Proiectul codului administrativ

Dreptul de preempțiune

Art. 328 (g29)

(1) Dacă imobilul expropriat este oferit pentru închiriere înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat, iar expropriatul este în situaţia de a-l utiliza, el are un drept de prioritate pentru a-i fi închiriat în condiţiile legii.

(2) Dacă în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. În acest scop, foştii proprietari vor fi notificaţi la adresa iniţială comunicată expropriatorului în vederea plăţii despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat.

(3) Cererea de retrocedare se introduce la tribunal, în termenul general de prescripţie, care curge de la data notificării prevăzute la alin. (2).

(4) În acest caz, tribunalul, verificând temeiurile cererii, va dispune retrocedarea, iar preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii, fără a putea însă depăşi despăgubirea actualizată.

(5) În cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului, expropriatul - fost proprietar - are un drept prioritar la dobândire, la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată.

(6) În acest scop, expropriatorul îl va notifica pe fostul proprietar în condiţiile alin (2), iar, dacă acesta nu optează pentru cumpărare în termen de două luni de la primirea notificării, imobilul poate fi înstrăinat în mod liber.

(7) Dacă dreptul prioritar de dobândire este încălcat, fostul proprietar se poate substitui în drepturile cumpărătorului, plătind acestuia preţul, în limita prevăzută la alin. (6), precum şi cheltuielile ocazionate de vânzare. Dreptul de substituire se exercită în termen de două luni de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară în folosul cumpărătorului.

(8) În acest caz, fostul proprietar preia locul cumpărătorului, substituindu-se acestuia din urmă în toate drepturile şi obligaţiile născute din contractul încheiat cu încălcarea dreptului prioritar de dobândire.

(9) Dispoziţiile privind oferta de plată urmată de consemnaţiune se aplică în mod corespunzător.

(10) Procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc pentru a constata primirea plăţii de către terţul cumpărător sau, după caz, încheierea executorului judecătoresc de constatare a consemnării plăţii preţului de către terţul cumpărător rămasă definitivă ţine loc de titlu de proprietate. Dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.
Avize, acorduri, certificate şi autorizaţii

Art. 329 (g30)

(1) Documentaţiile pentru eliberarea certificatelor de urbanism necesare realizării lucrărilor prevăzute la art. 315 se depun de către expropriator.

(2) Certificatele de urbanism pentru lucrările ce fac obiectul prezentului Cod se eliberează şi se comunică expropriatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei.

(3) Avizele, acordurile, permisele şi autorizaţiile solicitate prin certificatele de urbanism, cu excepţia acordului de mediu, vor fi eliberate şi comunicate expropriatorului în termen de 15 zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei pentru eliberarea lor.

(4) Autorizaţia de construire pentru lucrări, în toate cazurile, se emite imediat, potrivit art. 7 alin. (16) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 486/2003, cu modificările şi completările ulterioare, certificatele de urbanism, avizele, acordurile, permisele şi autorizaţiile se consideră acordate, cu excepţia acordului de mediu, dacă acestea nu au fost transmise către expropriator în termenele prevăzute la alin. (2)-(4).

(6) În cazul aprobării tacite a certificatelor de urbanism, avizelor, acordurilor, permiselor şi autorizaţiilor, autorităţile competente sunt obligate să emită documentul oficial în termen de 5 zile lucrătoare de la data aprobării tacite.

(7) Proiectele cuprinse în programul ministerului cu atribuții în domeniul transporturilor, Departamentului pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat, ministerului cu atribuții în domeniul mediului, apelor şi pădurilor, ministerului cu atribuții în domeniul admnistrației publice, ministerului cu atribuții în domeniul economiei, comerțului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, ministrului cu atribuții în domeniul finanțelor şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale sau în cele ale autorităţilor administraţiei publice judeţene şi locale, privind dezvoltarea de obiective de interes naţional, respectiv de interes judeţean şi local, sunt scutite de taxele către Inspectoratul de Stat în Construcţii prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, şi de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(8) Certificatele de urbanism, avizele, acordurile, permisele sau autorizaţiile sunt valabile până la finalizarea executării lucrărilor pentru care au fost eliberate, respectiv până la eliberarea procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor.
Excepții de la plata taxelor

Art. 330 (g31)

Scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes naţional, judeţean şi local din circuitul agricol şi, respectiv, din fondul forestier naţional se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a taxelor şi a celorlalte sume datorate potrivit art. 33 alin. (2) lit. h), art. 36 alin. (2), art. 41 şi 42 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 42 alin. (3) lit. h) din Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, republicată, cu completările ulterioare.

Secţiunea a 2-a

Acceptarea donațiilor și a legatelor de către stat
Acceptarea donaţiilor şi a legatelor

Art. 331 (g32)

(1) Donațiile și legatele făcute către stat sau către unitățile administrativ-teritoriale intră în domeniul public al statului, al județului sau al consiliului local al comunei, orașului sau municipiului, respectiv al Consiliului General al Municipiului București, după caz, cu excepția situațiilor în care prin natura bunului sau prin voința dispunătorului se dispune altfel.

(2) Acceptarea donaţiilor şi a legatelor făcute către stat se aprobă prin:

a) hotărâre a Guvernului, pentru donațiile şi legatele de bunuri imobile;

b) hotărâre a Guvernului, pentru donațiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piață este mai mare de 500.000 lei;

c) ordin al ministrului sau al conducătorului organului sau instituției administrației publice centrale, pentru donațiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piață este mai mică sau egală cu 500.000 lei;

(3) Acceptarea donațiilor și a legatelor făcute către unitățile administrativ-teritoriale se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz.

(4) Donațiile și legatele se acceptă prin act autentic, în condițiile stabilite prin hotărârile prevăzute la alin. (2) și (3).

(5) Donaţiile şi legatele cu sarcini sau pentru care există restanțe de impozite sau taxe pot fi acceptate după cum urmează:

a) numai cu avizul ministerului cu atribuții în domeniul finanțelor publice, în cazul donațiilor și legatelor făcute către stat;

b) numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, a consiliului judeţean, cu majoritate absolută, în cazul donațiilor și legatelor făcute către unităţile administrativ-teritoriale.

(6) Actele prin care se fac donații statului sau unităților administrativ-teritoriale sunt scutite de plata oricăror impozite sau taxe.

Secţiunea a 3-a

Trecerea bunurilor imobile în domeniul public
Trecerea unui bun imobil din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale

Art. 332 (g33)

(1) Trecerea unui bun imobil din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, prin hotărâre a Guvernului, devenind, astfel, din bun de interes public naţional, bun de interes public judeţean sau local.

(2) Trecerea unui bun imobil din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, potrivit alin. (1) se face doar în situaţia în care bunul se află situat pe raza teritorială a unităţii administrativ-teritoriale care solicită trecerea.

(3) Cererea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, și cuprinde justificarea temeinică a uzului sau interesului public județean sau local.

Trecerea unui bun imobil din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului

Art. 333 (g34)

(1) Trecerea unui bun imobil din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, devenind, astfel, din bun de interes public judeţean sau local, bun de interes public naţional.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin memorandum, în condițiile legii, de către Guvern, și cuprinde justificarea temeinică a uzului sau interesului public național.

(3) Hotărârea prevăzută la alin. (1) se transmite Guvernului în termen de 90 de zile, în vederea constituirii, prin hotărâre a Guvernului, a dreptului de administrare asupra bunului transmis.

Trecerea unui bun imobil din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al altei unități administrativ-teritoriale

Art. 334 (g35)

(1) Trecerea unui bun imobil din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al altei unităţi administrativ-teritoriale, de pe raza teritorială a judeţului respectiv, se face la cererea consiliului local, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului în a cărui proprietate se află bunul.

(2) Trecerea unui bun imobil din domeniul public al judeţului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, de pe raza teritorială a judeţului respectiv, se face la cererea consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, prin hotărâre a consiliului judeţean, devenind, astfel, din bun de interes public județean, bun de interes public local.

(3) Trecerea unui bun imobil din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale de pe raza teritorială a unui judeţ în domeniul public al judeţului respectiv, se face la cererea consiliului judeţean, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, devenind, astfel, din bun de interes public local, bun de interes public județean.

(4) Trecerile prevăzute la alin. (1)-(3) se realizează doar în situația în care bunul care face obiectul trecerii este situat pe raza teritorială a unității administrativ-teritoriale care solicită bunul.
Trecerea unui bun imobil din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al altei unităţi administrativ-teritoriale limitrofe

Art. 335 (g36)

(1) Trecerea unui bun imobil din domeniul public al unui judeţ în domeniul public al altui judeţ limitrof se face la cererea consiliului judeţean, prin hotărâre a consiliului judeţean al judeţului în a cărui proprietate se află bunul.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător trecerii de bunuri între domeniul public al municipiului Bucureşti şi domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale limitrofe municipiului București.

(3) Trecerile prevăzute la alin. (1)-(2) se realizează strict în vederea derulării unor obiective de investiţii şi pe durată determinată, prevăzute în hotărârea consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(4) La finalizarea duratei prevăzute la alin. (3), bunul transmis potrivit prevederilor alin. (1) și (2) revine de drept în proprietatea unității administrativ-teritoriale care a aprobat trecerea, în condițiile stipulate în actul administrativ prevăzut la alin. (1).

Trecerea unui bun imobil din domeniul privat în domeniul public al aceluiaşi titular al dreptului de proprietate

Art. 336 (g37)

(1) Trecerea unui bun imobil din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia se face prin hotărâre a Guvernului.

(2) Trecerea unui bun imobil din domeniul privat al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia se face prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz.

(3) Hotărârile prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi atacate, în condiţiile legii, la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul.

(4) Trecerea în domeniul public a unui bun imobil din patrimoniul societăţilor, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar, se poate face numai cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii respective, în condițiile prevăzute în actul administrativ prin care se aprobă trecerea. În lipsa acordului prevăzut, bunurile societăţii respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire.

(5) Trecerea în domeniul public a unui bun imobil din patrimoniul regiilor autonome, se poate face numai cu acordul consiliului de administrație al regiei respective. În lipsa acordului prevăzut, bunurile regiei respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire.

Capitolul III

Modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale
Secţiunea 1

Dispoziţii generale
Dreptul general de administrare

Art. 337 (g38)

(1) Bunurile proprietate publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale sunt administrate, în temeiul legii, de către Guvern, respectiv de către autoritățile deliberative ale autorităților administrației publice locale.

(2) În exercitarea dreptului general de administrare, autoritățile prevăzute la alin. (1) au posesia, folosința și dreptul de exploatare ale bunului, în limitele dreptului de proprietate publică.
Modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică

Art. 338 (g39)

(1) Modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale sunt:

a) darea în administrare;

b) concesionarea;

c) închirierea;

d) darea în folosinţă gratuită.

(2) Autoritățile administrației publice stabilesc oportunitatea inițierii modalităților de exercitare a dreptului de proprietate.

Secţiunea a 2-a

Darea în administrare a bunurilor imobile
Titularii dreptului de administrare

Art. 339 (g50)

(1) Bunurile proprietate publică a statului pot fi date în administrare, prin hotărâre a Guvernului, autorităților administrației publice centrale, altor organe de specialitate ale administrației publice centrale, instituţiilor publice și regiilor autonome din subordinea acestora.

(2) Bunurile proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale pot fi date în administrare, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz, instituţiilor publice și regiilor autonome din subordinea acestora.

(3) Titularii dreptului de administrare exercită în numele statului sau al unității administrativ-teritoriale, cu acordul prealabil al titularului dreptului de proprietate, următoarele prerogative:

a) înscrierea în cartea funciară şi semnarea documentelor cadastrale privind alipirea, dezlipirea fără schimbarea regimului juridic al bunului și stabilirea limitelor cadastrale;

b) acordarea dreptului de servitute fără atingerea uzului şi interesului public național, județean sau local, după caz;

c) obținerea avizelor pentru planul urbanistic zonal fără schimbarea uzului şi interesului public și destinației bunului;

d) obținerea avizelor pentru lucrări de îmbunătățire și menținere a caracteristicilor tehnice ale bunurilor;

e) reevaluarea bunurilor, potrivit legislației în materie;

f) semnarea procesului-verbal de vecinătate, fără schimbarea regimului juridic al bunului;

g) semnarea documentației pentru actualizarea informațiilor cadastrale privind modificarea limitelor, actualizarea categoriilor de folosință, repoziționarea, actualizarea altor informații cu privire la imobil;

h) semnarea acordului de avizare a documentației de carte funciară pentru obținerea certificatului de atestare a edificării construcțiilor.

(4) Bunurile imobile proprietate publică se înscriu în cartea funciară anterior emiterii actului de dare în administrare. Nerespectarea acestei obligaţii atrage nulitatea absolută a actului de dare în administrare.

(5) Dreptul de administrare se înscrie în cartea funciară.

Conținutul actului prin care se realizează darea în administrare

Art. 340 (g51)

Hotărârea Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local al comunei, orașului sau municipiului, prin care se realizează darea în administrare, cuprinde cel puțin următoarele elemente:

a) descrierea bunului care face obiectul dării în administrare;

b) destinația bunului care face obiectul dării în administrare;

c) drepturile şi obligaţiile titularului dreptului de proprietate;

d) drepturile și obligațiile titularului dreptului de administrare;

e) modalități de încetare a dării în administrare.
Drepturi și obligații

Art. 341 (g52)

(1) Titularul dreptului de proprietate are următoarele drepturi și obligații:

a) să stabilească destinația bunurilor date în administrare;

b) să predea bunurile în termenul stabilit prin actul de dare în administrare;

c) să controleze, periodic, dacă utilizarea bunurilor date în administrare este în conformitate cu afectațiunea de uz sau interes public local sau general, după caz, cu destinația avută în vedere la data constituirii dreptului și cu specificul de activitate al instituției publice care administrează bunurile;

d) să solicite, anual, titularului dreptului de administrare, întocmirea unui raport al activității realizate în legătură cu bunurile primite în administrare;

e) să revoce actul de dare în administrare, ca urmare a nerespectării obligațiilor titularului dreptului de administrare.

(2) Titularul dreptului de administrare are următoarele drepturi și obligații:

a) să folosească și să dispună în mod direct de bunuri, potrivit destinației și în condiţiile stabilite de lege si de actul de dare în administrare;

b) să asigure paza, protecția și conservarea bunurilor, ca un bun proprietar și să suporte toate cheltuielile necesare unei bune funcționări;

c) să efectueze formalitățile necesare cu privire la închiriere, în limitele actului de dare în administrare și cu respectarea legislației aplicabile;

d) să culeagă fructele bunului, în limitele actului de dare în administrare;

e) să efectueze lucrări de investiții asupra bunului, în condițiile actului de dare în administrare și a legislației în materia achizițiilor publice. Lucrările de amenajare, întreținere, reparații care servesc conservării și justei funcționări a bunului dat în administrare nu sunt considerate lucrări de investiții;

f) să întocmească și să transmită, periodic, la solicitarea titularului dreptului de proprietate, raportul privind activitatea realizată în legătură cu bunurile primite în administrare;

g) să suporte toate cheltuielile necesare pentru aducerea bunului la starea corespunzătoare de folosință, în cazul degradării acestuia, ca urmare a utilizării necorespunzătoare sau neasigurării pazei.

(3) Prin legi speciale sau prin actul de dare în administrare, se pot stabili drepturi și obligații suplimentare.

Durata și încetarea dreptului de administrare

Art. 342 (g43)

(1) Afară de cazul în care prin actul de constituire se prevede altfel, darea în administrare se constituie pe durată nedeterminată.

(2) Încetarea dreptului de administrare are loc în următoarele cazuri:

a) de drept, odată cu stingerea dreptului de proprietate publică ori ca urmare a desființării sau reorganizării autorității administrației publice, regiei autonome sau instituției publice;

b) prin actul unilateral de revocare al autorității administrației publice, dacă interesul public o impune ori ca urmare a neîndeplinirii sau a îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor titularului dreptului de administrare născute din actul prin care se realizează darea în administrare;

c) prin actul unilateral de revocare al autorității administrației publice, la solicitarea motivată a titularului dreptului de administrare, cu acordul titularului dreptului de proprietate;

d) prin alte modalități stabilite prin actul de dare în administrare sau prin lege.

(3) Revocarea actului de dare în administrare se realizează prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz.

(4) La încetarea dării în administrare, titularul dreptului de administrare este obligat să restituie bunul titularului dreptului de proprietate, liber de orice sarcini, în starea tehnică și funcțională avută la data preluării, mai puțin uzura aferentă exploatării normale.

(5) Radierea din cartea funciară a dreptului de administrare se efectuează în baza actului unilateral de revocare, în situațiile prevăzute la alin. (2) lit. b) și c), sau în baza actului prin care se constată stingerea dreptului de proprietate publică ori desființarea sau reorganizarea autorității administrației publice, regiei autonome sau instituției publice, în situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a).

Secţiunea a 3-a

Concesionarea bunurilor imobile proprietate publică
Responsabilitatea autorităților privind modul de administrare a domeniului public

Art. 343 (g44)

Bunurile care sunt prevăzute prin lege sau care prin natura lor pot fi exploatate în vederea culegerii de fructe naturale, civile sau industriale și producte, fac obiectul concesiunii.

Titularii dreptului de concesiune