Terenul atopic



Yüklə 446 b.
səhifə15/15
tarix11.01.2019
ölçüsü446 b.
#94692
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   15

Această acţiune de control limfocitar se realizează prin “eliberarea” a două citokine specifice (TGF- pentru sub-clasa Th3, IL-10 pentru Tr1). Aceste citokine intervin ca formatori ai inducţiilor limfocitare Th1 şi Th2, permiţând anergia şi/sau apoptoza limfocitară.

  • Pe de altă parte, acţiunea TGF- asupra sistemului Th1 este dependentă de concentraţia unei alte citokine, IL-2:

  • • în concentraţie slabă, TGF- inhibă

  • • în concentraţie mare, TGF- stimulează linia limfocitară Th1.



  • Pe de altă parte, TGF- secretat de alte celule imunocompetente, printre care unele macrofage, favorizează mai specific un răspuns Th2 mergând în sensul sintezei IgA secretor.

    • Pe de altă parte, TGF- secretat de alte celule imunocompetente, printre care unele macrofage, favorizează mai specific un răspuns Th2 mergând în sensul sintezei IgA secretor.

    • Celula epitelială, ea însăşi, este capabilă de a elabora diferite citokine printre care TGF- şi IL-10. Ea este deci capabilă de a induce anergia celulelor limfocitare şi de a participa direct la procesul de toleranţă alimentară.



    Acest sistem este complex şi demonstrează existenţa unor mecanisme extrem de subtile, de interfaţă, între sistemele imunitare: înnăscut şi adaptativ.

    • Acest sistem este complex şi demonstrează existenţa unor mecanisme extrem de subtile, de interfaţă, între sistemele imunitare: înnăscut şi adaptativ.

    • Deci:

    • 1. Calitatea activării iniţiale – neonatale – a acestui sistem imunitar al mucoasei intestinale este fundamentală.

    • Această activare este probabil optimizată de primul contact cu flora “de calitate”, în cadrul căreia se recrutează în special bacteriile acidolactice, între care Lactobacillii şi Bifidobacteriile ocupă un loc principal.



    2. Este nevoie de timp pentru o maturizare armonioasă a sistemului imunitar, înţelegând prin aceasta că diversificarea alimentară, care se însoţeşte de un veritabil “bombardament” antigenic asupra mucoasei, trebuie să fie lent progresivă şi după vârsta de 6 luni (!), ideal fiind respectarea alimentaţiei naturale până la această vârstă, timp în care se realizează maturaţia lentă şi progresivă a mecanismelor anterior descrise.

    • 2. Este nevoie de timp pentru o maturizare armonioasă a sistemului imunitar, înţelegând prin aceasta că diversificarea alimentară, care se însoţeşte de un veritabil “bombardament” antigenic asupra mucoasei, trebuie să fie lent progresivă şi după vârsta de 6 luni (!), ideal fiind respectarea alimentaţiei naturale până la această vârstă, timp în care se realizează maturaţia lentă şi progresivă a mecanismelor anterior descrise.



    I.2. Influenţa alimentaţiei asupra florei intestinale

    • I.2. Influenţa alimentaţiei asupra florei intestinale

    • După cum s-a arătat anterior, microflora gastro-intestinală (MFGI) joacă un rol important pentru sănătate.

    • MFGI se caracterizează printr-o bogăţie microbiană, atât prin bio-diversitatea speciilor dominante care o compun, cât şi prin complexitatea interacţiunilor lor.



    În timp ce stomacul şi intestinul subţire proximal conţin cantităţi relativ mici de microorganisme, în colon numărul lor creşte enorm, putând atinge 1011-12 bacterii pe gram de scaun.

    • În timp ce stomacul şi intestinul subţire proximal conţin cantităţi relativ mici de microorganisme, în colon numărul lor creşte enorm, putând atinge 1011-12 bacterii pe gram de scaun.

