Tartalomjegyzék

6. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor

6.1. Prezentarea rezultatelor

Pentru testarea primei ipoteze am calculat corelaţiile dintre singurătate şi indicatorul sensului vieţii, atât în cazul subscalelor cât şi a scalelor globale.

Coeficienţii de corelaţie sunt prezenatate în tabelul 6.1.1.:

Singurătate Sensul vieţii	UCLA	DeJong-Gierveld	L1	L2	L5
ESK-Global	-,586**	-,396**	-,467**	-,534**	,383**
Autodistanţare	-,423**	-,173	-,281**	-,356**	,394**
Autotranscendenţă	-,569**	-,450**	-,542**	-,499**	,289**
Libertate	-,483**	-,373**	-,373**	-,450**	,251*
Responsabilitate	-,461**	-,281**	-,322**	-,454**	,364**
Stare de bine existenţială	-,421**	-,341**	-,407**	-,347**	,153

** Corelaţia este semnificativă la nivelul 0,01  * Corelaţia este semnificativă la nivelul 0,05

Tabelul 6.1.1.: Corelaţiile dintre singurătate şi sensul vieţii (L1- deprivare serioasă L2 - părăsire L5 - relaţii cu sens)

După cum vedem direcţia corelaţiilor corespunde ipotezei noastre: sensul vieţii şi singurătatea corelează negativ. Coeficienţii de corelaţie sunt destul de mari, valoarea totală a singurătăţii şi valoarea globală ESK corelează semnificativ.

Sensul vieţii măsurat de ESK arată o corelaţie mai mare cu rezultatele Scalei de Singurătate UCLA, decât cu cele măsurate de Scala De Jong-Gierveld. Corelaţia dintre valorile sensului vieţii măsurate de ESK şi valorile de singurătate măsurate de UCLA precum şi de Scala De Jong Gierveld sunt mai mari, decât corelaţiile dintre valorile măsurate de Scala de Bunăstare Existenţială şi valorile de singurătate măsurate de UCLA şi de Scala De Jong Gierveld.

Putem observa că dintre subscalele ESK, cea a auto-transcendenţei corelează cel mai bine cu valorile de singurătate măsurate atât de Scala UCLA, cât şi de subscala „Părăsire” a Scalei De Jong Gierveld.

Subscala „Relaţii cu sens” a Scalei De Jong Gierveld corelează pozitiv şi în mod semnificativ cu valorile globale ale ESK. Scala de Bunăstare Existenţială însă nu coreleză semnificativ cu subscala „Relaţii cu sens”.

Pentru testarea celei de a doua ipoteze am calculat corelaţiile dintre spiritualitate şi sensul vieţii. Coeficienţii de corelaţie sunt prezentaţi în tabelul 6.1.2.:

Spiritualitate Sensul vieţii	Inspirit (Experienţe Spirituale	Stare de bine religioasă	Scala proprie
ESK-Global	,253*	,342**	,305**
Autodistanţare	,372**	,368**	,396**
Autotranscendenţă	,177	,314**	,145
Libertate	,166	,264**	,273**
Responsabilitate	,177	,219*	,259**
Stare de bine existenţială	,510**	,578**	,406**

** Corelaţia este semnificativă la nivelul 0,01  * Corelaţia este semnificativă la nivelul 0,05

Tabelul 6.1.2. : Corelaţiile dintre sensul vieţii şi spiritualitate

După cum vedem direcţia corelaţiilor corespunde ipotezei noastre – la fiecare este pozitivă, dar valorile coeficienţilor de corelaţie nu sunt prea mari, cu excepţia Scalei de Bunăstare Spirituală şi cele două subscale ale acesteia (Subscala religioasă şi Subscala existenţială). Valorile măsurate de Scala de Bunăstare Existenţială corelează semnificativ cu valorile măsurate de Scala Inspirit şi Scala de Spiritualitate proprie.

Valorile măsurate de ESK corelează semnificativ cu Scala de Bunăstare Religioasă, dar corelează slab cu valorile măsurate de Scala Inspirit.

.

Dacă ne uităm la subscalele ESK vedem că subscala auto-distanţării corelează cel mai bine cu valorile de spiritualitate măsurate de toate scalele de spiritualitate (Scala Inspirit, Scala de Bunăstare Religioasă şi scala proprie)

Pentru testarea celei de a treia ipoteze am calculat corelaţiile dintre spiritualitate şi singurătate.

Coeficienţii de corelaţie sunt prezentaţi în tabelul 6.1.3.:

Singurătate Spiritualitás	UCLA	De Jong- Gierveld	L1	L2	L5
Inspirit	-,115	-,124	-,066	-,165	,042
Stare de bine religioasă	-,174	-,197*	-,185	,-,215*	,043
Scala proprie	-,131	-,073	-,053	-,147	,103

** Corelaţia este semnificativă la nivelul 0,01  * Corelaţia este semnificativă la nivelul 0,05

tabelul 6.1.3.: Corelaţiile dintre singurătate şi spiritualitate

După cum vedem direcţia corelaţiilor confirmă ipoteza noastră, dar coeficienţii de corelaţie nu sunt destul de mari. Rezultatele măsurate de scalele de spiritualitate corelează negativ cu valorile măsurate de scalele de singurătate. Rezultatele obţinute pe Scala de Bunăstare Religioasă corelează slab, dar semnificativ cu subscala „Părăsire” (L2) a Scalei de Singurătate De Jong Gierveld.

În continuare verificăm diferenţele de spiritualitate, singurătate şi sensul vieţii în cele trei grupe: persoane consacrate, persoane religioase practicante şi persoane care nu îşi practică religiozitatea.

Mai întâi analizăm diferenţele din punctul de vedere al spiritualităţii. În figura 6.1.4.- se văd mediile obţinute în cele trei grupe. Persoanele consacrate şi cele practicante au medii asemănătoare, iar mediile celor care nu îşi practică religia se deosebesc mult de primele două.

figura 6.1.4. : Mediile de spiritualitate în cele trei grupe

Diferenţele dintre cele trei grupe le-am analizat cu metoda analizei de varianţă:

	Valoarea F	Significanţă	Grupe	Significanţă
Inspirit	123,631	,000	1<2*	,043
			2<3*	,000
			3<1*	,000
Scala proprie	80,435	,000	1<2	,137
			2<3*	,000
			3<1*	,000
Bunăstare religioasă (RWB)	80,712	,000	1<2	,653
			2<3*	,000
			3<1*	,000

* Diferenţa de medii este semnificativă la nivelul 0,05

tabelul 6.1.4. : Rezultatele analizei de varianţă efectuată pe mediile de spiritualitate ale celor trei grupe

Cu toate că mediile de spiritualitate ale persoanelor consacrate şi a celor practicanţi sunt asemănătoare (Scală de bunăstare religioasă: persoane consacrate -39,19 persoane practicante - 38,00 persoane nepracticante - 22,81 Scala proprie: persoane consacrate - 36,97 persoane practicante - 35,13 persoane nepracticante - 24,77 Inspirit: persoane consacrate - 25,97 persoane practicante - 24,38 persoane nepracticante - 15,62), în cazul rezultatelor obţinute pe Scala Inspirit există diferenţe semnificative între cele trei grupe. Rezultatele obţinute sugerează că cele trei grupe se diferenţiază din punctul de vedere al experienţelor spirituale.

Am comparat cele trei grupe şi din punctul de vedere al mediilor obţinute pe scalele de singurătate. Pe figura 6.1.5. se vede că există o diferenţă foarte mică între cele trei grupe. Persoanele mai puţin spirituale nu sunt mai singuratice, aşa cum s-a văzut şi în tabelul coeficienţilor de corelaţie.

figura 6.1.5.: Mediile de singurătate în cele trei grupe

a három csoportban

Rezultatele analizei de variaţă arată în aceeaşi direcţie: din punctul de vedere al singurătăţii nu există diferenţe semnificative între cele trei grupe.

	Valoarea F	Significanţă	Grupe	Significanţă
UCLA	,0190	,827	1<2	,859
			2<3	,890
			3<1	1,000
De Jong Gierveld	2,601	,079	1<2	,080
			2<3	,660
			3<1	,514
L1	,312	,733	1<2	,847
			2<3	,764
			3<1	,981
L2	1,957	,147	1<2	,172
			2<3	,960
			3<1	,370
L5	,783	,460	1<2	,460
			2<3	,880
			3<1	,819

* Diferenţa de medii este semnificativă la nivelul 0,05

tabelul 6.1.5. : Rezultatele analizei de varianţă efectuată pe mediile de singurătate ale celor trei grupe

Tabelul 6.1.2. sugerează că în cazul variabilei sensul vieţii ne putem aştepta la diferenţe chiar dacă nu mari, dar semnificative. Figura 6.1.6. arată mediile valorilor „sensul vieţii” măsurate de ESK şi Scala de Bunăstare Existenţială.

figura 6.1.6.: Mediile „sensului vieţii” în cele trei grupe

Am analizat diferenţa dintre cele trei grupe comparând mediile obţinute pe diferitele scale şi subscale. În tabelul 6.1.6 care arată rezultatele obţinute prin analiza de varianţă putem observa că nu exsită diferenţă semnificativă la valorile globale ESK în cele trei grupe, dar în cazul subscalei de auto-distanţare există o diferenţă semnificativă între persoanele consacrate şi persoanele nepracticante.

La valorile măsurate de Scala de Bunăstare Existenţială există diferenţe semnificative între persoane consacrate şi persoanele nepracticante şi între persoanele religioase practicante şi nepracticante.

	Valoare F	Significanţă	Grupe	Significanţă
ESK	2,252	,111	1<2	,635
			2<3	,428
			3<1	,111
Auto-distanţare	4,978	,009	1<2	,637
			2<3	,073
			3<1*	,010
Auto-transcendenţă	,352	,704	1<2	,929
			2<3	,878
			3<1	,705
Libertate	1,187	,309	1<2	,844
			2<3	,582
			3<1	,314
Responsabilitate	2,261	,110	1<2	,414
			2<3	,649
			3<1	,117
Stare de bine existenţială	9,674	,000	1<2	,479
			2<3*	,006
			3<1*	,000

* Diferenţa de medii este semnificativă la nivelul 0,05

tabelul 6.1.6.: Rezultatele analizei de varianţă efectuată pe mediile de „sensul vieţii” ale celor trei grupe

În urma analizei statistice ale datelor obţinute am găsit deci că există diferenţe semnificative între cele trei grupe în privinţa valorilor de spiritualitate măsurate de Scala Inspirit şi a valorilor „sensul vieţii” măsurate de Scala de Bunăstare Existenţială. Înainte să interpretăm rezultatele obţinute, vom analiza compoziţia celor trei grupe, pentru că se pot diferenţia şi pe baza altor variabile ascunse.

În tabelul 6.1.7. putem vedea mediile de vârstă şi proporţia sexelor:

	Mediile de vârstă	Proporţia femeilor în grup
Persoane consacrate	30,82	61%
Persoane religioase practicante	27,97	60%
Persoane care nu îşi practică religia	25,53	42%

tabelul 6.1.7. : Mediile de vârstă şi proporţia femeilor în cele trei grupe

Cele trei grupe nu sunt omogene nici din puntul de vedere al vârstei, nici din punctul vedere al genului. Persoanele consacrate au vârste mai mari, persoanele practicante din punctul de vedere al vârstei sunt aproape de prima grupă, dar persoanele nepracticante sunt mai tinere, şi în grupa lor sunt cele mai puţine femei.

