Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

NKGRU

485

M stinse o clipă şi expresia unei trufii ce purta

Autăţii luă imediat locul iubirii celei mai sincere

niiiinte.

c ai, dragul meu ? îl întrebă Mathilde cu duioşie

Mint, îi răspunse Julieh cu ciudă, şi te mint pe la i Qiesc pentru asta, şi, totuşi, Dumnezeu ştie că te [îndeajuns ca să nu te mint. Tu mă iubeşti, îmi eşti şmjsA şi n-am nevoie să ticluiesc fraze ca să-ţi plac. buamne ! toate lucrurile îneîntătoare, pe care mi

cîteva minute, erau doar fraze ticluite ? ■ni pare foarte rău, draga mea. Le-am născocit pe I pentru o femeie care mă iubea şi mă plictisea... E i ii meu, recunosc singur, iartă-mă. ■ml amare scăldau obrajii Mathildei. fcliul, izbit de ceva deosebit, am o clipă de visare, B Julien, memoria mea dezgustătoare, memoria ■ 11 ■ ■ acum o blestem, încearcă să mă ajute şi eu ■)vc.si\

umva am făcut, fără să vreau, ceva care nu ţi-a plac ? întrebă Mathilde cu o naivitate fer­im i o zi, îmi aduc bine aminte, trecînd pe lîngă \ ilc caprifoi, ai cules o floare. Domnul de Luz ţi-a i Iu i ai lSsat-o. Eram la doi paşi de voi. | imunul de Luz ? E cu neputinţă, spuse Mathilde |pţi.i i arc îi era atît de firească. Asemenea obiceiuri

ij>ur, rosti Julien cu însufleţire. urni' i e adevărat, dragul meu, spuse Mathilde 11icnii tristă.

Hfciltk' ştia bine că de luni de zile nu-i mai îngăduise ■■ uni domnului de Luz. i>i ivi cu o duioşie de nespus : „Nu, gîndi el, nu ♦■M> unii puţin".
nk<;ru

487

ni iu că trebuia, totuşi, ca orgoliul să-şi găsească nA iasă la suprafaţă, ţinea cu tot dinadinsul să fflrfl pic de teamă, toate primejdiile pe care dra-f| putut să i le scoată în cale. De prudenţă dădea Ruinai Julien; şi numai cînd era vorba de vreo pri-Ihilde se împotrivea voinţei lui; dar, supusă şi I umilă faţă de el, arăta tot mai multă trufie faţă de i iii'l< sau slugi.

, In salon, faţă de zeci de oameni, îl chema ca să-i l im ic patru ochi, vreme îndelungată.

zi, micul Tanbeau aşezîndu-se lîngă ei, m fi rugă să se ducă şi să-i aducă din bibliotecă vo-P Smollett¹ în care scrie despre revolta din 1688; Iţov.lia:

|| nu ic grăbeşti, adăugă ea cu o măreţie profund i c căzu ca un balsam pentru inima lui Julien. \\ observat privirea monstrului ăstuia mic? o I

Unchiul lui are un stagiu de zece sau doisprezece Monul nostru, altfel l-aş da afară imediat. In h. .1 < i faţă de domnii de Croisenois, de Luz etc, ■ll< politicoasă în formă, era la fel de provocatoare ■, Mmhilde regreta amar toate confidenţele făcute ■ lui Julien, şi asta cu atît mai mult cu cît nu nu ,s,v i mărturisească faptul că exagerase semnele Blllc cu totul nevinovate pentru aceşti domni. ■Uda celor mai frumoase hotărîri, mîndria ei de fe-I liii|>icUica în fiecare zi să-i spună lui Julien : „Nu­li mi i iii vorbeam ţie îmi plăcea să descriu ■iti .i avută odinioară, cînd nu-mi retrăgeam mîna

ii.........I de Croisenois, sprijinindu-şi mîna lui pe

I' murmură, o atingea puţin pe a mea."

■ii {1721-1771), scriitor englez, autor al unei Istorii a Angliei.