Nicolae testemiţanu” la 65 ani de la fondare d. Tintiuc – prof universitar, Iu. Grossu – conf universitar
Yüklə 2,65 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- TIPURILE DE CONTROL APLICATE ÎN CADRUL Instituţiilor medico-sanitare publice ŞI INFLUENŢA ACESTORA ASUPRA IMAGINII INSTITUŢIILOR MEDICALE Olga Cernelev
- Summary Types of control applied in the public health care institutions and their influence on the institution’s image
- Materiale şi metode de cercetare
- APLICAREA METODELOR DE ANALIZĂ ECONOMICĂ ÎN EVALUAREA UNOR PREPARATE MEDICAMENTOASE PE BAZĂ DE OMEPRAZOL, FAMOTIDINĂ ŞI CEFTRIAXONĂ Mihail Anton
- Summary Application methods in evaluation of economic analysis based drugs omeprazole, famotidine, and ceftriaxone „
- Grupul Substanţa activă Denumirea comercială
- Rezultate şi discuţii
- Codul preparatului Preţul de comercializare per doză, MDL
- Analiza cost-eficacitate (CEA)
- Analiza cost-utilitate (CUA)
- Analiza cost-beneficiu (CBA)
- SALARIZAREA IN DOMENIUL FARMACEUTIC Ana Moiseev
- Materiale şi metode de studiu
- Piaţa Farmaceutică RM: Probleme şi Perspective de Dezvoltare Alexandru Lisnic
- Materiale şi metode de studiu
Hiperosterolemia. Conform datelor Societăţii Europene de Cardiologie (2003) se recomandă diagnosticarea hipercoleterolemiei la persoanele cu nivelul de coresterol în serul sangvin >5,0 mmol (>190mg/dl ) [4,6]. Hipercolesterolemia se întîlneşte mai des în alimentaţia bogată în acizi graşi saturaţi şi în cea care conţine carbohidraţi rafinaţi ( ce nu sunt consumaţi prin eforturi fizice ), iar frecvenţa persoanelor cu niveluri ridicate ale acestora favorizează creşterea incidenţei prin BCV. Este dovedită relaţia directă între creşterea o dată cu vîrsta a incidenţei a aterosclorozei şi a cardiopatiei ischemice şi prezenţa factorilor de risc menţionaţi. Creşterea colesterolului cu 1 mmol/l majorează riscul de IMA cu 51%, iar creşterea trigliceridelor cu 1 mmol/l majorează riscul de IMA cu 49% [20]. Conform determinării spectrului lipidic al pacienţilor s-a determinat că din tot lotul cca 76,3% prezentau hipercolesterolemie (65,2% bărbaţi, 34,8% femei). Hipercoelsterolemia este unul din cei mai importanţi factori de risc încît pacienţii reprezintă o sarcină majoră pentru medicina preventivă şi reducerea aterosclerozei [18,19]. Diabetul zaharat. Constituie un factor major de risc pentru IMA, căci mortalitatea coronariană este de 2 ori mai mare la diabetici decît la populaţia generală [4,6]. BCV şi ateroscleroza coronariană sunt cauza principală de morbiditate şi mortalitate la pacienţii cu DZ care reprezintă o sarcină importantă pentru medicina preventivă şi reducerea aterosclerozei [23]. În rezultatul studiului din toţi pacienţii investigaţi prezentau 71,9 % cu hipertrigliceridemie (68,6% bărbaţi şi 31,4% femei). Din toate cele expuse mai sus reiese că, din toate maladiile cardiovasculare totuşi cea mai subită maladie este Infarctul Miocardic Acut. Factorii de risc menţionaţi sunt cei mai primordiali şi predominanţi la toate grupele de vîrstă, prin evoluţia lor rapidă asupra fiecărei persoane manifestă apariţia afecţiunilor cardiovasculare, care ocupă primul loc din toate maladiile ale teritoriul RM. Această situaţie este răspîndită pe întreaga Teră, ceea ce a dus la aprobarea unor strategii conceptual exacte cu scopul de a înlătura şi combate toţi factorii de risc , reglamentîndu-se programe speciale bine coordonate de la ţară la ţară. Şi că o problemă majoră trezeşte neglijenţa populaţiei faţă de sănătatea proprie 70% cazuri persoanele nu acordă atenţie sănătăţii, deci sănătatea nu a devenit o valoare. Concluzii 1. IMA este mereu în creştere conform incidenţei pe RM, datorită prevalenţei majore a factorilor de risc, ce deduce că o persoană decedează pe minut de maladii cardiovasculare; 2. Frecvenţa morbidităţii prin IMA a arătat că depinde de regiunea din RM , deoarece persoanele sunt expuse la factorii de risc expuşi mai sus în diferite proporţii; 3. Durata medie anuală de spitalizare prin diverse maladii în RM s-a dovedit a fi cea mai mare prin IMA de 12,5 zile faţă de CPI de 9,2 zile, Angina Pectorală de 9,1 zile, HTA de 8,8 zile şi DZ de 9,9 zile, Obezitatea 7,7 zile, ceea ce deduce că IMA e o problemă primordială din toate BCV; 4. Frecvenţa morbidităţii în funcţie de sex predomină la cel masculin 54,1%, ceea ce este o mare strategie din punct de vedere demografic; 5. Pentru a combate şi a înlătura mai rapid viciile populaţiei(tabagismul, alcoolismul, alimentaţia iraţională şi necalitativă), întreaga comunitate să facă eforturi mari de diminuare a lor înţelegînd costurile acestor vicii; 6. Din punct de vedere medical pentru diminuarea complicaţiilor IMA este necesar de a institui”Şcoala pacientului cu maladii cardiovasculare, HTA”. Bibliografie
TIPURILE DE CONTROL APLICATE ÎN CADRUL Instituţiilor medico-sanitare publice ŞI INFLUENŢA ACESTORA ASUPRA IMAGINII INSTITUŢIILOR MEDICALE Olga Cernelev (Cond. şt. - Mihai Moroşanu, dr. în med., conf. univ.) Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în medicină USMF „Niclae Testemiţanu”