    • Este vorba de:

    • Bacteroides;

    • Eubacterium;

    • Clostridium;

    • Coci gram pozitivi anaerobi (ex. Bifidobacterium).



    Diversitatea speciilor dominante în cadrul florei fecale apare azi ca specifică fiecărui individ şi foarte stabilă în timp, la adult.

    • Diversitatea speciilor dominante în cadrul florei fecale apare azi ca specifică fiecărui individ şi foarte stabilă în timp, la adult.

    • În cursul sarcinii, fătul se găseşte într-un mediu steril, iar în momentul naşterii, tubul digestiv al nou-născutului constituie un mediu necontaminat.

    • Contaminarea microbiană începe însă după primele ore ale vieţii extrauterine, aceasta fiind un proces secvenţial, în cadrul căruia câteva constante sunt bine stabilite.



    La puţin timp după naştere, microorganisme “pionieri” colonizează colonul.

    • La puţin timp după naştere, microorganisme “pionieri” colonizează colonul.

    • Este vorba de bacterii anaerobe facultative cum ar fi enterobacteriile, în special Escherichia coli, şi Streptococi care se instalează în primele 24-48 ore după naştere.

    • Apoi, bacterii aparţinând genurilor Staphylococcus, Enterococcus şi Lactobacillus vor coloniza şi ele colonul.



    Aceste microorganisme care colonizează tubul digestiv contribuie activ la evoluţia sa fizico-chimică, realizând un mediu anoxic, epuizând oxigenul.

    • Aceste microorganisme care colonizează tubul digestiv contribuie activ la evoluţia sa fizico-chimică, realizând un mediu anoxic, epuizând oxigenul.

    • Din acest moment, bacteriile anaerobe cum ar fi Bifidobacterium, Bacteroides şi Clostridium pot să apară în scaun.



    După prima săptămână de viaţă nivelul total al populaţiei bacteriene fecale creşte rapid, pentru a atinge 109-10 bacterii pe gram/scaun.

    • După prima săptămână de viaţă nivelul total al populaţiei bacteriene fecale creşte rapid, pentru a atinge 109-10 bacterii pe gram/scaun.

    • A fost stabilit impactul diferiţilor factori externi cum ar fi tipul naşterii şi modul de alimentare asupra colonizării intestinului.



    Tipul naşterii

    • Tipul naşterii

    • În timp ce naşterea pe cale naturală favorizează contactul nou-născutului cu flora mamei sale, naşterea prin cezariană favorizează interacţiunile cu bacteriile de mediu, astfel încât bacteriile anaerobe la nou-născuţi prin cezariană apar mai tardiv.



    Într-un studiu vizând determinarea nivelului colonizării cu bifidobacterii şi lactobacili, Grönlund şi colab. au arătat că, complexitatea florei unui nou-născut de 10 zile după o naştere naturală poate fi activă imediat, pe când în cazul naşterii prin cezariană acest lucru se întâmplă o lună mai târziu.

    • Într-un studiu vizând determinarea nivelului colonizării cu bifidobacterii şi lactobacili, Grönlund şi colab. au arătat că, complexitatea florei unui nou-născut de 10 zile după o naştere naturală poate fi activă imediat, pe când în cazul naşterii prin cezariană acest lucru se întâmplă o lună mai târziu.

    • Autorii remarcă de asemenea că, cuibărirea Cl.perfringens este favorizată în timpul naşterii prin cezariană. Nivelul colonizării cu aceste bacterii la un nou-născut prin cezariană este de 57% şi de numai 17% la un nou-născut pe cale naturală.



    De asemenea, diferenţe în compoziţia şi viteza colonizării sunt observate şi la prematuri.

    • De asemenea, diferenţe în compoziţia şi viteza colonizării sunt observate şi la prematuri.

    • În general, în aceste cazuri, colonizarea cu lactobacili şi bifidobacterii se produce mai tardiv. Aceasta poate fi legată de faptul că prematurii sunt puşi într-un mediu aseptic după naştere şi deci vin imediat în contact cu mamele lor.



    Modul de alimentaţie

    • Modul de alimentaţie

    • Multă vreme s-a admis că bifidobacteriile sunt mai frecvente în flora fecală dominantă a nou-născuţilor hrăniţi la sân.

    • Aceasta a fost explicată prin faptul că laptele de mamă, contrar preparatelor artificiale pentru sugar, ar aduce un factor “bifidogen”, care ar stimula creşterea bifidobacteriilor.



    Această observaţie pare a fi mai puţin frecventă azi.

    • Această observaţie pare a fi mai puţin frecventă azi.

    • Analiza comparativă a compoziţiei florei fecale a nou-născuţilor alimentaţi la sân sau cu preparate pentru sugari arată nivele variabile ale bifidobacteriilor, E.coli şi Bacteroides până în ziua 3-a după naştere.



    În ziua 7-a, la nou-născuţi hrăniţi cu LM, bacteriile enterice şi bifidobacteriile reprezintă un mare procentaj din flora totală.

    • În ziua 7-a, la nou-născuţi hrăniţi cu LM, bacteriile enterice şi bifidobacteriile reprezintă un mare procentaj din flora totală.

    • Lactobacilii şi apropiaţii sunt de asemenea prezenţi într-o cantitate destul de importantă.

    • La nou-născuţii alimentaţi cu preparate “umanizate” clasice, se găsesc mai degrabă genurile Bacteroides, Clostridium şi Eubacterium, care devin dominante.



    Aceştia din urmă sunt markeri ai absenţei LM în alimentaţia nou-născuţilor.

    • Aceştia din urmă sunt markeri ai absenţei LM în alimentaţia nou-născuţilor.

    • LM pare a întârzia apariţia dominantă a unei flore diversificate şi compusă din genurile Bacteroides, Clostridium şi apropiaţii lor.



    Tabelul de mai jos (Martin F şi colab. 2000) arată procentajul de ARN ribosomal al diferitelor grupe microbiene în scaunele nou-născuţilor în vârstă de o săptămână, hrăniţi cu LM şi cu un preparat de lapte pentru sugari

    • Tabelul de mai jos (Martin F şi colab. 2000) arată procentajul de ARN ribosomal al diferitelor grupe microbiene în scaunele nou-născuţilor în vârstă de o săptămână, hrăniţi cu LM şi cu un preparat de lapte pentru sugari



    Un studiu clinic a arătat de asemenea că LM are un efect protector împotriva Enterocolitei infantile, mult mai marcat în ţările în curs de dezvoltare.

    • Un studiu clinic a arătat de asemenea că LM are un efect protector împotriva Enterocolitei infantile, mult mai marcat în ţările în curs de dezvoltare.

    • Variabilitatea florei în funcţie de modul de alimentare se însoţeşte de asemenea de o diferenţă în ceea ce priveşte activitatea enzimatică fecală.



    Analiza comparativă a activităţii ureazei şi a -glucuronidazei arată că nivelul acestor activităţi enzimatice este superior în scaunele copiilor hrăniţi cu un preparat pentru sugari, aceasta mai probabil corelată cu diversitatea mai importantă a florei intestinale la aceşti copii.

    • Analiza comparativă a activităţii ureazei şi a -glucuronidazei arată că nivelul acestor activităţi enzimatice este superior în scaunele copiilor hrăniţi cu un preparat pentru sugari, aceasta mai probabil corelată cu diversitatea mai importantă a florei intestinale la aceşti copii.

    • Activitatea enzimatică creşte foarte mult după trecerea la alimente solide.



    În timpul perioadei de înţărcare, flora tubului digestiv este mai complexă şi foarte variabilă.

    • În timpul perioadei de înţărcare, flora tubului digestiv este mai complexă şi foarte variabilă.

    • La modul general, după vârsta de 2 ani, compoziţia şi metabolismul microflorei intestinale la copil sunt apropiate de cele ale adultului.



