Mulţumiri

NimicSuprafaţăDiscretă.TransfDetecteazăPerpendicular(SuprafaţăDiscretă sdAnaliză, Real rPentruUnghiu = 45.0)

{

PentruFiecare(Întreg nI = 1; nI <= nX; nI++)

PentruFiecare(Întreg nJ = 1; nJ <= nY; nJ++)

PuneLa(nI, nJ, sdAnaliză.IaDeLaPerpendicular(nI, nJ, rPentruUnghiu));

} //TransfDetecteazăPerpendicular

NimicSuprafaţăDiscretă.DetecteazăPerpendicular(

FamiliaDeCurbe fcOut, Real rPentruUnghiu = 45.0)

{

SuprafaţăDiscretă sdTransformare; //pregăteşte suprafaţa Discretă a transformării

sdTransformare = sdAceasta; //o iniţializează

sdTransformare.TransfDetecteazăPerpendicular(sdAceasta); //o calculează

CreazăCurbe(fcOut, rPentruUnghiu);

} //DetecteazăPerpendicular

Notă: metoda IaDeLaPerpendicular() nu a fost discutată. Ea nu returnează altceva decât valoarea înclinaţiei curbei în direcţie perpendiculară, în punctul respectiv, faţă de orizontală.
Se prezintă, în continuare, câteva figuri în care se pot observa SD transformate, pentru a analiza locurile critice în direcţia de frezare.

Figura 6.36 Evoluţia SD care stochează variaţia (în marime absolută) unghiului în direcţie perpendiculară, pentru două SD, şi familii de curbe echinormale proiectate pe SDCS, procesate din 10 în 10 grade.

Familia de curbe procesate cu aceste tipuri de detecţie a zonelor critice (care reprezintă propunerea de a freza SD numai cu cicluri paralele în planul XY) arată ca în figura următoare.

Figura 6.37 Zonele critice şi umplerea lor cu curbe paralele echidistante, care vor fi convertite în fişier NC.

D

Figura 6.38 Evoluţia rugozităţii şi a petei critice (neatingerea rugozităţii impuse), în funcţie de unghiul critic. În aceste zone, pentru atingerea rugozităţii impuse, este utilizat un ciclu echidistant în direcţie perpendiculară.

Unghiurile analizate sunt 40⁰, 50⁰, 60⁰, 70⁰. Se poate observa că cele mai bune rezultate se obţin la 45⁰.

eoarece acest gen de transformare reprezintă una dintre cele mai importante contribuţii în domeniul îmbunătăţirii ciclurilor clasice de frezare a suprafeţelor, se va prezenta, pe un reper dat, evoluţia rugozităţii în funcţie de unghiul de detecţie a zonelor plane.

4.3.5.S

Figura 6.39 Evoluţia rugozităţii şi a petei critice (neatingerea rugozităţii impuse) în funcţie de unghiul principal de frezare în planul XY. În aceste zone, pentru atingerea rugozităţii impuse este utilizat un ciclu echidistant în direcţie perpendiculară.

Unghiurile analizate în planul XY sunt 0⁰, 30⁰, 60⁰, 90⁰. Toate comutările dintre cicluri au fost făcute când normala a avut un unghi mai mare de 45⁰.

uprapunerea familiilor de curbe

Pentru a reduce zonele “martor”, acelea care rămân la marginea dintre două tipuri de frezări (diferite din cauza detecţiei zonelor critice), se aplică o metodă de offsetare (echidistanţare) a curbelor alese, pentru conversia în fişier NC.

Acest tip de echidistanţare poate fi executat prin trei metode:

1. 
   în 2D – nerecomandabil, deoarece acest tip de offset nu analizează înclinaţiile suprafeţei faţă de planul orizontal şi s-ar putea, în unele cazuri, să propună spre frezaze întregi pereţi, aproape verticali (figura următoare);
   
2.