Bioritmul se defineşte ca ritmul activităţii organismului datorat particularităţilor biologice individuale. Pe scurt, teoria bioritmurilor susţine că viaţa unei persoane este influenţată de cicluri periodice de natură biologică, acestea repetându-se ritmic. Astfel, se pot face predicţii privind momentele de maxim şi de minim ale ciclurilor biologice ale unei persoane. Există trei astfel de cicluri: fizic, intelectual şi emoţional.
Cel fizic are o durată de 23 de zile şi influenţează factori precum rezistenţa fizică, imunitară sau coordonarea mişcărilor.
Ciclul intelectual are 33 de zile şi influenţează, printre altele, atenţia, capacitatea de învăţare şi cea de memorare.
Ciclul emoţional are 28 de zile şi influenţează creativitatea şi sensibilitatea persoanei.
Istoria bioritmului
Ciclurile bioritmice fizice şi emoţionale au fost cercetate la sfârşitul secolului al XIX-lea de profesorul de psihologie Hermann Swoboda de la Universitatea din Viena.
Acesta a descoperit existenţa ritmurilor de bază ale omului – un ciclu de 23 de zile (fizic) şi un altul de 28 de zile (emoţional), după observaţii şi cercetări îndelungate.
În anii 1920, Afred Teltscher, doctor în inginerie şi profesor la Innsbruck, a descoperit un ciclu de 33 de zile, denumit şi bioritmul intelectual, urmărind performanţele diferite ale studenţilor săi în diferite perioade de timp.
Pentru a putea calcula bioritmul unei persoane, trebuie să ştim care este data de naştere a acesteia. Astfel, se poate afla câte zile a trăit persoana respectivă până în momentul pentru care se calculează bioritmul. Nu există însă o singură metodă pentru calcularea bioritmului.
Formulele cele mai des întâlnite sunt sin(2πt/23) pentru ciclul fizic, sin(2πt/28) pentru cel emoţional şi sin(2πt/33) pentru cel intelectual, unde t reprezintă numărul de zile scurse de la naşterea persoanei în cauză.
Pe baza acestora, au fost concepute programe informatice pentru calcularea bioritmului. Preşedintele fondator al Asociaţiei Române de Bioritm Integrat (ARBI), Nicolae Avram Uşurelu, a afirmat că a pus la punct o altă metodă pe baza unui model matematic şi a realizat “Dispozitivul pentru stabilirea bioritmurilor”, pentru care a obţinut un brevet de invenţie de la OSIM. Metoda se bazează pe numere bioritmice.
Soluţia a fost avizată favorabil de Academia de Ştiinţe Medicale. “Trebuia ca soluţia să fie simplă, iar persoana să o primească precum o pilulă prescrisă de medic chiar dacă pacientul nu-i cunoaşte formula.
Calcule în funcţie de data naşterii
Totuşi, cei care vor să verifice numerele bioritmice pot face următorul calcul: împart numărul de zile trăite la numărul de zile al ciclului bioritmic, obţin un întreg, iar restul reprezintă numărul bioritmic.
Acesta poate varia între 1 (minim) şi numărul zilelor ciclului (maxim), adică 23, 28, respectiv 33”, a afirmat Uşurelu.
Ziua critică este cea în care numărul bioritmic este situat la intersecţia curbei sinusoidale cu axa 0.
Zilele dublu critice sunt date de înregistrarea unei zile critice pentru două bioritmuri, iar cele triplu critice, de înregistrarea unei zile critice pentru toate cele trei bioritmuri.
Domenii de aplicare
Partizanii teoriei bioritmului susţin că acesta îşi găseşte aplicaţii în diferite domenii de activitate printre care medicina, transporturile, activitatea sportivă şi protecţia muncii. Cunoaşterea bioritmului este utilă, după spusele preşedintelui fondator al ARBI, în orice domeniu în care poate interveni eroarea umană.
De exemplu, un medic care are o zi nefavorabilă din punct de vedere bioritmic ar fi mai predispus să comită o eroare în timpul unei intervenţii chirurgicale. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul celor care provoacă accidente de circulaţie.
În anul 2007, ARBI a făcut o monitorizare bioritmică vizând activitatea a 4.418 conducători auto din Bucureşti. Dintre cele 749 de accidente înregistrate în rândul celor monitorizaţi, 429, adică 65,58%, s-au produs în zilele cu risc bioritmic ale şoferilor vinovaţi de producerea accidentelor.
În acest context, măsurile de precauţie suplimentare luate pe baza cunoaşterii bioritmului vor diminua perturbările reflexelor sau automatismelor la volan, induse de starea bioritmică. Noi suntem cei care hotărâm dacă spunem da sau nu cunoaşterii propriului bioritm.
Într-o zi critică a bioritmului intelectual, persoanele în cauză sunt predispuse să ia decizii greşite sau să nu pună în practică hotărâri luate anterior.
La ce ne foloseşte bioritmul:
Bioritmul aplicat poate aduce reale beneficii vieţii zilnice întrucât ajută individul să întâmpine mai bine greutăţile. Specialiştii avertizează, însă, că bioritmul nu oferă date despre iminenţa unui eveniment, ci previne persoana în cauză cu privire la probabilitatea producerii acestuia. Dar bioritmul negativ nu îndreptăţeşte pe nimeni să capituleze deoarece situaţiile nefavorabile se pot evita sau diminua. Totodată, în zilele bioritmice de maxim pozitiv, succesul nu vine de la sine. Persoana care îşi cunoaşte starea bioritmică trebuie să-şi ia anumite măsuri de precauţie, în cazul în care doreşte să ia în calcul respectivii factori de risc. Conştientizarea bioritmului stimulează gândirea pozitivă, autocunoaşterea, adoptarea măsurilor de precauţie, alimentaţia sănătoasă, mişcarea, alternarea intervalelor active cu relaxarea, interesul pentru soluţiile noi şi încrederea în sine. Practic, informaţia bioritmică ajută oamenii să se cunoască mai bine pe ei înşişi, concluzionează adepţii acestei teorii. Bioritmul nu contrazice alte concepte, ci este complementar lor.