    Motivarea utilizării probioticelor şi prebioticelor la nou-născut

    • Motivarea utilizării probioticelor şi prebioticelor la nou-născut

    • Termenul de “probiotic” a fost definit pentru a califica microorganisme vii, care după ingestie au un efect benefic asupra sănătăţii.

    • Principalele organisme utilizate ca probiotice aparţin genurilor Lactobacillus şi Bifidobacterium.

    • Prebioticele sunt compuşi care acţionează ca un substrat ce favorizează creşterea mai mult sau mai puţin selectivă a bacteriilor autohtone ale tubului digestiv.



    Scopul utilizării de probiotice şi prebiotice este de a asigura starea de bine a copilului diminuându-se riscul bolilor intestinale, la fel ca şi alergiile pe perioada alimentaţiei lactate.

    • Scopul utilizării de probiotice şi prebiotice este de a asigura starea de bine a copilului diminuându-se riscul bolilor intestinale, la fel ca şi alergiile pe perioada alimentaţiei lactate.



    La copiii de vârstă mică unele probiotice ar putea influenţa sistemul imunitar:

    • La copiii de vârstă mică unele probiotice ar putea influenţa sistemul imunitar:

    • *Administrarea de Lactobacillus rhamnosus GG la copiii suferind de diaree cu Rotavirus a crescut numărul celulelor care secretă IgM specifice pentru Rotavirus şi IgA.

    • *Incidenţa diareii cu Rotavirus poate fi semnificativ redusă la copiii care primesc un supliment care conţine B.bifidum şi Streptococcus thermophilus sau Lactobacillus casei (suşa DN-114001).



    Conform lucrărilor unei echipe finlandeze, utilizarea de probiotice cu titlu preventiv sau curativ la copiii cu risc de dezvoltare a dermatitelor atopice este o problemă promiţătoare, deşi explicaţia nu este încă satisfăcătoare.

    • Conform lucrărilor unei echipe finlandeze, utilizarea de probiotice cu titlu preventiv sau curativ la copiii cu risc de dezvoltare a dermatitelor atopice este o problemă promiţătoare, deşi explicaţia nu este încă satisfăcătoare.



    I.3. Efectele biologice ale modificatorilor florei intestinale

    • I.3. Efectele biologice ale modificatorilor florei intestinale

    • Funcţionalitatea florei digestive nu se limitează doar la controlul populaţiei diverşilor componenţi ai acestei flore, pro- şi prebioticele având efecte biologice potenţiale ne-neglijabile.



    *Activităţile de fermentaţie

    • *Activităţile de fermentaţie

    • Flora digestivă adultă fermentează glucidele, producând acizi graşi cu lanţ scurt cum sunt: acidul lactic, acetic, propionic şi butiric.

    • Ei reprezintă o sursă esenţială de energie, cum ar fi butiratul, care este principala sursă de energie a colonocitelor.



    La sugarul alăptat, sunt produşi mai ales acizii acetic şi lactic, deoarece flora nou-născutului nu are capacităţi de a produce acid butiric şi propionic.

    • La sugarul alăptat, sunt produşi mai ales acizii acetic şi lactic, deoarece flora nou-născutului nu are capacităţi de a produce acid butiric şi propionic.

    • Altă caracteristică este un pH scăzut al scaunelor în timpul perioadei de alăptare.

    • Copiii care primesc preparate lactate au un profil al acizilor graşi cu lanţ scurt cu o concentraţie mult mai mare de acid propionic şi butiric şi un pH al scaunelor apropiat de neutralitate.



    Adăugarea de pro- sau prebiotice în formule ar putea modula profilul fermentaţiei după cum s-a observat la adult, dar acest fapt nu a fost încă suficient studiat la copilul nou-născut.

    • Adăugarea de pro- sau prebiotice în formule ar putea modula profilul fermentaţiei după cum s-a observat la adult, dar acest fapt nu a fost încă suficient studiat la copilul nou-născut.

    • Singura observaţie este o diminuare a pH-ului fecal, în urma adiţiei de prebiotic în formule, fapt legat de o schimbare a profilului fermentaţiei.



    *Tranzitul intestinal

    • *Tranzitul intestinal

    • Utilizarea prebioticelor sau probioticelor este descrisă ca putând creşte excreţia fecală la adult, dar nici aici datele din literatură nu sunt foarte multe, iar la nou-născut nici atât. Există, totuşi, unele studii care dau unele indicaţii în acest sens (Saavedra J şi colab. 1994, Saavedra J şi Tschernia A 2002, Firmansyah A şi colab. 2001).



    *Imunitatea sistemică şi intestinală

    • *Imunitatea sistemică şi intestinală

    • Sistemele imunitare specifice şi nespecifice, aşa cum s-a arătat, nu au atins maturitatea în momentul naşterii.

    • Colonizarea tubului digestiv de către flora intestinală este un stimul esenţial implicat în maturaţia răspunsurilor imunitare. Cu toate acestea, impactul specific al fiecărei specii este încă insuficient cunoscut.



    Probioticele au un potenţial activ asupra acestor parametrii. Mai multe lucrări arată impactul probioticelor (Lactobacillus rhamnosus GG şi Bifidobacterium lactis) asupra răspunsului post-vaccinal al IgA secretorii (!) (Fukushima Y şi colab. 1998; Kaila M şi colab. 1995).

    • Probioticele au un potenţial activ asupra acestor parametrii. Mai multe lucrări arată impactul probioticelor (Lactobacillus rhamnosus GG şi Bifidobacterium lactis) asupra răspunsului post-vaccinal al IgA secretorii (!) (Fukushima Y şi colab. 1998; Kaila M şi colab. 1995).



    Unii “fructanţi” par a avea de asemenea un impact asupra sistemului imunitar al copilului.

    • Unii “fructanţi” par a avea de asemenea un impact asupra sistemului imunitar al copilului.

    • Un studiu (Saavedra J şi colab. 2002) sugerează creşterea capacităţilor de apărare împotriva diverselor infecţii, în urma ingestiei regulate de prebiotic, pentru o perioadă de 6 luni, la sugari de 11-12 luni.



    Un alt studiu realizat la sugari de 7-9 luni a permis de a arăta o creştere a nivelului IgG vaccinal la 10 săptămâni după imunizarea copiilor contra rujeolei şi aceasta datorită administrării de cereale suplimentate în “fructanţi” (Firmansyah A şi colab. 2001).

    • Un alt studiu realizat la sugari de 7-9 luni a permis de a arăta o creştere a nivelului IgG vaccinal la 10 săptămâni după imunizarea copiilor contra rujeolei şi aceasta datorită administrării de cereale suplimentate în “fructanţi” (Firmansyah A şi colab. 2001).



    Sunt necesare studii suplimentare pentru a înţelege mecanismele de acţiune ale acestor “ingredienţi” funcţionali.

    • Sunt necesare studii suplimentare pentru a înţelege mecanismele de acţiune ale acestor “ingredienţi” funcţionali.



    Reacţiile anafilactice la vaccinuri care conţin anatoxine sunt absolut rare şi rezultă, în cea mai mare parte a cazurilor, dintr-o alergie la anatoxina tetanică.

    • Reacţiile anafilactice la vaccinuri care conţin anatoxine sunt absolut rare şi rezultă, în cea mai mare parte a cazurilor, dintr-o alergie la anatoxina tetanică.

    • Vaccinurile adsorbite pe gelatină pot fi la originea:

      • reacţiilor alergice de tip imediat (dependente de IgE)
      • reacţiilor de hipersensibilitate semi-întârziată (dependente de IgG)
      • reacţiilor de hipersensibilitate întârziată (retardată, HSR)


    Yüklə 446 b.

    Dostları ilə paylaş:
    1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   15




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
    rəhbərliyinə müraciət

    gir | qeydiyyatdan keç
        Ana səhifə


    yükləyin