N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

410

²⁹ „marea" (gr.).

³⁰ Celebrul tratat al lui Martin Heidegger.

³¹ Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cinîntări morale, în FîtocaUa, voi. 6. trad. D. Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1977. pag. 194.

^M „Aici stau. Nimic altceva nu pot. Dumnezeu să-mi ajute. Amin" (grm.).

*? „Dumnezeu a creat omul după chipul său, care i-a bineplăcut aces­tuia" (fr.).

³⁴ „/ de unde / ieşeau flăcări" (idiş). Cuvîntul flacărăs este fonuat din românescul „flacără" şi pluralul -as din idiş.

³⁵ „credinţa nord-germană" (gnu.),

³⁶ „Dar, ca să crezi, adaugă şi asta, că păcatele pentru aceasta îţi sînt date" (lat.).

³⁷ „Curtea miracolelor" (fr.).

³⁸ „bunele vremuri de odinioară" (fr.). ** „viaţă de fiecare zi" (fr.).

⁴⁰ „Imaculatul astăzi, frumos şi-nsufleţit" (Mai multe sonete, trad. Şt. Augustin Doinaş în Stephane Mallarme, Poezii, Editura „Univers", Bucureşti, 1972, pag. 105).

⁴¹ „mai mulţi, mai veseli" (engl.).

^4: „considerată ca una dintre artele frumoase" (engl.).

⁴³ a lui Emile Borel.

⁴⁴ „mizerie" (fr.)

⁴⁵ „avînd încredere în arme au luptat, apoi s-au dat învinşi" (lat.).

⁴⁶ „La drept vorbind nu se găsesc / Atîţia în lumea asta care / Să dispreţuiască pe cei mari şi care (?) / Să iubească într-atît lucrurile în care cred (?). / La drept vorbind nu se găsesc / Decît abia doi-trei / Cavaleri ai imposibilului / Melancolici ai legii. / La drept vorbind, nu se cade de loc / Să te aşezi,în raclă de bucurie / Căci lumea posibilului / Se teme de acest fel de simţămînt." (fr.).

⁴⁷ „Cînd la geamuri cad zăpezi, / Lung în seară clopotul sună / Şi la masă mulţi se-adună / Şi belşug în casă vezi" (In iarnă. O seară de iarnă. 1-a variantă, trad. M. Nemeş în G. Trakl, Poezii, Editura „Minerva", Bucureşti, 1988, pag. 211).

⁴⁸ „ajutorul îl urmează pe cel important" (lat.).

⁴⁹ Cf. pag. 72.

⁵⁰ „După mine potopul" (fr.).

⁵¹ „partea diavolului" (fr.).

^s „iezuit cu roba scurtă" (fr.).

⁵³ „Trebuie să încercăm a crede" (fr.).

⁵⁴ „nu poţi să-i porunceşti naturii decît pentai a i te supune" (lat.). ³⁵ Aluzie la primele semne ce însoţesc rugăciunea inimii.

411

⁵⁶ „îl reneg pe Dumnezeu" (fr.).

⁵⁷ „îl reneg pe Cotton" (fr.).

³⁸ „Opreşte-te. dar" (grm.). Motivul Clipei din Faust I, 1 de J. W. Goethe.

⁵-' Mai ales tară zel" (fr.).

⁶⁰ „mai mult decît cererea" (lat.).

"' „facultate călăuzitoare" (fr.).

⁶² „Şi eu sînt loial regelui" (grm.).

⁶³ „Alungaţi firescul, el revine în galop" (fr.).

⁶⁴ „La început voi pune fapta" (Faust, 1, l, trad. L. Blaga în J. W. Goethe, Faust, voi. I. Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968, pag. 59).

⁶⁵ „Iată ceea ce se cheamă a vorbi" (fr.).

⁶⁶ „Straşnicul grai de altădată" (engl.). *⁷ „Strig după dracu' şi el vine" (grm.).

⁶⁸ stupefiant.

⁶⁹ „carbonul, hidrogenul, oxigenui, azotul".

⁷⁰ „Voi fi bună" (engl.).

⁷¹ Cf. nota 34.

⁷² „mai puţin e mai mult" (engl.).

⁷³ „greşeală onorabilă" (lat.).

⁷⁴ „plutonier" (grm.).

⁷⁵ „căzut de pe cracă" (fr.).

⁷⁶ „Purul plictis de a trăi" (fr.).

⁷⁷ „Tatăl nostru care eşti în ceruri / Rămîi acolo / Cît eşti tu de sfint / Şi noi o să rămînem pe pămînt / Fiindcă pămîntul cîteodată e frumos" (Pater noster, trad. Gellu Naum în Jaques Prevert, Poeme, Editura pentra Literatură Universală, Bucureşti, 1965, pag. 20).

⁷⁸ „... cei ce crapă de plictis duminica / după-amiază pentru că / văd cum vine luni / şi vineri şi sîmbătă / şi duminică după-amiază" (fr.).

" „Drept nu e doar gîndul mai înalt, ci puterea plină de viaţă", (grm.).

⁸⁰ „Şi Dumnezeu e-n viaţă; / în lume-s bune toate" (Trece Pippa, trad. Leon Leviţchi în Robert Browning, Versuri alese, Editura „Univers", Bucureşti, 1972, pag.' 81).

⁸¹ „dragă caracatiţă" (engl.).

⁸² „Nouvelle Revue Franca ise".

⁸³ „idolii forului, teatrului, tribului, peşterii" (lat.). Cf Fr. Bacon. Novum Orgmmm.

⁸⁴ „Dincolo de Bine şi Rău" (grm.).

⁸⁵ „e perfect pentru mine" (engl.).

^u „săvîrşit în afara lucrării (divine)" (lat.).

⁸⁷ „Cel care l-ai mîntuit pe tîlhar / Şi pe Măria ai eliberat-o" (lat.).

412

⁸⁸ „şi chiar pe mine m-ai chemat" (lat.).

⁸⁹ „plăcerea de a trăi" (fr.).

⁹⁰ „piară lumea, fie dreptate" (lat.).

⁹¹ „Viaţa e reală, viaţa e garanţie" (engl).

. ⁹² „Trebuie să judecăm cu multă atenţie poruncile divine" (fr.).

⁹³ „Adevărat a-nviat" (fr.).

⁹⁴ „în căsnicie înşeală cine poate" (fr.).

⁹⁵ „în aşa fel -incit, în tine însuţi, eternitatea te schimbă" (fr.).

⁹⁶ „Pot să plîng oricînd" (fr.).

⁹⁷ „(fiinţă) născută a doua oară" (lat.).

⁹⁸ „Din fericire noi avem comunismul" (fr.).

⁹⁹ „Din fericire nu cred asta" (fr.).

¹⁰⁰ „Roma a spus-o" (lat.).

¹⁰¹ „marea operă" (fr.).

¹⁰² „cu inima uşoară" (fr.).

¹⁰³ „acesta eşti tu" (ser.).

¹⁰⁴ „Ţăranul de la Dunăre" (fr.).

¹⁰⁵ „Mama Natură" (grm.).

¹⁰⁶ „o singură carte" (lat.).

¹⁰⁷ „omul unei singure cărţi'' (lat.).

¹⁰⁸ „o cetate puternică e Dumnezeul nostru" (grm.).

¹⁰⁹ „bucuria proştilor" (engl.).

¹¹⁰ „Cine sînt eu ca să judec?" (engl.).

¹¹¹ Personaj neidentificat.

¹¹² „Doamne, fă-ne liberi!" (grm.).

¹¹³ „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul" (lat.).

^IM „Rămîi că eşti atîta de frumoasă" (Fmist, I, 1, trad. L. Blaga în op. cit, pag. 80). Cf. nota 57.

¹¹⁵ Cf. pag. 72.

¹¹⁶ „Celor pe care Jupiter vrea să-i piardă / le răpeşte mai întîi minţile /" (lat.).

¹¹⁷ „Asta vă dă o idee" (fr.).

^us lit. „cei o sută de paşi" (fi'.).

¹¹⁹ „e un om împotriva căruia nu se cade să ai dreptate" (fr.)

¹²⁰ In versiunea a doua a Jurnalului fericirii autorul ne oferă propria sa traducere: „Viaţa-i mai cu seamă spumă şi baloane de săpun / Două lucruri stau de piatră: / îndatorinţa cînd necazu-1 loveşte pe altul / Curajul, cînd pe tine te loveşte" (engl.).

¹²¹ „ultra fineţea secolului" (fr.).

¹²² „Nu trebuie decît să trăieşti; se vede totul precum şi contrariul său" (fr.).

¹²³ Cf. nota 12.

413

LISTA PRESCURTĂRILOR ONOMASTICE

Al. Bile. - Alexandru Bilciurescu

Al. El. - Alexandru Elian

(Dr.) Al-G. - Sergiu Al-George

Alecu, Al. P., Al. Pal. - Alexandru Paleologu

Alice - Alice Trăilescu (n. Ellin)

Ana - Ana Avramescu

Andrei Brz. - Andrei Brezeanu

Anetta - Amelia Pavel?

B

Bellu Z. - Bellu Zilber

(Dna) Brăiloiu - Marioara Brăiloiu

(Dna) C. - Constantinescu-Porcul

(Col.) C. L. - Constantin Luca

(Păr.) Cleopa - Ilie Cleopa

Codin Mironescu - Alexandru Mironescu

Comeliu Ax. - Comeliu Axene

Costică Hr. - Constantin Hristea

C-tescu-Ţăranu - Ion Constantinescu-Ţăranu

D

(Av.) D. P. - D. Pavel

Dinu, Ct. N., Dinu Ne. - Constantin Noica

Dinu P. - Dfnu Pillat

Duţu - Alexandru Duţu

E

Em. V. - Emanuel Vidraşcu

Floriana - Floriana Avramescu 414

(Păr.) G. T. - George Teodorescu Gh. de la Ţară - Gheorghe Zamfir Gigi Tz. - Gh. Tomaziu

H

(Păr.) Haralambie V. - Haralambie Vasilache

I

1. Bod. - Ion Bodonea (Păr.) I. P. - Ion Pop (Ing.) I. Pete. - I. Petculescu? Ică - Mihai Antonescu Ionel Trăil. - Ion Trăilescu Irina Ol-ky - lrina Olşevsky (Păr.) luliu - Iuliu Făgărăşanu

L

Lenuţa - Elena Paleologu

M

Manole - Em. Neuman Marian I. - Marian Ionescu Mariana V. - Mariana Viforeanu Marinică P. - Marin Popescu Marta Const. - Marta Constantinide (Păr.) Mihai - Marcel Avramescu Mihai F. - Mihai Făget Mihai Răd. - Mihai Rădulescu (Păr.) Mina - Mina Dobzeu Mircea M. - Mircea Mirescu Mirel Gab. - Mirel Gabor Mişu At. - Mihai Atanasiu Monica L. - Monica Lovinescu

N

N.N.P. -N. N. Petraşcu

Nego - Ion Negoiţescu Nemo - Virgil Nemoianu (Păr.) Nicolae - Nicolae Lupea

415

Paul C. - Paul Copelovici

Paul Dim. - Paul Dimitriu

Pavel Sim., Pavlic - Paul Simionescu

Păstorel - Al. O. Teodoreanu

R

Radu Ant. - Radu Antonescu

S.F. - Alexandru Filipescu? Sandu L. - Sandu Lăzărescu Scrima - Andrei Scrima Scurtu - Gheorghe Scurtu Sile Căt. - Vasile Cătălinoiu (Păr.) Sofian - Sofian Boghiu Sorin Vas. - Sorin Vasile Streinu - Vladimir Streinii

ş

Ştefan Pop. - Ştefan Popescu

T. En. - Theodor Enescu Tanya Ol-ky - Tanya Olşevsky Todiraşcu - Ştefan Todiraşcu Traugott Br. - Traugott Broser

Val. Gl. - Valentin Gligor Viorica - Viorica Constantinide Virgil B., Virgil Bit. - Virgil Bulat Virgil Cd., Virgil Când. - Virgil Cândea Virgil Ier. - Virgil Ierunca Voiculescu - Vasile Voiculescu

Z

(Dna ) Z. - Elena Paleologu, recăsătorită Zarifopol

416
REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE

12 iulie 1912. Nicu-Aurelian Steinliardt se naşte în comuna Pantelimon de lîngă Bucureşti, într-o familie activ implicată în viaţa socială şi istoria României. Tatăl său, inginerul şi arhitectul Oscar Steinhardt, conducea o mică fabrică de cherestea; în primul război mondial, ca ofiţer în armata română, este rănit la Mărăşeşti şi decorat cu ordine şi medalii, printre care „Virtutea militară". Joaca şi prieteniile din lumea satului copilăriei, schimburile de vizite dintre familia sa şi familii aparţinînd aristocraţiei culturale şi administrative, atmosfera sărbătorilor creştine îl apropie pe micul Nicu-Aurelian de ortodoxie. ,, Clopotele au fost, aşadar, primul semnal, declanşatorul iniţial al ursitei mele duhovniceşti. M-au atras şi m-au fermecat clopotele apropiatei biserici «Capra» [din Pantelimon], de îndată ce le-am putut deprinde individualitatea din amalgamul zgomotului de fond ce mă înconjura (...) Pentru mine creştinătatea se confundă cu o poveste de dragoste: o dublă îndrăgostire de biserica creştină şi de neamul românesc".

1919-1929. învaţă la şcoala primară „Clemenţa", apoi urmează cursurile liceului „Spiru Haret". Printre colegii mai mari de aici se numără Constantin Noica. între „fruntaşii" clasei - Alexandru Ciorănescu (îi va rămîne prieten), şi Rafael Cristescu. Acestuia din urmă, ofiţer „căzut pe cîmpul de onoare" pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică, îi va dedica volumul Monologul polifonic.

1929. îşi ia bacalaureatul; în acelaşi an începe să frecventeze cenaclul „Sburătorul"', al lui Eugen Lovinescu. Aici o cunoaşte pe Monica Lovinescu, mai tîrziu înfiripîndu-se o prietenie care va dura toată viaţa.

1934. îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti. Printre colegii mai apropiaţi - Virgil Ierunca.

1934. Publică, sub pseudonimul ANTISTIHUS, volumaşul parodic în genul... tinerilor (Bucureşti, Editura Cultura Poporului), de care se va dezice mai tîrziu, ca de o extravaganţă a tinereţii.

1935. Publică, împreună cu prietenul său Emanuel Neuman, Essai sur unt concept ion catholique du Judaisme (Eseu despre o concepţie catolicei a iudaismului - Bucureşti, f.e.). Este începutul (şi fructul)

417
lungilor dezbateri teologale avute cu prietenul său, atît de des citat

in Jurnalul Fericirii sub numele de MANOLE. Tot împreună vor

publica încă un volum de acest gen în

1936, fllusions et reali tes juives (Iluzii şi realităţi evreeşti - Paris). 1936. îşi susţine la Bucureşti doctoratul în drept constituţional. 1937-1939. Călătorii în Elveţia, la Viena (familia sa era înrudită cu

aceea a întemeietorului psihanalizei, Sigmund Freud), şi călătorii

de studiu la Paris şi în Anglia.

1939. începe să lucreze ca redactor la „Revista Fundaţiilor Regale", la călduroasa recomandare a lui Camil Petrescu.

1940. Este înlăturat din redacţia revistei, împreună cu Vladimir Streniu, în cadrul acţiunii de „purificare etnică", declanşată sub guvernarea Antonescu - Horia Sima. Nu se va plînge de nedreptatea suferită, aşa cum nu se va plînge de privaţiile îndurate în perioada 1940-1944. Sau cum — cu extremă discreţie şi modestie — va refuza să se plîngă de persecuţiile şi întemniţarea din perioada dictaturii comuniste.

1944-1948. Revine în redacţia „Revistei Fundaţiilor Regale", lucrînd pînă la interzicerea publicaţiei. Este o perioadă de intensă activitate publicistică şi critică, avînd ca obiect în special opere fundamentale ale culturii noastre clasice.

1948-1958. Structural opus oricărei ideologii totalitare, refuză asemeni multor vîrfuri ale spiritualităţii româneşti să adere la „revoluţia"' comunistă din cultură, îndreptată, în numele „internaţionalismului", împotriva valorilor noastre naţionale.

In septembrie 1953 este invitat de Constantin Noica să-1 viziteze la Câmpulung, unde filosoful se afla în domiciliu obligatoriu. „După ce mă întorc la Bucureşti, începem a ne scrie unul altuia cu mare şi harnică regularitate. (...) Dinu avea să păstreze toate scrisorile mele, ca şi ale lui Miliai Rădulescu şi ale altora; făcute frumos pachet, legate cu o panglică, aveau să-mi fie puse plocon pe masa de anchetă (...)" (Din Jurnalul Fericirii).

Trăieşte, pînă în 1958, o perioadă de privaţiuni şi umilinţe, des dat afară din slujbe mărunte, consolîndu-se cu ghidul că împărtăşeşte solidar soarta prietenilor săi Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Sergiu Al.-George, Mihai Sora, ş.a. Este, totodată, o perioadă de profunde frămîntări şi mutaţii în plan sufletesc:

„Din ce în ce îmi căutam mai dîrz refugiul in biserici, în cărţi creştine, în rugăciune, în nădejdi care părăseau meleagurile ncprecisului şi se conturau treptat în fermitate. Nu ştiu dacă aş fi avut curajul şi dezinvoltura să fac pasul decisiv — din lene? de frică'' din haos lăuntric? din risipire a cugetului? ca să nu supăr

418

rudele şi cunoscuţii? - dacă Acel ale cănii căi sunt de nepătruns, cum spun englezii, umblă pe drumuri misterioase, nu ar fi venit în ajutorul meu prin persoana filosofului şi scriitorului Constantin Noica, fost coleg de liceu. Am făcut parte din cei care l-au vizitat la domiciliul său obligatoriu de la Cmipulung, m-am întîlnit cu el cînd venea (clandestin) la Bucureşti, şi l-am găzduit" - va nota, mai tîrziu, Părintele Nicolae Delarohia.

Ianuarie 1959. Refuză presiunile securităţii de a fi folosit ca martor al acuzării împotriva lui Constantin Noica, este introdus în „lotul" filosofului (şi al prietenilor comuni) şi este condamnat la 13 ani muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale". Această nouă lovitură a sorţii se dovedeşte a fi hotărîtoare, căci la

15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Hristos, naş de botez fiind Emanuel Vidraşcu (coleg de lot, fost şef de cabinet al mareşalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoţi catolici, doi preoţi uniţi şi unul protestant, „spre a da botezului un caracter ecumenic".