Aceste diferenţe de proporţii pot cauza diferenţele pe celelalte variabile, de aceea am analizat din punct de vedere statistic dacă variabilele măsurate diferă semnificativ în funcţie de gen. Am comparat mediile bărbaţilor şi a femeilor pe variabila de auto-distanţare şi bunăstare existenţială. Rezultatele probei t sunt prezentate în tabelul 6.1.8.

	Grupa	F	Sig.	t
Auto-distanţare	Femei	2,241	,138	1,449
	Bărbaţi			1,411
Stare de bine existenţială	Femei	,506	,479	1,030
	Bărbaţi			1,011

tabelul 6.1.8. : Mediile de auto-distanţare şi bunăstare existenţială în grupa bărbaţilor şi a femeilor

Pentru a vedea influenţa vârstei am calculat corelaţia dintre variabile şi vârstă. Rezultatul este prezentat în tabelul 6.1.9.

	Auto-distanţare	Bunăstare existenţială
Vârstă	0,064	0,133

tabelul 6.1.9.: Corelaţia dintre vârstă şi „sensul vieţii”

Mediile de auto-distanţare şi bunăstare existenţială la bărbaţi şi la femei nu diferă semnificativ. Cele două variabile nu sunt influenţate nici de vârstă. Ceea ce înseamnă că între cele trei grupe există diferenţe semnificative pa variabila „sensul vieţii”.

În continuare vom identifica relaţiile dintre cele trei variabile măsurate şi le vom cuprinde într-un model. Am analizat cât de predictiv este spiritualitatea pentru „sensul vieţii” şi „sensul vieţii” în ce măsură anticipează singurătatea. Rezultatele regresiei lineare arată că între „sensul vieţii” şi singurătate există o relaţie predictivă puternică, 34 % din varianţa singurătăţii poate fi explicată cu „sensul vieţii”. Şi spiritualitatea are influenţă predictivă asupra sensului vieţii, dar este mai slabă, numai 6% din varianţa sensului vieţii este cauzată de spiritualitate.

Tabelul 6.1.10 prezintă rezultatele analizei de regresie lineară.

	R2	F	Signif.	Beta	t	Signif.
Sensul vieţii (ESK) – predictiv pentru singurătate	0,34	51,217	0,000	-0,58	-7,15	0,000
Spiritualitate (Inspirit) – predictiv pentru sensul vieţii	0,06	51,21	0,011	0,25	2,59	0,000

tabel 6.1.10.: Rezultatele analizei de regresie lineară efectuată pe relaţia dintre spiritualitate şi sensul vieţii, precum şi pe singurătate şi sensul vieţii

Pe baza rezultatelor analizei de regresie lineare este valabilă următoarea schemă:

Sensul vieţii

Spiritualitate Singurătate

Am analizat şi în fiecare grupă care este relaţia dintre cele trei variabile: singurătate, sensul vieţii, spiritualitate. În cazul fiecărei grupe am efectuat o analiză de regresie multidimensională. Am folosit ca variabilă dependentă valorile de singurătate măsurate de Scala UCLA, iar ca şi variabilă independentă vârsta şi valorile de spiritualitate măsurate de Scala Inspirit. Rezultatele analizei de regresie sunt prezentate în tabelul 6.1.11.

Singurătate (UCLA) – variabila dependentă	R2	F	Signif.	Beta	t	Signif.
1. persoane consacrate Sensul vieţii (ESK)	0,23	9,69	0,004	-,048	-3,11	0,004
2. persoane religioase practicante Sensul vieţii (ESK) Spiritualitate (Inspirit)	0,53	42,34	0,000	-,063	-5,47	0,000
	0,58	25,40	0,000	-0,24	-,2,12	0,000
3. persoane nepracticante Sesnul vieţii (ESK)	0,33	11,82	0,002	-0,57	-3,44	0,002

tabelul 6.1.11.: Rezultatele analizei de regresie multidimensională pe grupe

În grupa persoanelor consacrate nici vârsta, nici spiritualitatea nu au influenţat semnificativ valorile sensului vieţii. La fel se întâmplă şi în grupa persoanelor nepracticante. În grupa persoanelor practicante însă rezultatele au arătat că valoarea predictivă a modelului creşte cu 5 % (valoare R2 creşte cu 0,05), dacă adăugăm modelului şi spiritualitatea, adică varianţa singurătăţii nu este influenţată numai de sensul vieţii dar şi de spiritualitate, deşi acesta din urmă are o influenţă mai slabă (beta = -,063 în cazul sensul vieţii és beta = -0,24 în cazul spiritualităţii).

