „Munţii Maimuţelor”). Populaţia: este formată din mai multe grupe etnice, dintre care cele mai importante sunt: amhara, în zona muntoasă centrală, şi tigrini, în N, ambele de origine hamitosemitică; galla, păstori şi agricultori de origine hamitică (aproape o jumătate din totalul populaţiei), somali (numeroşi în Harar, care este centrul musulman), negri sudanezi. Cea mai mare parte a populaţiei (cca. 95%) este concentrată în regiunile înalte. Rata natalităţii: 45,4%, mortalitatea: 15,9%. Populaţia urbană: 13%. Resurse şi economie: În spărturile pădurilor tropicale, la altitudini de sub 1.800 m culturi de bumbac, porumb, tutun. La peste 1.500 m, orzul şi creşterea animalelor. Între 1.800-2.500 m se dezvoltă zona cea mai bogată: cereale, fructe, cafea. Creşterea animalelor bovine, caprine, cămile, asini. Alte res.: gumă arabică; aur, platină, argint, sare. Ind. de prelucrare a lemnului. Etiopia este una dintre cele mai populate şi mai sărace ţări ale Africii. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, autovehicule. Oraşe: Dire Dawa, Dessie, Gondar. Istoria: În antichitate, E. este influenţată de civilizaţia egipteană şi de cea elenistică. Cel mai vechi stat independent al Africii. În sec. I-IX d. Hr., regatul Aksum, condus de un negus (regele regilor) şi care se întindea până la Nilul Albastru; este creştinat de biserica egipteană (coptă) în sec. al IV-lea sub forma monofizită; în sec. al Vl-lea cunoaşte cea mai înfloritoare perioadă. În sec. al X-lea regatul cade sub islam. Între 1140-1270 dinastia Zagone se stabileşte la E de lacul Tanah. 1270-1283: Yekouno Amlak încearcă să restabilească regatul Aksum. Sec. XIII statul feudal etiopian, cu capitala la Gondar. Sec. XV-XVI luptă împotriva sultanatelor arabe de pe coasta Somaliei. Invazia triburilor galla, sprijinite de turci, este oprită între 1541-1543, cu ajutorul portughezilor.

În sec. al XIX-lea, negusul Theodoros II unifică ţara, se opune presiunii coloniale britanice. În 1882 şi 1885 Italia ocupă porturile Assab şi Massawa, iar în 1890 proclamă litoralul E. colonie, sub numele de Eritreea. Tentativele următoare ale Italiei eşuează şi se încheie pacea de la Addis- Abeba, în 1896, cu recunoaşterea independenţei E., care în 1923 devine membră a Ligii Naţiunilor. În 1931, Haile Selassie promulgă o Constituţie, de tip occidental. În 1935-1936, Italia cucereşte E., Eritreea şi Somalia: Africa orientală italiană. În 1941 trupele franco-engleze eliberează Etiopia şi repun pe tron pe negus. Eritreea intră în federaţia Etiopiei în 1952. În 1962, în Eritreea alipită, rebeliune. În 1963, Addis-Abeba devine sediul OUA. În 1974, ofiţerii reformişti îl răstoarnă de la putere pe negus. E. se angajează pe drumul socialismului: regim autoritar. În 1977 se întăresc legăturile cu URSS şi Cuba, care o susţin în lupta contra Somaliei în legătură cu Ogadenul. În 1987, o nouă Constituţie face din E. o republică populară democratică, cu partid unic. În 1988 intervine un acord de pace între E. şi Somalia. În 1989, E. este reintegrată în Liga Arabă. Între 1989-1990, are loc retragerea trupelor cubaneze; dezangajarea succesivă a URSS, slăbirea regimului, alegerea unui şef interimar al statului. Din 1991, de la războiul din Golf, E. participă la forţele multinaţionale. În 1993 guvernul dă o replică severă islamiştilor care îşi înmulţesc atentatele. Această instabilitate politică afectează viaţa social-economică a ţării. Statul: este republică prezidenţială, conform Cartei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Consiliul Reprezentanţilor; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Consiliul Reprezentanţilor. Multipartitism.



Albania

Yüklə 2,63 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   ...   47




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin