Terenul atopic este caracterizat printr-o dereglare a răspunsurilor imunitare, cu o reactivitate la alergeni orientată spre un răspuns de tip Th2 – predominant.
Terenul atopic este caracterizat printr-o dereglare a răspunsurilor imunitare, cu o reactivitate la alergeni orientată spre un răspuns de tip Th2 – predominant.
După unii autori, această dereglare ar fi detectabilă foarte precoce, chiar în cursul vieţii fetale. Astfel, rezultatele studiului prospectiv al lui S.L. Prescott şi colab. (2003), efectuat pe 60 de n.n. urmăriţi până la vârsta de 6 ani, arată că, la naştere şi după activarea de către mitogenele şi alergenele curente, limfocitele (Ly) din sângele cordonului ombilical ale copiilor care au dezvoltat ulterior boli alergice produc mai puţină interleukină (IL12), decât copiii care rămân sănătoşi. În plus, există o relaţie inversă între capacitatea celulelor din sângele cordonului ombilical de a produce IL-12 şi IL-13.
După unii autori, această dereglare ar fi detectabilă foarte precoce, chiar în cursul vieţii fetale. Astfel, rezultatele studiului prospectiv al lui S.L. Prescott şi colab. (2003), efectuat pe 60 de n.n. urmăriţi până la vârsta de 6 ani, arată că, la naştere şi după activarea de către mitogenele şi alergenele curente, limfocitele (Ly) din sângele cordonului ombilical ale copiilor care au dezvoltat ulterior boli alergice produc mai puţină interleukină (IL12), decât copiii care rămân sănătoşi. În plus, există o relaţie inversă între capacitatea celulelor din sângele cordonului ombilical de a produce IL-12 şi IL-13.
După foarte mulţi autori, principala caracteristică atopică nu ar fi legată de o reactivitate Th2 precoce (fetală sau la naştere prezentă), pentru că toţi n.n. şi sugarii au răspunsuri Th2 predominante, ci persistenţa acestei reactivităţi Th2 (A.C. Hauer şi colab. 2003; A. Kihlström şi colab. 2003; M.F. Böttcher şi colab. 2002), deşi profilul Th2 al n.n.-lor cu risc atopic ridicat ar fi consecinţa unei sensibilizări in utero, în timp ce profilul observat la n.n. cu risc mic ar rezulta, predominant din maturaţia fiziologică a sistemului imunitar fetal.
După foarte mulţi autori, principala caracteristică atopică nu ar fi legată de o reactivitate Th2 precoce (fetală sau la naştere prezentă), pentru că toţi n.n. şi sugarii au răspunsuri Th2 predominante, ci persistenţa acestei reactivităţi Th2 (A.C. Hauer şi colab. 2003; A. Kihlström şi colab. 2003; M.F. Böttcher şi colab. 2002), deşi profilul Th2 al n.n.-lor cu risc atopic ridicat ar fi consecinţa unei sensibilizări in utero, în timp ce profilul observat la n.n. cu risc mic ar rezulta, predominant din maturaţia fiziologică a sistemului imunitar fetal.
Diverse studii au sugerat că riscul atopic ar putea fi influenţat de condiţiile care afectează viaţa perinatală, printre care:
Diverse studii au sugerat că riscul atopic ar putea fi influenţat de condiţiile care afectează viaţa perinatală, printre care:
A.F. Dioun şi colab. (2003) arată că vârsta mamei, de peste 30 de ani, reprezintă un factor de risc important, pentru copil, de a dezvolta o alergie alimentară, mai cu seamă dacă este vorba de primul copil.
Opunându-se colonizării tubului digestiv al n.n.-lui de către flora bacteriană saprofită a mamei, naşterile prin cezariană ar creşte riscul apariţiei bolilor alergice (M. Eggesbo şi colab., S. Häkansson şi K. Källen (2003), P. Bager şi colab. (2003)).
Opunându-se colonizării tubului digestiv al n.n.-lui de către flora bacteriană saprofită a mamei, naşterile prin cezariană ar creşte riscul apariţiei bolilor alergice (M. Eggesbo şi colab., S. Häkansson şi K. Källen (2003), P. Bager şi colab. (2003)).
La subiecţii predispuşi (teren atopic), riscurile sensibilizării şi de dezvoltare a bolilor alergice sunt influenţate de expunerile la multipli factori de mediu, alergici şi ne-alergici.
Prevenţia acestor riscuri se bazează pe măsuri adaptate situaţiilor, a căror eficacitate este probabil maximală dacă sunt luate precoce (perioada fetală şi perinatală, primele luni şi ani de viaţă).
Prevenţia acestor riscuri se bazează pe măsuri adaptate situaţiilor, a căror eficacitate este probabil maximală dacă sunt luate precoce (perioada fetală şi perinatală, primele luni şi ani de viaţă).
Într-un studiu prospectiv, efectuat pe 4000 copii suedezi urmăriţi de la naştere până la vârsta de 2 ani, M. Wickman şi colab. (2003) arată că măsuri relativ simple (alăptare naturală prelungită, evitarea tabagismului pasiv, evitarea atmosferei poluante, măsuri de ventilaţie adecvată) reduc semnificativ incidenţa wheezing-ului (12,8% faţă de 24,1% la gupul martor) şi al astmului (6,8% faţă de 17,9%).
Influenţa benefică a acestor măsuri este semnificativ mai importantă la copiii cu risc crescut de atopie şi/sau astm, bazat pe antecedentele familiale, decât la cei fără antecedente familiale.
Influenţa benefică a acestor măsuri este semnificativ mai importantă la copiii cu risc crescut de atopie şi/sau astm, bazat pe antecedentele familiale, decât la cei fără antecedente familiale.
Efectele protectoare ale alimentaţiei naturale prelungite şi, dacă este posibil, exclusivă şi a întârzierii diversificării alimentaţiei, sunt confirmate de multe studii retrospective şi prospective, care analizează corelaţiile între tipul de alimentaţie şi riscul dermatitei atopice (DA) (I. Kull şi colab. 2002; A. Schoetzan şi colab. 2002), rinitei alergice, a wheezing-ului şi astmului (I. Kull şi colab. 2002; P.C. Chulada şi colab. 2003).