În cazul persoanelor practicante există relaţii între câte două variabile: şi sensul vieţii şi spiritualitatea influenţează singurătatea. Am analizat şi cât de mare este această influenţă. Rezultatele analizei de regresie lineară au arătat că 14 % din varianţa sensului vieţii este determinată de spiritualitate. (R2=0,14, beta =0,38).

Pe baza rezultatelor putem schiţa următoarele modele :

1. 
   Grupa persoanelor consacrate şi a persoanelor nepracticante:
   

Sensul vieţii
Spiritualitate Singurătate

2. 
   Grupa persoanelor practicante:
   

Sensul vieţii
Spiritualitate Singurătate

Relaţia dintre cele trei variabile în diferitele grupe se pot vedea şi pe următoarele graficele:

figura 6.1.11.1: Liniile de regresie dintre sensul vieţii şi singurătate în cele trei grupe

figura 6.1.11.2: Liniile de regresie dintre spiritualitate şi singurătate în cele trei grupe

6.2. Az eredmények értelmezése

6.2.1. Prima ipoteză

Prima ipoteză a fost confirmată, în populaţia studiată sensul vieţii şi singurătatea sunt în corelaţii semnificative negative. Coeficienţii negativi de corelaţie relativ mari confirmă literatura prezentată în partea teoretică.

Conform cercetărilor lui Debats O’Connor şi a lui Chamberlain relaţiile interpersonale sunt cele mai frecvente surse de sens.¹⁷⁸

Studiul cvalitativ a lui Debats confirmă faptul că sentimentul de sens corelează cu interacţiunile sociale pozitive, iar sentimentul lipsei de sens corelează cu singurătatea şi izolarea. Cercetarea prezentă confirmă acelaşi lucru: subscala „relaţii cu sens” a Scalei de Singurătate De Jong-Gierveld corelează poozitiv şi semnificativ cu împlinirea existenţială.

Pe baza cercetării lui Debats şi a coatorilor putem descrie viaţa cu sens ca o stare de relaţionare.¹⁷⁹

Dintre dimensiunile sensului vieţii auto-transcendenţa a corelat cel mai bine cu valorile globale şi parţiale de singurătate, de aceea încerc să interpretez şi separat această relaţie. Auto-transcendenţa reprezintă emoţionalitatea liberă, participarea afectivă, şi conform celor care au elaborat scala, valorile scăzute indică relaţii sărăcăcioase.

Corelaţia negativă semnificativă dintre auto-transcendenţă şi singurătate confirmă modelul de singurătate a lui De Jong-Gierveld, conform căreia dimensiunea emoţională este elementul prinicipal în singurătate. Rezultatele lui Cramer şi Barry însă nu confirmă acest lucru, conform cărora Scala De Jong-Gierveld măsoară în primul rând singurătate socială şi nu emoţională, deşi subscala „privaţiune” corelează semnificativ cu factorii identificaţi de Cramer şi Barry (singurătate socială şi emoţională, sentiment negativ, singurătate familială).

Relaţia dintre sensul vieţii şi singurătate poate fi folosită din punct de vedere clinic: îmbunătăţirea relaţiilor, din punct de vedere calitativ sau cantitativ duce la sentimentul de sens. Conform modelului existenţial satisfacerea motivaţiei de relaţii precede accesul la sens.

