Tortura şi rele tratamente faţĂ de copii


Confidențele minorilor din detenție, pretinși torturați sau supuși relelor tratamente



Yüklə 1,24 Mb.
səhifə3/22
tarix18.08.2018
ölçüsü1,24 Mb.
#72890
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   22

Confidențele minorilor din detenție, pretinși torturați sau supuși relelor tratamente



Majoritatea minorilor (69%) care a pretins că au fost maltratați a relatat că au suferit în urma bătăilor, metodă care predomină și în statisticile instituțiilor relevante (Procuratura Generală, MAI), iar 31% dintre respondenţi au negat ori s-au abținut să răspundă. Majoritatea nu au depus plîngere (76%), din varia motive, predominînd neîncrederea în organele de drept şi frica de a fi supuşi din nou acţiunilor de tortură sau rele tratamente. Ceilalți au depus plîngerea personal, prin avocați sau prin intermediul rudelor (mama, bunica), care au observat semne vizibile de maltratare pe corp. Minorii au relatat că nu au avut parte de un sprijin real din partea procurorilor, fiind sfătuiți să renunţe la continuarea procedurii în cauză sau chiar intimidaţi. Lor nu li s-a acordat asistenţă nici juridică, nici psihologică, minorii, în aceste condiţii, simțindu-se deseori lipsiţi de apărare. Majoritatea a declarat că rareori au avut parte de sprijinul necesar din partea avocaţilor desemnaţi pentru apărarea lor, care nici nu le-au explicat drepturile şi garanţiile lor procesuale. Este alarmantă rata înaltă a loviturilor în cap (cu traumatism cranio-cerebral) fapt care evocă un înalt grad de severitate a bătăilor suferite, dar și tendința torționarilor de a nu lăsa urme vizibile. Nici un minor nu a confirmat faptul că ar fi fost consultat de vreun medic, cu efectuarea ulterioară de investigații în vederea stabilirii diagnosticului, în cadrul cercetărilor legale ale torturii. Astfel au fost ignorate urmele a mai multe metode de tortură, urme care nu sînt vizibile. Acestea nu s-au regăsit în Rapoartele de expertiză medico-legală și nu au fost incriminate torționarilor, dar au afectat starea de sănătate fizică și mentală a victimelor, uneori foarte grav. Relevante sînt 2 cazuri de tortură identificate folosind așa-zisa metoda ”telefon”. În urma aplicării acestei metode minorii deja suferă de surditate, fără a fi examinați și tratați adecvat. O parte din consecinţele fizice, înregistrate din relatările minorilor din detenție, se referă la perioada imediat următoare traumelor suferite și prezintă simptome post-traumatice acute (cefalee intensă, ameţeli, greţuri, contuzii ale ţesuturilor moi, dureri în diferite regiuni ale corpului), acestea puteau fi cauzate de loviturile care le-au fost aplicate. Analizînd cifrele obţinute, putem presupune că aproape o treime dintre minori au suportat traumatisme cranio-cerebrale şi ale regiunii cervicale, care prezintă un risc sporit de complicații în perioada acută. Referitor la tortura psihologică, aproape ¾ dintre minori afirmă că au fost ameninţaţi cu detenţie îndelungată, cu bătăi mai puternice şi chiar cu omorul, acțiuni care au putut prezenta o sursă de stres traumatic major pentru ei. Umilinţa la care au fost supuşi are efecte destructive profunde asupra personalităţii lor, intensificînd impactul maltratării fizice. Rata înaltă a stărilor depresive și anxioase identificate este dovadă a faptului că minorii intervievaţi au trecut prin evenimente traumatizante majore, pe lîngă condițiile dezastroase din detenție: supra-aglomerarea, calitatea şi cantitatea insuficientă a hranei, condiţiile anti-sanitare, frigul, insuficiența de lumină şi ventilare, etc. Consecințele evenimentelor traumatizante se manifestă atît în plan fizic, cît și psihologic, avînd efecte nefaste asupra mai multor domenii din viaţa lor: sănătatea fizică, starea psiho-emoţională și socială, educaţia, legăturile de familie, etc., fapt care scade considerabil capacitățile lor de adaptare socială și de depăşire a anumitor stări de stres emoțional.
Asistența medicală și psiho-socială a minorilor din detenție a fost evaluată cu focusarea pe următoarele aspecte: 1) Accesul la asistenţă medicală, calitatea și echivalenţa îngrijirii medicale, activitățile de prevenire; 2) Condițiile de muncă și independenţa profesională a lucrătorilor medicali, psihologi, asistenți sociali; 3) Documentarea consecințelor torturii și diferitor forme de violență. Din răspunsurile primite de la 62 de persoane cu statut de minor și 14 colaboratori (lucrători medicali, psihologi, asistenți sociali și educatori), au fost constatate mai multe probleme și neajunsuri la toate cele 3 aspecte ale asistenței, care necesită o abordare serioasă, inter-disciplinară, cu implicarea Ministerului Sănătăți și Educației. Acestea necesită atragerea investițiilor și a potențialilor parteneri. Accesul minorilor la servicii este unul netransparent, insuficient documentat și în multe cazuri este la discreția gardienilor. Gama de servicii medicale este limitată atît de resurse financiare, dotare slabă, de insuficiența de cadre, precum și de pregătirea lor precară în domeniul asistenței și documentării cazurilor minorilor, care au suferit diverse forme de violență. S-a ajuns la concluzia că niciunul dintre minori nu a fost examinat în sensul identificării unor urme și consecințe ale maltratărilor suferite. Din relatările lucrătorilor medicali, putem conchide că pînă în prezent, problema de identificare a consecințelor torturii și altor forme de violență nu a fost abordată și nu a fost acordată atenția necesară minorilor aflați în detenție. Iar independența profesională este un impediment serios în îndeplinirea obligațiilor față de pacienți și în fortificarea rolului lor în prevenirea torturii.

Capitolul 4 (Analiza cadrului legal și a mecanismelor existente cu privire la tortură și relele tratamente)

Analiza eficienței prin prisma datelor statistice oficiale privind plîngerile anchetate, acţiunile de investigaţie şi rezultatele acestora: din numărul foarte mic de cauze, care au fost remise în instanța de judecată (restul fiind clasate), doar în două au fost emise sentințe de condamnare: una care prevede amendă penală, iar a doua sentință - condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Pe celelalte dosare care au fost examinate de instanța de judecată, au fost emise sentințe de achitare. Prin urmare, deciziile instanțelor judecătorești naționale nu au nici un efect asupra prevenirii fenomenului de tortură și rele tratamente.


Yüklə 1,24 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   22




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin