Toleranţa antigenelor alimentare. Fenomenul de excludere antigenică
Răspunsul IgAS are ca scop de a împiedica antigenul alimentar de a ajunge până la celulele imunocompetente şi de a declanşa o reacţie alergică nefastă pentru organism (fenomen de “excludere antigenică”)
Acest răspuns IgAS protector implică un efect imunogen al alimentelor şi o activare a limfocitelor T auxiliare
Simultaneitatea introducerii mai multor alimente nu facilitează inducerea unei toleranţe
“Hiperpermeabilitatea intestinală”
Anomalie locală a IgA secretorii
3 mecanisme principale sunt implicate:
3 mecanisme principale sunt implicate:
Un consum excesiv de amine biogene
Histamina
Tiramina
Feniletilamina
Histidina
O alteraţie funcţionlă a mucoasei digestive cu o hiperpermeabilitate intestinală
Un organism anormal fragil la eliberarea de histamină sau hiper-reactiv la histamină
F.A.A. sunt mult mai frecvente decât A.A. adevărate
Bock şi Martin consideră că A.A. adevărate nu există decât în 20% din copii cu o simptomatologie încadrabilă într-o A.A.
Cele 2 mecanisme, A.A. adevărate şi F.A.A. sunt asociate în 25% din cazuri
Un acelaşi aliment (ex. peştele) poate fi responsabil de o alergie IgE dependentă sau de o F.A.A. prin încărcare cu histamină sau histamino-eliberare nespecifică.
Consumul excesiv de amine biogene:
Consumul excesiv de amine biogene:
Brânzeturi fermentate, peşte afumat, legume
Alimente histamino-eliberatoare
Ovomucoidul din albuşul de ou, căpşuni, tomatele, ciocolata, peştele şi porcul
Coloranţi
Cei mai frecvenţi sunt Eritrozina (E 127), Roşul Cochenille A (E 124) şi “Le bleu patenté” (E 131)
Sindromul “restaurantului chinezesc” atribuit ingestiei excesive de glutamaţi a fost descris la copil
Caracterele generale ale proteinelor alergizante
Caracterele generale ale proteinelor alergizante
Natura alergenului
Antigenele alimentare sunt în primul rând glicoproteinele. Este vorba uneori de haptene care provin din aliment sau dintr-un aditiv
Se disting între ele, pentru fiecare aliment unul sau mai multe alergene “majore” şi alergene “intermediare” şi “minore”
Subiecţii sensibilizaţi la un acelaşi aliment pot astfel avea în serul lor IgE specifice îndreptate contra diferitelor proteine
Factorii responsabili de alergenicitatea unei proteine
Este vorba de proteine de greutate moleculară cuprinsă în mod obişnuit între 20.000 şi 40.000 Daltoni, talie care asigură o bună imunogenitate şi care permite o absorbţie la nivel de mucoase
Laptele de femeie (NU!)
Laptele de vacă: conţine în medie 3,2 g de proteine la 100 ml sau de 3 ori mai mult (în medie) decât laptele de femeie
80% din proteine sunt reprezentate de Cazeina (G.M.=20 – 24.000)
Lactozerul conţine 20% din proteinele considerate “solubile”
Este vorba în primul rând de -lactoglobulina (G.M. 18.000, 10% din proteinele solubile), de -lactalbumina (G.M. 16.000, 4% din proteinele solubile), de serum-albumină (G.M. 69.000 1% din proteinele solubile), de imunoglobulinele (2% din proteinele solubile), de proteaze, peptone şi proteine enzimatice.
Predomină la sugar şi variază în funcţie de tipul imunologic al I.P.L.V
Forme reaginice
diaree acută şi/sau vărsături în jet după fiecare biberon
diagnosticul este uşor (apar în minutele următoare ingerării, dispar după câteva ore şi reapar după o nouă ingestie de lapte)
pot să apară de la primele biberoane de lapte (sensibilizare “in utero”)
Formele nereaginice
sunt dominate de enteropatia la proteinele L.V. sau la proteinele de înlocuire (soia)
apare la mai multe zile după înţărcare = un mecanism de hipersensibilitate întârziată
diaree cronică retard ponderal
uneori vărsături
anorexia
meteorismul abdominal
sindrom de malnutriţie
Mai pot exista: gastropatii alergice cu eozinofilie periferică; manifestări colitice (rectoragii); colici abdominale intense la sugarul până la 4 luni; colon iritabil, enteropatie exudativă, ileus paralitic.