Conform cercetării prezentate există şi o relaţie inversă. Sensul sau împlinirea existenţială s-a dovedit a fi predictivă pentru singurătate – sensul este responsabil pentru 23 % din variaţiile singurătăţii în grupa persoanelor consacrate, pentru 53 % în grupa persoanelor practicante, şi pentru 33 % în grupa persoanelor nepracticante.

Influenţa sensului asupra singurătăţii este cea mai mică în grupa persoanelor consacrate (beta = 0,48, la persoanele nepracticante beta = 0,57).

În cazurile în care la nivelul relaţiilor interpersonale nu se poate ajunge la o îmbunătăţire se poate încerca invers: putem ajuta pacientul în descoperirea de sens, şi aceasta va duce la dispariţia problemei de singurătate.

6.2.2. A doua ipoteză

S-a confirmat şi cea de a doua ipoteză, deşi în acest caz corelaţiile nu au fost foarte mari, ca în cazul primei ipoteze. Spiritualitatea şi sensul corelează semnificativ şi pozitiv în cadrul populaţiei cercetate. Literatura prezentată în partea teoretică confirmă aceste rezultate.

Mulţi autori văd în spiritualitate o sursă importantă de sens ¹⁸⁰ sau o schemă cognitivă care face posibilă orientarea în viaţă.¹⁸¹ Alţi autori, ca Ellison de exemplu susţin că spiritualitatea este o forţă motivantă spre căutarea sensului.¹⁸² May pune semnul de egalitate între sens şi spiritualitate. Rezultatele obţinute – corelaţiile dintre sensul vieţii şi spiritualitate, deşi mai slabe - sugerează că cele două concepte sunt diferite.

Dintre dimensiunile sensului auto-distanţarea a corelat cel mai bine cu valorile de spiritualitate. Auto-distanţarea reprezintă capacitatea cu ajutorul căreia persoana ia distanţă faţă de propriile sentimente, dorinţe, scopuri. O auto-distanţare prea mare (peste 43) pune în pericol integritatea persoanei. În cercetarea prezentă valorile de auto-distanţare sunt sub 35.

Conform Pargament convertirea religioasă sau transformarea spirituală include moartea de sine. Transformarea spirituală are două elemente: acceptarea limitelor proprii şi acceptarea sacru-lui în sine.¹⁸³ Persoanele care au experienţe spirituale şi care se angajează în ele, renunţă la comportamentul de auto-focalizare şi devin capabile să se identifice cu sacrul. Aceasta explică relaţia dintre auto-distanţare şi spiritualitate.

Acestă explicaţie este confirmată de diferenţa găsită între persoanele consacrate şi cele nepracticante sau nereligioase, pe dimensiune auto-distanţării (vezi tabelul 6.1.6).

Viaţa consacrată presupune o capacitate mai mare de auto-distanţare, pentru că persoanele consacrate renunţă la trebuinţe de bază, cum ar fi ataşamentul, puterea, siguranţa. Persoanele consacrate devin capabile prin capacitatea de auto-distanţare să împlinească valorile proclamate de ei şi să se dăruiască lui Dumnezeu şi slujirii oamenilor.

Între cele trei grupe există diferenţe semnificative pe dimensiunea bunăstării existenţiale. Cele mai mari valori s-au găsit la persoanele consacrate, după aceea la persoanele religioase practicante, şi cele mai mici la persoanele nereligioase şi nepracticante. Valorile mediilor împlinirii existenţiale (ESK), cu o abatere standard aproximativ identică, sunt cele mai ridicate la persoanele consacrate (202), după aceea la persoanele religioase practicante (197), şi cele mai mici la persoanele nereligioase şi nepracticante (189).

Unii autori susţin că independent religiozitate persoanele sunt capabile să găsească sens în viaţă.¹⁸⁴ Cercetarea prezentă sugerează că spiritualitatea are o influenţă asupra sensului, chiar dacă nu asupra capacităţii de descoperire a sensului, dar asupra măsurii.

6.2.3. A treia ipoteză

Cea de a treia ipoteză a fost confirmată: singurătatea şi spiritualitatea corelează negativ şi semnificativ, deşi aceasta este slabă. Multe cercetări au confirmat corelaţia negativă dar mai puternică. ¹⁸⁵

Grupele studiate au avut medii aproximativ asemănătoare pe variabila singurătate. În cazul valorilor UCLA: media persoanelor consacrate = 38, 71 abatere standard = 7,64 media persoanelor religioase = 37,72 abatere standard = 7,60 media persoanelor nereligioase = 38,65 abatere standard 7,56. În cazul Scalei De Jong-Gierveld: media persoanelor consacrate = 13,76 abatere standard = 3,06 media persoanelor religioase = 15,40 abatere standard = 3,31 media persoanelor nereligioase = 14,69 abatere standard = 2,69.

În contradicţie cu Smith şi Knowles¹⁸⁶ care au găsit că persoanele consacrate feminine sunt mai singuratice, decât femeile religioase, prezenta cercetare infirmă faptul că viaţa consacrată înseamnă o viaţă singuratică.

Pentru că în eşantionul total am găsit corelaţii semnificative slabe, am analizat acestă corelaţie şi în fiecare grupă. În grupa persoanelor religioase corelaţia a fost mai puternică între singurătate şi spiritualitate. În grupa persoanelor religioase practicante spiritualitatea este predictivă pentru nivelul sensului vieţii, iar acesta din urmă este predictivă pentru nivelul de singurătate. Totodată există şi o corelaţie directă mai slabă, dar semnificativă între spiritualitate şi singurătate. Persoanele cu o spiritualitate mai mare resimt viaţa mai cu sens, de aceea nu se simt atât de singuratice, decât cele cu un nivel se spiritualitate mai scăzut.

Rezultatele obţinute sunt în concordanţă cu modelul de spiritualitate a lui Hodge, care susţine că spiritualitatea duce la o sănătate mentală şi fizică mai bună datorită faptului că spiritualitatea reprezintă o schemă cognitivă, care îi asigură un sens şi o misiune.¹⁸⁷ Modelul amintit a fost confirmat numai în cazul persoanelor religioase practicante, deoarece atât în grupa persoanelor consacrate cât şi în a persoanelor nereligioase varianţa valorilor de spiritualitate nu este prea mare: în cazul persoanelor consacrate abaterea standard a valorilor de spiritualitate măsurate de Scala Inspirit este de 1,71 în grupa persoanelor nereligioase este de 3,86 şi mărimea eşantionului este mică (N=26), iar valorile de spiritualitate sunt scăzute (vezi figura 6.1.11.2.).

Rezultatele obţiunte sunt în concordanţă cu rezultatele obţiunte de Paloutzian şi Ellison, precum şi Kirkpatrick şi alţii, care la fel au găsit că persoanele religioase se simt mai puţin singuratice. Kirkpatrick şi asociaţii explică aceasta prin faptul că pentru persoanele consacrate Dumnezeu este o sursă psihologică permanentă de relaţie.¹⁸⁸

Această interpretare însă nu a fost susţinută de cercetarea prezentă: între itemul nr. 15 al Scalei de Bunăstare Existenţială („Relaţia mea cu Dumnezeu mă ajută să nu mă simt singură”) şi valorile de singurătate nu am găsit corelaţie semnificativă.

Faptul că în grupa persoanelor consacrate spiritualitatea nu a corelat semnificativ cu nivelul singurătăţii, se poate explica şi prin faptul că spiritualitatea în cazul lor nu este instrumentală. În cazul lor este vorba de o altă experienţă de singurătate, pe care scalele folosite nu au putut să le surprindă.

Conform figurii 6.1.11.2 cu cât valorile de spiritualitate sunt mai mari în cazul persoanelor consacrate cu atât sunt mai singuratice. Despre acest fenomen scrie Viktor Frankl: „De ceea ce este nevoie, este curajul pentru singurătate, crearea creativă a singurătăţii, transformarea despărţirii negative de către oameni în şansa pozitivă pentru meditaţie.”¹⁸⁹