Proiect cofinanţat drin Fondul European de Dezvoltare Regională

13.12 Asigurările ca instrument de adaptare la schimbările climatice

Având în vedere vulnerabilitatea României la calamităţi naturale, inclusiv cele legate de schimbările climatice, sectorul asigurărilor nu doar că va fi afectat de efectele schimbărilor climatice, dar ar putea juca şi un rol decisiv în procesele de adaptare la acest fenomen. Instrumentele de asigurare pot: i) asigura plăţile cererilor după un eveniment, reducând astfel riscul care urmează şi consecinţele; şi (ii) atenua anumite riscuri pre-eveniment, permiţând luarea unor decizii mai bune. Printre exemplele de mecanisme formale se numără asigurarea, micro-asigurarea, re-asigurarea şi măsurile de comasare a riscurilor (risk pooling). De regulă, asigurările presupun plata continuă a unor prime în schimbul acoperirii şi al plăţii cererii ulterior evenimentului. În plus faţă de cele mai utilizate asigurări pe bază de compensaţie, asigurările pe bază de index care asigură contra unui anumit eveniment (cum ar fi, de exemplu, măsurat de lipsa de ploi), nu pierderea, pot completa planurile de asigurare mai tradiţionale în circumstanţe specifice. În ultimii ani, noi instrumente financiare au început să fie create la nivel naţional. În 2002 a fost adoptată Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură. Este un act normativ care îi sprijină pe producătorii agrari.
Şi UE asigură nişte mecanisme de asigurare importante care pot fi utilizate în România în caz de evenimente climatice extreme:

• 
  Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) a fost înfiinţat pentru a răspunde calamităţilor naturale majore şi a exprima solidaritatea europeană cu regiunile lovite de calamitate din Europa. Fondul a fost creat ca reacţie la inundaţiile grave din Europa Centrală din vara anului 2002. De atunci, a fost utilizat pentru 67 de calamităţi acoperind o gamă de diverse evenimente catastrofice, inclusiv inundaţii, păduri incendiate, cutremure, furtuni şi secetă. 24 de ţări europene diferite au fost sprijinite până acum, cu o sumă de peste 3,7 miliarde EUR.
  

În ceea ce priveşte România, tabelul de mai jos prezintă banii primiţi prin intermediul FSUE pentru evenimente climatice extreme din 2005 până în 2013.

Tabelul : Banii primiţi prin intermediul FSUE de către România din 2005 până în 2013

Sursă: DG Politici Regionale (2014)

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. (Regulamentul (UE) nr. 1305/2013) poate fi utilizat pentru acoperirea pierderilor agricole în cazul evenimentelor climatice extreme.

• 
  În articolul 36, FEADR se ocupă de problema managementului riscurilor în cazul evenimentelor climatice. Articolul 36 propune ca „Sprijinul în cadrul acestei măsuri să acopere:
  
  • 
    (a) contribuţiile financiare la primele de asigurare a recoltelor, animalelor şi plantelor împotriva pierderilor economice ale agricultorilor provocate de evenimente climatice nefavorabile, boli ale animalelor sau plantelor, infestare cu dăunători sau un incident de mediu;
    
  • 
    (b) contribuții financiare la fonduri mutuale destinate plătirii de compensații financiare fermierilor pentru pierderile economice cauzate de fenomene climatice nefavorabile sau de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor, de infestare cu dăunători sau de un incident de mediu;”
    

Din 2010, riscurile catastrofice, inclusiv riscurile relative la climă, cum ar fi riscul de inundaţii şi alunecări de teren, sunt acoperite de programul naţional de asigurare obligatorie împotriva catastrofelor pentru locuinţe administrate de PAID – un fond comun de asigurare specială. Aproape 2 milioane de poliţe sunt vândute anual, care se ridică la aproximativ 35% din locuinţele care pot fi asigurate.

Principalele obiective strategice pentru adaptarea sectorului asigurărilor sunt prezentate mai jos.

Obiective strategice – Adaptarea la schimbările climatice

Creşterea utilizării şi accesului la produse de asigurare împotriva evenimentelor extreme de către diverse grupuri vulnerabile (agricultori, locuitori, IMM-uri)

O prioritate principală o constituie creşterea gradului de penetrare a programului de asigurare împotriva catastrofelor PAID în următorii câţiva ani prin aplicarea penalizărilor vizate de lege pentru nerespectarea cerinţei obligatorii de asigurare. Alte domenii prioritare includ explorarea fezabilităţii introducerii unui Program de Asigurare a Producţiei pe Suprafaţă pentru agricultură (cu o subvenţie guvernamentală inteligentă) şi se poate analiza elaborarea unui program de asigurare (separat sau prin PAID) care va furniza o acoperire de asigurare la catastrofe de tip despăgubire pentru IMM-uri, care în prezent nu sunt acoperite de PAID.

14.Consolidarea cooperării instituţionale pentru adaptarea la SC

Problema consolidării cooperării inter-instituţionale şi a coordonării diverselor ministere şi agenţii de resort în combaterea schimbărilor climatice rămâne o adevărată provocare ce necesită un proces mai lung şi dinamic pentru a fi depăşită. În această privinţă, nou reorganizata Comisie Naţională privind Schimbările Climatice (CNSC) va juca un rol major şi activ.

În timpul participării la elaborarea componentei ASC şi prin angajamentul la implementarea sa, ministerele de resort devin responsabile cu coordonarea iniţiativelor ASC în domeniul lor, prin implicarea diverselor părţi interesate şi instituţii specializate. Cu toate acestea, la nivelul ministerelor de resort (cu excepţia MMAP) nu există structuri dedicate şi personal dedicat cu responsabilitate pentru chestiunile relative la schimbările climatice. Acest lucru generează anumite probleme pentru MMAP în dialogul inter-instituţional. Trebuie definită o structură organizatorică (cadrul de cooperarea inter-instituţională), care să cuprindă această hotărâre de cooperare şi să permită instituţiilor să-şi îndeplinească rolurile care le revin. Responsabilităţile şi angajamentele vor fi stabilite cât mai clar cu putinţă, şi ar trebui convenite cu toate părţile interesate.

Mai mult, este necesar ca Guvernul să consolideze implicarea activă a comunităţii de afaceri şi a ONG-urilor. Părţile interesate din sectorul privat/ONG, precum şi cetăţenii, ar trebui să fie parteneri activi ai Guvernului în procesul ASC. Cuprinzătorul proces de tranziţie necesită un angajament robust la toate nivelurile şi al tuturor părţilor. În parteneriat cu comunitatea de afaceri, dezvoltarea inovării şi cunoştinţelor poate fi promovată mai uşor. Ar trebui încurajate şi parteneriatele public-private, mai ales pentru a promova abordarea necesară specifică zonei.

Îmbunătăţirea cunoştinţelor şi înţelegerea ocaziilor favorabile oferite de ASC (conştientizarea, instruirea organizată de MMAP) sunt de o importanţă maximă. Vor fi concepute şi organizate sesiuni de instruire privind ASC.