Terenul atopic


Literatura ultimilor ani confirmă că astmul copilului este subdiagnosticat şi subtratat şi că rămân de făcut multe eforturi pentru organizarea activităţii în cadrul depistării şi tratării astmului. (W



Yüklə 446 b.
səhifə5/15
tarix11.01.2019
ölçüsü446 b.
#94692
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   15

Literatura ultimilor ani confirmă că astmul copilului este subdiagnosticat şi subtratat şi că rămân de făcut multe eforturi pentru organizarea activităţii în cadrul depistării şi tratării astmului. (W. Maziak şi colab.)



Prevenţia şi tratamentul astmului trec prin asocierea cea mai complet posibilă a diverselor măsuri cu ar fi:

  • Prevenţia şi tratamentul astmului trec prin asocierea cea mai complet posibilă a diverselor măsuri cu ar fi:

    • Îndepărtarea alergenelor şi a factorilor de risc ne-alergenici;
    • Un tratament medicamentos adaptat;
    • O eventuală desensibilizare.


Corticoizii inhalaţi reprezintă tratamentul de fond, de bază al astmului moderat şi grav, dar administrarea lor pe termen lung face obiectul multor dezbateri.

  • Corticoizii inhalaţi reprezintă tratamentul de fond, de bază al astmului moderat şi grav, dar administrarea lor pe termen lung face obiectul multor dezbateri.



Într-un studiu randomizat, pe un lot de 174 copii astmatici din Franţa, urmăriţi regulat, timp de 2 ani, C. Roux şi colab. arată că Propionatul de fluticazon (200-400 µg/24 ore) este superior Nedocromilului (8-16 mg/24 ore), nu numai în termeni de control al bolii astmatice (pe bază de istoric clinic şi necesităţi adiţionale în medicamente), ci de asemenea în termeni de creştere a densităţii osoase. Nu s-a observat nici o diferenţă însă între cele 2 grupe în ceea ce priveşte creşterea taliei.

  • Într-un studiu randomizat, pe un lot de 174 copii astmatici din Franţa, urmăriţi regulat, timp de 2 ani, C. Roux şi colab. arată că Propionatul de fluticazon (200-400 µg/24 ore) este superior Nedocromilului (8-16 mg/24 ore), nu numai în termeni de control al bolii astmatice (pe bază de istoric clinic şi necesităţi adiţionale în medicamente), ci de asemenea în termeni de creştere a densităţii osoase. Nu s-a observat nici o diferenţă însă între cele 2 grupe în ceea ce priveşte creşterea taliei.

  • Aceste rezultate sugerează deci că, inhalarea corticoizilor prezintă un bun raport beneficiu/risc şi că utilizarea lor trebuie promovată la copiii astmatici.



Studiul suedez (G. Wennergren şi I.L. Strannegard) arată clar că utilizarea corticoizilor prin inhalaţie diminuă frecvenţa spitalizărilor copiilor în vârstă de 5-18 ani, în mod semnificativ, în schimb, frecvenţa spitalizărilor copiilor sub vârsta de 2 ani pentru Bronşite astmatiforme nu a fost semnificativ influenţată de creşterea prescripţiei de corticoizi inhalaţi, confirmând că majoritatea episoadelor de “sibilanţă” chiar grave, rezultă din cauza infecţiilor virale ale căilor respiratorii.

  • Studiul suedez (G. Wennergren şi I.L. Strannegard) arată clar că utilizarea corticoizilor prin inhalaţie diminuă frecvenţa spitalizărilor copiilor în vârstă de 5-18 ani, în mod semnificativ, în schimb, frecvenţa spitalizărilor copiilor sub vârsta de 2 ani pentru Bronşite astmatiforme nu a fost semnificativ influenţată de creşterea prescripţiei de corticoizi inhalaţi, confirmând că majoritatea episoadelor de “sibilanţă” chiar grave, rezultă din cauza infecţiilor virale ale căilor respiratorii.



Diversele studii au sugerat un anumit interes al utilizării anti-leucotrienelor în tratamentul copiilor astmatici, dar cu importante variaţii de la un studiu, la altul.

  • Diversele studii au sugerat un anumit interes al utilizării anti-leucotrienelor în tratamentul copiilor astmatici, dar cu importante variaţii de la un studiu, la altul.



Într-un studiu prospectiv multicentric, pe 1000 copii astmatici între 2-14 ani, K.A. Meyer şi colab. nu obiectivează niciun element capabil să explice diferenţele de reactivitate la Montelukast de la un copil la altul (vârstă, sex, rasă, loc de învăţat etc.). Nu se ştie încă de ce unii se ameliorează cu Montelukast şi alţii nu.

  • Într-un studiu prospectiv multicentric, pe 1000 copii astmatici între 2-14 ani, K.A. Meyer şi colab. nu obiectivează niciun element capabil să explice diferenţele de reactivitate la Montelukast de la un copil la altul (vârstă, sex, rasă, loc de învăţat etc.). Nu se ştie încă de ce unii se ameliorează cu Montelukast şi alţii nu.



În schimb, studiul confirmă că Montelukast, în priză unică şi în asociere cu corticoizi inhalatori, previne eficient riscul de astm de efort la copiii astmatici, dar cu rezerva de a fi ingerat cu 12 ore înainte de efort. Invers, el este total ineficient dacă administrarea se face cu 2 ore sau cu 24 ore înainte de efort.

  • În schimb, studiul confirmă că Montelukast, în priză unică şi în asociere cu corticoizi inhalatori, previne eficient riscul de astm de efort la copiii astmatici, dar cu rezerva de a fi ingerat cu 12 ore înainte de efort. Invers, el este total ineficient dacă administrarea se face cu 2 ore sau cu 24 ore înainte de efort.



În sfârşit într-un studiu simplu (administrare contra placebo) pe 116 sugari şi copii mici spitalizaţi pentru o Bronşiolită acută cu VSR, H. Bisgaard arată că un tratament cotidian cu Montelukast, în primele luni după spitalizare, diminuă semnificativ tusea spamodică şi exacerbările wheezing-ului post-bronşiolită.

  • În sfârşit într-un studiu simplu (administrare contra placebo) pe 116 sugari şi copii mici spitalizaţi pentru o Bronşiolită acută cu VSR, H. Bisgaard arată că un tratament cotidian cu Montelukast, în primele luni după spitalizare, diminuă semnificativ tusea spamodică şi exacerbările wheezing-ului post-bronşiolită.




Yüklə 446 b.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   15




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin