Muntele vrăjit expunere premergătoare
Yüklə 6,39 Mb.
|
| ^.Jjumor, striga Settembrmi peste umărul stîng, însă humor are, în
Hitaţiile profesorului nostru asupra naturii, acelaşi sens pe care îl a şi la sfînta Caterina din Siena, adică atunci cînd vedea primule roşii se gîndea la rănile lui Hristos. Naphtâ răspunse: _ Toate astea sînt mai curînd spirituale decît umoristice. Dar în acelaşi timp înseamnă ca trebuie sa-ţi laşi spiritul sa pătrundă în natura. Are nevoie. -Natura, spuse Settembrini coborînd glasul şi nemaivorbind peste umăr, ci ca şi cum ar fi cugetat cu voce 'are, n-are nevoie deloc de spiritul dumneavoastră. Ea însăşi este spirit. -Nu vă plictisiţi niciodată cu monismul dumneavoastră? - Ei, aşadar recunoaşteţi ca numai dintr-o bolnăvicioasa pasiune după distracţii, dumneavoastră împărţiţi lumea în doua şi separaţi pe Dumnezeu de natura! - Ei, este deosebit de interesant pentru mine faptul ca ceea ce numesc eu pasiune şi spirit dumneavoastră apreciaţi ca este doar o pasiune bolnăvicioasă după distracţii. - Gîndiţi-vă ca ma consideraţi retor tocmai dumneavoastră, care întrebuinţaţi cuvinte atît de mari pentru nevoi atît de frivole! - Stăruiţi, prin urmare, sa socotiţi ca spirit înseamnă frivolitate. Dar nu-i nimic de făcut, daca e de origine dualista. Dualismul, antiteza, este principiul motor, pasionat, dialectic şi spiritual. A vedea lumea despicata în doua eemente adverse înseamnă spirit. Oricare monist este plictisitor. Solet Anstoteles quaerere pugnam. ~ Anstotel? Aristotel a transferat realitatea ideilor generale în unităţi •ndividuale, şi asta înseamnă panteism. als. Daca atribuiţi unităţilor individuale un caracter substanţial, anspuneţi, prin gîndire, esenţa lucrurilor în afara generalului, deci tot r mdual ~ aşa cum au făcut-o Toma şi Bonaventura, ca buni aris- — atunci aţi izolat lumea de orice relaţie cu ideea cea mai înalta, ** V3 vă "■ Ace mme în afara divinumi> iar Dumnezeu devine transcendent. !,CSte evul mediu clasic, domnul Evul
meu. mediu clasic este o delicioasa combinaţie de cuvinte. 412 THOMAS MANN — Va rog sa ma scuzaţi, dar eu ma folosesc de ideea de clasic unde este la locul ei, adică pretutindeni unde o idee atinge o cui ° Antichitatea n-a fost permanent clasica. Observ la dumneavoast aversiune categorica împotriva... dreptului categoriilor sa-şi sch domiciliul, împotriva absolutului. Doriţi ca spiritul sa fie numai pi0 sul democratic. — Sîntem de acord, sper, ca spiritul, oricît de absolut ar fi el, nu v putea sa fie niciodată avocatul reacţiunii. — Totuşi, este întotdeauna avocatul libertăţii. — Totuşi? Libertatea este legea dragostei umane, nu-i nici nihilism nici răutate. — Lucruri de care va înspaimîntaţi, după cît se pare. Settembrini zvîrli braţele deasupra capului. Disputa ramase în suspensie. Joachim, uluit, se uita cînd la unul cînd la altul, în vreme ce Hans Castorp, cu sprîncenele încruntate, privea ţinta în pamînt. Naphta vorbise pe un ton tăios şi categoric, cu toate că el fusese acela care apărase libertatea cea mai larga. Fusese dezagreabil mai ales felul sau de-a răspunde cu acel „Fals!" cînd îşi strînsese buzele şi rostise şuierător pe „s", pentru ca apoi sa-şi ţuguie gura; Settembrini îi replicase cînd vesel, cînd punînd în cuvinte căldura sufleteasca, mai ales atunci cînd îi reaminti concepţiile fundamentale care le erau comune. Iar acum, în vreme ce Naphta tăcea, italianul începu sa le explice verilor viaţa acestui necunoscut, raspunzînd astfel unei curiozităţi pe care bănuia ca o aveau tinerii, doritori sa afle cîteva lămuriri după aceasta disputa cu Naphta. Era profesor de limbi clasice în clasele superioare de la „Fridericianum", le explica Settembrini, şi potrivit obiceiului italian scoase în evidenţa cît se poate de pompos situaţia celui pe care-l prezenta. Destinul domnului Naphta era aidoma cu al sau. Adus aici, în urma cu cinci ani, de starea sănătăţii şi convingîndu-se ca avea nevoie sa ramîna în aceste locuri pentru un timp foarte îndelungat, părăsise sana toriul şi se stabilise la Lukacek, croitorul de dame. Şcoala din locali fusese destul de bine inspirata ca sa-şi asigure concursul acestui doce remarcabil latinist, fost elev al unui institut ecleziastic... Pe sC clipă Settembrini făcea totuşi mare caz de urîtul Naphta, deşi doar cu o înainte se angajase cu el într-o disputa care urma sa continue întîrziere. râ Acelaşi Settembrini începu sa-i dea explicaţii domnului Naphta Asa" verilor de unde reieşi ca-i vorbise şi mai înainte despre ei- ^ MUNTELE VRĂJIT 413 ta era tînarul inginer, cel cu trei saptamîni, căruia consilierul aulic ns i-a găsit un loc umed, iar celalalt era speranţa armatei prusiene, entul 2iemssen. Apoi îi vorbi despre nerăbdarea lui Joachim, re proiectele lui de plecare, şi adaugă ca, fara îndoiala, s-ar face o dreptate inginerului daca nu i s-ar atribui aceeaşi nerăbdare de a se întoarce la munca lui. Naphta strîmbă din nas. Spuse: _ rjomnii au aici un tutore elocvent. Ma feresc să pun la îndoiala f delitatea cu care vă interpretează gîndunle şi dorinţele. Munca, munca — va rog, veti vedea ca ma va declara duşmanul neamului omenesc, ini-micushumanae naturae, de îndată ce voi îndrăzni sa evoc vremurile în care cu aceasta sforăitoare elocinţa n-ar fi obţinut nimic, anume vremurile în care tocmai opusul idealului sau era ţinut la mare cinste. Pentru că Bernard de Clairvaux a conceput o alta ierarhie a perfecţiunii despre care domnul Lodovico nici măcar n-a visat. Doriţi sa ştiţi care? El aşeza starea cea mai de jos în „moara", a doua pe „cîmp", iar a treia, dar şi cea mai lăudabila - asculta bine, Settembrini - „pe patul de odihna". Moara este simbolul vieţii lumeşti — şi nu-i rau ales. Cîmpul semnifica sufletul omului lumesc, pe care îl ara preotul şi învăţătorul spiritual. Această treapta este, de altfel, ceva mai vrednica. Pe pat însă... - Destul! Ştim! striga Settembrini. Domnii mei iată cine vrea sa va scoată ochii cu scopul şi utilitatea canapelei. - Domnule Lodovico, nu ştiam ca eşti atît de pudic. Cînd te vede lumea cum faci cu ochiul fetelor... Dar cum ramîne cu lipsa de prejudecăţi păgîna? Prin urmare, pe de o parte, patul este locul unde iubita se contopeşte cu iubitul, pe de alta parte este luat ca simbol al
- Uf, andate, andate! se apară italianul aproape plîngînd. Se făcu • Dar mai apoi, Settembrini continua cu demnitate: A, nu, eu sînt r°pean, occidental. Ierarhia dumneavoastră este Orient suta la suta. n ui are oroare de acţiune. Lao-Tzî propovaduieşte ca trîndavia este 0 olositoare decît orice altceva aflat între cer şi pamînt. Daca toţi ! ar înceta sa mai activeze, atunci repausul şi fericirea deplina ar Peste pămînt. lata contopirea de care vorbiţi. pe p, U mai spuneţi! Şi mistica apuseana? Dar chietismul care-l număra deoar °n P™1116 adepţii lui şi care învaţă ca orice acţiune este o greşeala, a vrea sa fii activ înseamnă sa-l jigneşti pe Dumnezeu, care 414
THOMAS MANN înţelege sa acţioneze singur? Pot cita în acest sens şi una dintre ziţiile lui Molinos. Prin urmare, s-ar părea ca posibilitatea spiritual găsi mîntuirea în repaus este raspîndita în omenire în mod univer ^ Aici interveni şi Hans Casţorp. Se amesteca în discuţie cu c ingenuităţii şi remarca privind în gol: — Depărtare, contopire! Iaţa cuvinte care au o semnificaţie şi n? le asculţi cu plăcere. Noi trăim aici sus, în adîncul unei consideraţi depărtări, se cuvine s-o spunem. Stăm întinşi pe şezlongurile noast excepţional de confortabile, la o altitudine de cinci mii de picioare n • vim înlauntrul lumii şi al omenirii şi sîntem frâmîntaţi de tot felul d gînduri. Iar daca mai gîndesc bine şi ma hotărăsc sa spun adevărul est neîndoios ca patul, adică şezlongul, va rog sa mă înţelegeţi, m-a ajutat în zece luni sa agonisesc mult mai multe idei decît moara din cîmpie de-a lungul tuturor anilor petrecuţi acolo. Settembrini îl privi cu ochii lui negri şi clipind de întristare. — Domnule inginer, spuse el apăsat, domnule inginer! Şi, luîndu-l pe Hans Castorp de braţ, îi încetini puţin mersul, pentru a-l convinge-în particular oarecum — în spatele celorlalţi. De cîte ori v-am tot spus ca fiecare ar trebui sa-şi dea seama ce reprezintă şi să gîndeasca pe măsura lui. Menirea Occidentului este, în ciuda tuturor aserţiunilor, Raţiunea, Analiza, Fapta şi Progresul - nu patul de trîndavie al călugărului. Naphta ascultase. întorcîndu-se spre ei, vorbi: — Al călugărului! Mulţumită călugărilor, ţările europene au fost cultivate. Datorita lor Germania, Franţa şi Italia nu mai sînt nişte codn neumblaţi, nişte mlaştini, ci rodesc grîu, au fructe şi produc vin. Călugării, domnule, au muncit foarte bine... — Ebbe, atunci... — Te rog. Activitatea clericilor n-a fost nici un scop în sine, adică un narcotic, nici o încercare de a ajuta lumea sa progreseze şi n>ci n" căutat foloase comerciale. Era un exerciţiu pur ascetic, o etapă în disci plina penitenţei, o mîntuire. îi ocrotea, aparîndu-i împotriva cafflii-amorţea senzualitatea. Avea, prin urmare - îngaduiţi-mi sa sublin>e acest lucru — un caracter absolut antisocial. Era cel mai desavîrşit ec ism religios. — Va sînt foarte recunoscător pentru explicaţiile dumneavoas sînţ fericit sa vad ca munca îşi da roadele chiar împotriva voinţei offl — Da, împotriva intenţiei sale. Noi nu subliniem aici nimic ai decît deosebirea dintre util şi uman. MUNTELE VRĂJIT 415
în primul rînd, observ cu părere de rau ca iarăşi împărţiţi lumea în două p
Regret ca v-am nemulţumit, dar trebuie sâ separam, sa facem ordine ruri şi să purificam ideea A&homo Dei, de orice element necurat. mneavoastra, italienii, aţi născocit cămătăria şi afacerile bancare; mnezeu sâ va ierte. Dar englezii au inventat sociologia economica, • geniul uman nu le va ierta niciodată acest lucru. _ A, geniul umanităţii a inspirat deopotrivă şi pe marii gînditori eco-mişti de pe acele insule! Vreţi sa spuneţi ceva, domnule inginer? Hans Castorp tăgădui, dar, cu toate acestea, vorbi — în timp ce Naphta şj Settembrini îl ascultau cu o anumita încordare: _ Prin urmare ar trebui sa vă placa, domnule Naphta, profesiunea vărului meu şi sâ-i înţelegeţi nerăbdarea de a o exercita... în ce ma priveşte, sînt un civil incurabil, varul meu mi-o reproşează destul de des. Nici măcar nu mi-am făcut serviciul militar şi sînt într-adevar un copil al păcii; am mers cîteodata pîna la a ma gîndi că puteam foarte bine sa ajung preot — întrebaţi-l, de altfel, pe varul meu, căci i-am vorbit de nenumărate ori în acest sens. Dar dacă las la o parte preferinţele mele personale - şi poate ca nici măcar nu e necesar sa ma îndepărtez de ele prea tare - , va mărturisesc ca am multa înţelegere şi simpatie pentru cariera militară. Profesia de ostaş e a dracului de serioasa, e o „asceza" daca vreţi - chiar dumneavoastră v-aţi folosit adineauri de aceasta expresie - însă exercitînd-o trebuie sa te aştepţi oricînd sa ai de-a face cu moartea — de care, în definitiv te ocupi deopotrivă, ba încă foarte mult şi în cariera de preot — căci doar asta îi este menirea. Dar din însuşi raptul ca este expusa sa se întîlneasca oricînd cu moartea, profesia de militar îşi extrage caracterele ei specifice; bienseance, ierarhie, supu-ere, onoare spaniola daca ma pot exprima astfel, şi n-are nici o impor-anţa daca porţi guler ţâre de uniforma sau colereta scrobita; ceea ce "tiportâ este ..ascetismul", cum v-aţi exprimat adineauri atît de just... Nu m daca am reuşit sa vă fac sa-mi înţelegeţi gîndurile care...
tembnni, care-şi învîrtea bastonul şi contempla cerul. 91 de aceea cred, continua Hans Castorp, ca înclinaţiile varului b ^ rebui sâ vă fie pe plac după toate cîte aţi spus. Nu ma gîndesc Caro a "tron Şi altar", sau la alte asemenea înjghebări cu ajutorul solid °^m.'na de oameni disciplinaţi şi de buna credinţa dau un temei Ci vreau să spun doar ca truda ostăşeasca, adică serviciul - 416 THOMAS MANN ) I şi numai în acest caz se poate vorbi despre serviciu — nu urrnarest un cîştig şi nu are nici un raport cu „sociologia economica" », ' spuneaţi, şi din cauza aceasta englezii nu au decît foarte puţini soiri cîţiva pentru Indii şi alţi cîţiva la ei acasă, pentru parade... — Domnule inginer, n-are nici un sens sa mai continuaţi, îl întreru Settembrini. Instituţia ostăşeasca - şi spun aceasta fara a intenţiona s jignesc pe locotenent - nu poate fi discutata din punct de vedere mor fiind absolut formala şi fără nici un conţinut propriu, deoarece tipul fun' damental de soldat este mercenarul care se angajează în serviciul orica rei cauze — pe scurt, au existat soldaţi ai contrareformei spaniole, soldat' ai armatei revoluţionare, napoleonieni, ai lui Garibaldi, iar acum avem şi soldaţi prusaci, îngaduiţi-mi sa vorbesc despre soldaţi numai atunci cînd ştiu pentru ce se bat. — Nu este mai puţin adevărat, replica Naphta, că faptul de a se bate ramîne o caracteristica a instituţiei ostăşeşti, iar eu cred ca e bine sa ne oprim la aceasta constatare. Este posibil ca, redusa numai la atît, sa nu aibă dreptul, după dumneavoastră, de a deveni „discutabila din punct de vedere moral", întrucît se situează într-o zona care scapă în întregime modului burghez de-a înţelege viaţa. — Ceea ce va place sa numiţi „modul burghez de-a înţelege viaţa", răspunse Settembrini din vîrful buzelor, în vreme ce colţurile gurii i se întindeau sub mustaţa zburlita, iar gîtul i se deşuruba din guler în chip ciudat, pieziş şi cu zvîcnituri, va fi întotdeauna gata sa apere, sub orice forma, ideile Raţiunii şi ale Moralei, cît şi influenţele lor bine întemeiate asupra tinerelor suflete şovăitoare. Urma o tăcere. Consternaţi, tinerii priveau drept înainte. însă după cîţiva paşi Settembrini, care-şi adusese capul şi gîtul în poziţia lor normala, spuse: — Nu trebuie sa va prindă mirarea ca noi, adică acest domn şi cu mine, ne certam adesea, fiindcă o facem cu toata prietenia şi pornind la mai multe convingeri comune. A fost o uşurare. Gestul domnului Settembrini era şi cavaleresc omenesc. însă Joachim - deşi avea cele mai bune intenţii şi dorea discuţia sa continue într-un chip inofensiv — spuse, de parca îl înw° ceva, oarecum împotriva voinţei lui: , , — Tocmai discutam despre război, varul meu şi cu mine, Pe mergeam adineauri în urma dumneavoastră. MUNTELE VRĂJIT 417 ^m auzit, răspunse Naphta. Am prins cuvîntul din zbor şi mi-am s capul- Făceaţi politică? Discutaţi despre situaţia generala? O nu, rîse Hans Castorp. Cum putem noi aborda un asemenea h'ect? Vărului meu însăşi profesia îi interzice sa se ocupe de politica, cît despre mine renunţ s-o discut, deoarece n-o pricep cîtuşi de puţin. . • mâcar n-am deschis un ziar de cînd ma aflu aici. Settembrini gasi, ca şi altădată, ca faptul acesta este reprobabil, Şi, mediat, arată că este perfect de bine informat asupra principalelor venimente internaţionale şi le gasi favorabile, deoarece lucrurile luau, după părerea lui, o întorsătură în avantajul civilizaţiei. Atmosfera generală a Europei era dominata de gînduri pacifiste şi de planuri de dezarmare. Ideea democratica înainta vazînd cu ochii. îi asigura pe tovarăşii de plimbare ca avea informaţii confidenţiale potrivit cărora Junii Turci puneau la punct ultimele pregătiri în vederea loviturii de stat. Turcia devenita stat naţional şi constituţional — ce biruinţa a umanităţii! - Eliberarea Islamului, spuse Naphta în bătaie de joc. Minunat! Fanatismul luminat - foarte bine. De altfel, chestiunea aceasta va priveşte, adaugă el şi se întoarse către Joachim. Daca Abdul Hamid cade, s-a zis cu influenţa voastră în Turcia, iar Anglia pozează în protectoare... Dumneavoastră trebuie să luaţi foarte în serios legaturile şi informaţiile lui Settembrini al nostru, continua el, adresîndu-se destul de agresiv celor doi veri şi parînd ca-i crede într-adevar în stare sa nu-l ia în serios pe domnul Settembrini. Este bine informat în chestiunile naţional-revoluţionare. Lei din ţara lui întreţin relaţii amicale cu comitetul englez pentru oalcani. Dar, Lodovico, ce se va mai alege din convenţiile de la Reval, dacă turcii dumitale progresişti vor reuşi? Edward al VH-lea va refuza mai lase ruşilor trecerea prin Dardanele şi, daca Austria se va hotărî CU toate acestea pentru o politica activa în Balcani, atunci... -Profeţiile dumitale catastrofice! îl întrerupse Settembrini. Nikolai e?te pacea. Lui i se datoresc conferinţele de la Haga, care ramîn actwni morale de primul ordin. i, după mica nereuşita în Orient, Rusia trebuia sa-şi ia o compen-atle cît de modestă. fecf UŞ'ne' domnul meu! N-ar trebui sa va bateţi joc de dorinţa de per-ne e a omenirii. Acea parte a poporului care se opune unor aseme- __ nun va fi farâ îndoiala descalificata din punct de vedere moral. Ce s"ar mai face politica daca nu s-ar da prilejul unora sau alto- comPr°mita din punct de vedere moral? ra 418 THOMAS MANN - Sprijiniţi pangermanismul? Naphta ridică din umerii care nu stăteau chiar la aceeaşi înalţim î afară de faptul că era urît, mai era, se pare, şi puţin asimetric w catadicsi sâ răspundă. Settembrini conchise: - Oricum, e cinic ceea ce spuneţi. Dumneavoastră nu vreţi sa ved ■ în eforturile generoase ale democraţiei de a se impune pe plan intern ţional decît nişte viclene manevre politice... - Poate aţi dori sâ văd idealism sau chiar religiozitate? Este vorba doar de ultime şi slabe resturi ale instinctului de conservare într-un sistem de lume condamnată. Catastrofa trebuie să vina, va veni pe toate caile şi în toate felurile. Sâ luăm, de pildă, politica britanica! Dorinţa Angliei de a-şi asigura în mod urgent bastionul indian este legitima. Dar consecinţele? Edward ştie tot atît de bine ca dumneavoastră şi ca mine, câ guvernanţii de la Petersburg trebuie sâ-şi ia revanşa pentru înfrîn-gerea suferită în Manciuria şi că au nevoie să zdrobească revoluţia, aşa cum au nevoie de pîine. Şi cu toate acestea, Edward deviază tendinţele expansioniste ruseşti spre Europa — e nevoit s-o facă! — şi aţîţâ rivalităţile adormite dintre Petersburg şi Viena... - Ah, Viena! Probabil vă îngrijorează această piedica în calea progresului lumii, deoarece recunoaşteţi în imperiul putred a cărui capitala este, mumia Sfîntului imperiu roman de naţiune germană! - Iar eu constat câ sînteţi rusofil, probabil din simpatie umanista pentru cezaro-papism. - Domnul meu, democraţia are mult mai mult de aşteptat de la Kremlin decît de la Hofburg, şi aceasta este o ruşine pentru patria lui Luther şi Gutenberg... - De altfel, ceea ce spuneţi este probabil o prostie. Dar şi o prostie poate fi o unealtă a fatalităţii... - Ah, mai lasaţi-ma cu fatalitatea dumneavoastră! Raţiunii urna nu-i trebuie decît sâ vrea sâ fie mai tare decît fatalitatea, şi este\ - Nimeni nu doreşte vreodată altceva decît destinul care-i este zit. Europa capitalistă şi-l doreşte pe al său. războiul; . nara- — Atunci cînd nu-l urăşti îndeajuns, începi să crezi ca apropie este - Din punct de vedere logic, antipatia dumitale faţă de răzb° incoerentă, atîta timp cît n-o faci sa pornească din însăşi esenţa s MUNTELE VRĂJIT 419
Statul naţional este principiul acestei lumi, pe care aveţi s-o daţi ■h" Dar faceţi ca naţiunile sa fie libere şi egale, apăraţi-le pe cele mici be de asuprire, faceţi dreptate, creaţi frontiere naţionale... Da frontiera de la Brenner, ştiu. Desfiinţarea Austriei. Daca ar aş putea afla cum înţelegeţi s-o lichidaţi fără război... _ Dar eu aş vrea să aflu dacă, de fapt, am condamnat vreodată războaiele naţionale. _ Aşadar, am auzit bine... _ Nu, trebuie să confirm spusele domnului Settembrini în această orivinţă, interveni Hans Castorp în discuţia pe care o urmărise cu capul plecat, din mers, uitîndu-se cu atenţie, rînd pe rînd, cînd la unul cînd la celălalt dintre cei doi interlocutori. Varul meu şi cu mine am avut uneori plăcuta ocazie să discutăm cu domnul Settembrini despre aceste chestiuni şi despre altele asemănătoare, adică, bineînţeles, noi îl ascultam expunîndu-şi şi preczîndu-şi ideile. Iată de ce va pot confirma, şi cred că vărul meu îşi va aminti şi el, că domnul Settembrini nu ne-a vorbit numai o dată, plin de entuziasm, despre principiul mişcării, al revoltei şi al perfecţionării lumii — care, la urma urmei, mi se pare ca nu este un principiu absolut pacifist — spunîndu-ne, de asemenea, că acest principiu va trebui să mai facă mari eforturi înainte de a fi pretutindeni biruitor, pentru ca în felul acesta să se înfăptuiască multfericita Republică Universală. Acestea au fost cuvintele lui, deşi erau mult mai plastice şi expuse mai literar decît ale mele, se înţelege de la sine. Dar ceea ce ştiu şi ceea ce am reţinut cu precizie - întrucît, în calitatea mea e crv'l convins, m-a îngrozit în adevăr - este de a-l fi auzit spunînd a că această zi nu va sosi pe aripi de porumbel, ci pe aripi de vultur Pile vulturului sînt acelea care m-au înfricoşat, daca-mi amintesc i Şi că Viena ar trebui să fie învinsă, dacă vrem sa deschidem calea ricire. Prin urmare nu se poate spune că domnul Settembrini a n atnnat în general războiul. Am dreptate, domnule Settembrini? arecum, spuse italianul scurt, legănîndu-si bastonul pe care-l tlnea întors. njc u' rînJi Naphta strîmbîndu-se. Iată înclinaţiile dumitale razboi-unţate chiar de propriul dumitale discipol. Assument pennas ut -în Friedri h Ş1 Voltaire a aprobat războiul civilizator şi l-a recomandat lui al H-lea îniDOtriva tiir«-;ir.r impotriva turcilor. 420 THOMAS MANN - Şi în loc sa le facă război, s-a aliat cu ei, he, he! Ba, pe de mai vii şi cu Republica Universală! Renunţ să mai întreb ce v ramîne din principiul mişcării şi al revoltei daca fericirea şi unitat ' vor realiza. în aceeaşi clipa, revolta ar deveni o crima... - Ştii foarte bine, şi tinerii domni o ştiu de asemenea, ca este v despre progresul umanităţii presupus ca un proces permanent. - Dar orice mişcare este ciclica, spuse Hans Castorp. Legile c servarii masei şi cele ale periodicităţii ne învaţă ca atît în spaţiu cit si ■ timp mişcarea este ciclica. Tocmai despre aceasta chestiune vorbeam adineauri cu varul meu. Oare mai poate fi vorba despre progres, atunc cînd eşti în faţa unei mişcări închise, fara durată şi sens? Cînd stau întins seara şi privesc zodiacul, adică jumătatea vizibila de-aici, ma gîndesc la vechile popoare înţelepte... - Aţi face mai bine sa nu va mai framîntaţi atîta şi sa nu mai visaţi, domnule inginer, ci să va încredeţi ferm în instinctele vîrstei şi ale rasei dumneavoastră, care trebuie sa vă duca la acţiune. însăşi pregătirea dumneavoastră ştiinţifica trebuie sa va lege de ideea progresului. Priviţi cum viaţa, în imensele sale spaţii de timp, se dezvoltă de la infuzorpîna la om, astfel ca nu mai lasă nici o îndoiala cu privire la posibilităţile deocamdată nelimitate de perfecţionare deschise omului. Dar chiar daca va încăpăţînaţi sa ramîneţi numai în planul matematic, totuşi, ducînd mişcarea dumneavoastră ciclica din desavîrşire în desavîrşire, veţi ajunge sa va adăpaţi din învăţătura secolului al optsprezecelea, potrivit căreia omul a fost la început bun, fericit şi desavîrşit şi n-a fost falsificat şi corupt decît de erorile sociale, iar ca sa devină din nou bun, fericit şi desavîrşit e dator sa meargă pe drumul ce duce la activitate, la revl" zuirea critică a întregii structuri sociale, altfel... - Domnul Settembrini uita sa adauge, interveni Naphta, ca idilica teorie rousseauista este o adaptare schilodită şi raţionalista a doctrine creştine privitoare la starea originara a omului, care nu cunoştea păcatul şi nici societatea, ci numai originea sa divina şi legătura Dumnezeu, stare la care urmează să se reîntoarcă. însă recia împărăţiei lui Dumnezeu, după nimicirea tuturor formelor terestre, situata într-un punct unde cerul şi pamîntul — unde raţionalul şi' naiul — se ating, mîntuirea este transcendenta, iar în ceea ce p republica dumitale universala şi capitalista, mi se pare foarte ^ draga doctore, sa te aud vorbind despre „instinct" în legătura ^ Fiinţa instinctiva este necondiţionat alături de ceea ce este nap MUNTELE VRĂJIT 421 Dumnezeu însuşi a sădit în oameni instinctul firesc care i-a Idit sâ se despartă unii de alţii, formînd state diferite. Războiul... Războiul, striga Settembrini, chiar războiul, domnul meu, a fost el • sjj;t sa slujească progresul — eşti obligat sa fii de acord cu mine, ai în vedere unele evenimente chiar din epoca dumitale preferata, u sa spun: cruciadele! Aceste războaie civilizatoare au favorizat în Hui cel mai fericit din lume raporturile economice şi comerciale ale noarelor şi au solidarizat umanitatea apuseana sub semnul unei idei. - Eşti foarte îngăduitor faţa de idee. Dar îmi permit sa rectific spusele dumitale cît mai politicos posibil, menţionînd faptul ca cruciadele, în afară de impulsul ce l-au dat comerţului, au exercitat o influenţa într-un sens deloc internaţional, ci dimpotrivă, au învăţat popoarele sa se deosebească unele de altele şi au prilejuit dezvoltarea ideii de stat naţional. - întocmai, dar numai daca privim lucrurile din punct de vedere al raporturilor dintre popoare şi cler. Da, în clipa aceea sentimentul onoarei naţionale a început sa se consolideze împotriva arbitrarului izvorit din ierarhie... - Şi cu toate acestea, ceea ce numeşti arbitrar izvorît din ierarhie nu este altceva decît ideea de unire a oamenilor sub semnul spiritului. - Cunoaştem acest spirit rousseauist şi renunţam bucuroşi la el. - Este evident că, îmboldit de mania dumitale naţionala, ai oroare de cosmopolitismul nebiruit al bisericii. Daca aş putea măcar sa ştiu cum vrei sâ împaci acest fel de a gîndi cu aversiunea dumitale faţa de război! Cultul pentru statul conceput după modelul antic trebuie sa facă ■n dumneata un partizan al unei concepţii juridice pozitive, şi ca atare... - IJiscutam chestiuni juridice? în dreptul popoarelor, domnul meu, a dreptului natural şi a raţiunii umane universale ramîne cea mai vie... a lm serioşi, dreptul popoarelor despre care vorbeşti nu este nimic decît o forma corupta rousseauista a lui jus divinum, care nu rev .lc "e~a face nici cu natura şi nici cu raţiunea, ci se sprijină pe Yüklə 6,39 Mb. Dostları ilə paylaş:
|