August 1964. îndură, pînă la această dată (adică mai bine de 6 ani şi jumătate), rigorile închisorilor comuniste: insulte, bătăi, foamete, regim carceral. Deşi extrem de slab, totuşi posteşte două zile pe săptămînă, se roagă, face peste rînd de serviciu sau acceptă corvezi ori de cîte ori un coleg mai neputincios îl solicită. Harul de povestitor, incredibila varietate a lecturilor şi o memorie prodigioasă — toate iscusit folosite pentru a da curaj şi putere sufletească oamenilor - îl fac unul din intelectualii cei mai îndrăgiţi, în special de tineri. Cu un farmec rar întîlnit, povesteşte cutare carte celebră sau cutare film, ori ţine prelegeri despre existenţialism, teatrul absurdului, structuralism etc. - care pentru mulţi tineri înseamnă un priita (şi esenţial) contact cu valorile de vîrf ale veacului.

îndată după eliberare, la schitul bucureştean Darvari îşi desăvîrşeşte taina botezului prin ungere cu mir şi primirea sfintei împărtăşanii.

1964—1969. Refuză, cu rigidă intransigenţă, „orice fel de colaborare cu comunismul". Este încărcător—descărcător pe un camion de „Alimentara" pînă cînd este grav rănit în urma unui accident de circulaţie (1968). Este spitalizat la „Pantelimon" pînă în martie 1969. La insistenţele prietenilor (Paleologu, Noica ş.a.) reintră în viaţa literară prin traduceri, medalioane, mici eseuri publicate în „Secolul 20", „Viaţa Românească" etc.

Apoi, în decursul anilor, va publica un impresionant număr de traduceri - alegînd cu grijă lucrări care dezbat probleme morale şi etico-religioase, sau special adresate tineretului (cărţile lui Kipling). Amintim dintre acestea:

419

J

- JAMES BARLOW, Personalul de 1 şi 6 (Univers, 1971)

- DA VID STOREY, Viaţa sportivă (Univers, 1972)

- MAX OLIVER LACAMP, Focurile mîniei (Univers, 1972)

- împreună cu Al. Baciu, traduce din celebrul filosof francez

contemporan ALAIN, Studii şi eseuri. Păreri despre fericire (Ed. Minerva, Colecţia BPT, 2 voi., 1973)

- RUDYARD KIPLING, Stalky et comp. (Univers, 1977)

- GASTON BOISSIER, Cicero şi prietenii săi (Univers, 1977)

- RUDYARD KIPLING, Domnia sa, preacinstitul elefant

(Univers, 1978)

- ROBERT GRAVES, Eu, Claudius Zeul... (Albatros, 1979)

A mai tradus, în franţuzeşte, cartea ieromonahului IOANICHIE BĂLAN, apărută în Belgia, la Chevetogne (unde se află una din marile universităţi catolice ale Occidentului şi unde N. Steinhardt a ţinut cursuri), sub titlul Vies des moines de Moldaxie, 1986.

1973. Constantin Noica vizitează Clujul şi îl cunoaşte pe episcopul vicar, P. S. Iustinian Chira Maramureşanul, care-i vorbeşte despre mînăstirea Rohia unde fusese aproape trei decenii stareţ. Atras din ce în ce mai mult de viaţa monahală (de fapt, chiar trăia ca un călugăr), N. Steinhardt căuta o mînăstire. La Rohia îl duce prima oară (fără să-i spună unde şi de ce) scriitorul Iordan Chimet, de conivenţă cu Noica. Pentru N. Steinhardt evenimentul capătă proporţii de revelaţie: întîlneşte, după multe căutări, locul visat, şi pe măsura dragostei aparte pe care o are pentru tărîmurile transilvane şi oamenii lor, pentru intensa viaţă culturală clujeană. Simpati-zîndu-1 din prima clipă, P. S. Iustinian Chira Maramureşanul îi va deveni prieten şi ocrotitor.

1976. N. Steinhardt publică primul volum important de eseuri, între viaţă şi cărţi (Editura Cartea Românescă). Deşi în faza de corectură I cenzura îl reduce la jumătate şi cartea apare numai după ce Mihai Gafiţa „blindează" cu o prefaţă textele păstrate, critica o apreciază unanim ca pe un eveniment.

1980. Odată cu volumul de cronici Incertitudini literare (Ed. Dacia), căruia i se decernează premiul pentru critică al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, se poate spune că pentru N. Steinhardt se încheie „deceniul traducerilor" şi începe „deceniul volumelor de autor".

16 august 1980. în 1976, părintele stareţ al Rohiei, Serafim Man, îi ceruse lui N. Steinhardt „să-i găsească un bibliotecar" care să pună în ordine cele peste 23.000 de volume adunate la mînăstire. N. Steinhardt începe anevoioasa acţiune, căreia i s'e va dedica abia după stingerea, la 90 de ani, a tatălui său, şi după îmbracarea hainei monahale. La 16 august 1980, este călugărit de I. P. S.

420

Teofil Herineanu, arhiepiscopul Clujului. Ocrotitorul său de suflet, P. S. Chira Maramureşanul, îi „dă canon" să continuie cu şi mai multă stăruinţă activitatea de creaţie, care acum îmbracă un dublu aspect: ca scriitor semnează tot N. Steinhardt, în timp ce predicaţiile şi meditaţiile religioase sunt semnate „Părintele Nicolae Delarohia". Deceniul 1980-1989 este totodată un deceniu al pendulărilor bianuale Rohia - Bucureşti, locuri în care călugărul - respectiv scriitorul - petrece cîte jumătate de an, cu escale de cîteva zile la Cluj în familia prietenului (fost coleg de detenţie) Virgil Bulat.

• 1982. Ii apare, la Editura Albatros, eseul monografic Geo Bogza. Un

poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului.

• 1983. Editura Dacia îi publică volumul de cronici şi eseuri Critică la

persoana întîi. Cronicile elogioase, subliniind unghiul „noncon-formist" de abordare a fenomenului literar contemporan, ca şi noile eseuri, publicate în mai toate revistele de cultură şi socotite „prea bătăioase", determină cenzura să „amîne" an de an apariţia următoarei cărţi. Aşa se face că i se publică abia în

• 1987, la „Cartea Românească"', volumul Escale în spaţiu şi timp,

conţinînd în principal însemnări de călătorie, eseuri asupra unor opere „consacrate" din literatura română sau universală, şi mai puţine referiri la fenomenul literar contemporan (Cărtărescu, Grigurcu, Buzura, Catharii de la Păltiniş). în intervalul dintre apariţiile editoriale, continuă însă o intensă activitate publicistică, în afara „Vieţii Româneşti", îl publică aproape număr de număr „Steaua", apoi „Familia", „Vatra", „Tribuna", „Astra". De asemenea, impresionează (dar nu surprinde) frecvenţa eseurilor publicate de revistele studenţeşti „Echinox" (în special), dar şi „Dialog" sau „Opinia studenţească". Mai departe de ochiul „vigilent" al cenzurii, în Transilvania îşi desfăşoară activitatea cenaclul tinerilor din Dej, Beclean, iar la Bistriţa au loc adevărate festivaluri culturale cu expoziţii de artă, recitaluri de poezie, prelegeri şi dezbateri. Participă la acestea o seamă de bucureşteni, printre care Andrei Pleşu, şi aproape totdeauna vine de la Rohia N. Steinhardt.

„ Tinereţea bătrintilui monah era exemplară. Vremea tinereţii generaţiei sale nu apusese. Se bucura. Toţi (Paleologu, Noica, Stăniloaie, Ţuţea, Sora) erau înconjuraţi de tineri. Deveniseră im fel de maeşhi, guru, înţelepţi. Tinerii îi alegeau pe ei, ei alegeau tinerii, nu se ştie. Important era că se aflau şi se află împreună" - îşi aduce aminte unul din tinerii discipoli ai lui N. Steinhardt, poetul Ioan Pintea.