Success or failure of an organization in achieving its objectives depends to a great extent on quality control. The control achieved in the medical institutions is the key to success of these organizations and involves application and enforcement of organizational control types (preliminary control, steering control, SITA control and the after-action control). The implementation of these types of control contributes to enhancing key qualitative indicators of the institution and improve hospital image. Rezumat Succesul sau eşecul unei organizaţii, în realizarea obiectivelor sale depinde în cea mai mare măsură de calitatea controlului efectuat. Controlul realizat în cadrul IMSP reprezintă cheia succesului acestor organizaţii şi presupune aplicarea şi respectarea tipurilor de control organizaţional (control preliminar, control de pilotaj, SITA de control şi controlul postacţiune). Implementarea acestora contribuie esenţial la sporirea indicilor calitativi ai instituţiei precum şi la ameliorarea imaginii spitalului. Actualitatea temei O ţară, o societate, o organizaţie, un sistem pentru a funcţiona bine trebuie să fie eficient controlate. Succesul sau eşecul unei organizaţii, în realizarea obiectivelor sale depinde, în cea mai mare măsură, de calitatea controlului. Procesul de control poate influenţa modul de formulare, conţinutul, direcţia sau intensitatea, atât a obiectivelor personale cât şi a celor organizaţionale. Controlul se realizează în cadrul unei structuri organizaţionale specifice al cărei scop este acela de integrare şi cooperare a tuturor resurselor necesare atingerii obiectivelor organizaţionale. Întrucât fiecare organizaţie este unică şi are propriile mecanisme de funcţionare, stabilirea strategiei de control a performanţelor într-o companie este cea mai dificilă latură a managementului [3]. Un control eficient permite organizaţiei să îşi maximizeze şansele şi să reducă pericolele cu care se confruntă pentru a combate crizele şi a reduce daunele provocate de crize. El încearcă să prevină sau să reducă efectele negative şi să protejeze organizaţia, publicul implicat şi domeniul respectiv de pagube posibile. În prezent când se pune problema creşterii independenţei şi libertăţii de acţiune, cuvântul "control" are o conotaţie rea datorită faptului că deseori duce la limitarea iniţiativei, ameninţând autonomia mai ales în activităţile manageriale. Dar, controlul este necesar pentru organizaţie, astfel încât pentru un conducător în orice domeniu, devin importante şi esenţiale acţiunile prin care se limitează, se atenuează potenţialul conflict dintre speranţele de autonomie ale personalului şi necesităţile de monitorizare a abaterilor de la previziuni. Extremele în control, în ambele sensuri, vor conduce la situaţii nefavorabile pentru organizaţii. În primul rând, pentru că controlul este urmat în mod firesc de un feed-back oferit evaluatului, iar feed-back-ul poate avea şi o componentă negativă, aceasta fiind greu de comunicat pentru majoritatea managerilor. Apoi, pentru că controlul înseamnă mai mult decât analiza comportamentului profesional. De multe ori, deşi angajatul nu greşeşte cu nimic în ceea ce priveşte responsabilităţile lui uzuale, are devieri de atitudine sau momente de demotivare care îi influenţează pe ceilalţi membri ai echipei. Aceste dificultăţi pot fi preîntâmpinate prin introducerea unor indici de performanţă reali exprimaţi şi prin altfel de comportamente decât cele profesionale [4; 5]. Un control excesiv şi restrictiv al personalului angajat poate scădea motivarea, inhiba creativitatea conducând la sisteme productive rigide a căror performanţe se diminuează continuu. În cazul controlului insuficient, acţiunile devin haotice, ineficiente şi incapabile de a-şi atinge obiectivele propuse. De asemenea, un sistem de control inadecvat poate conduce la rezultate nefavorabile în gestionarea resurselor, în dezvoltarea de viitor a organizaţiei şi din aceasta cauză odată cu schimbările structurale din întreprindere: produse, tehnologii, sau metode de organizare noi şi sistemul de control trebuie modificat şi readaptat corespunzător. Controlul realizat în cadrul IMSP reprezintă cheia succesului acestor organizaţii şi presupune aplicarea şi respectarea tipurilor de control organizaţional (control preliminar, control de pilotaj, SITA de control şi controlul postacţiune). Implementarea acestora contribuie esenţial la sporirea indicilor calitativi ai instituţiei precum şi la ameliorarea imaginii spitalului. Controlul IMSP permite cunoaşterea, identificarea, înţelegerea, acceptarea şi parcurgerea unor etape si strategii în scopul soluţionării problemelor apărute. Astfel, este deosebit de important de a asimila tipurile de control viabile care ajută procesul productiv de a fi eficace şi eficient, de a cunoaşte tehnicile prin care procesul de control este proiectat şi exploatat fizic, de a înţelege rolul sistemului informaţional ca suport al deciziilor manageriale.
Materiale şi metode de cercetare Pentru atingerea obiectivelor propuse în lucrare s-au aplicat diverse metode de cercetare şi analiză. Studiile de cercetare descriptivă au permis înregistrarea exactă şi urmărirea sistematică a diferitor manifestări ale comportamentului angajaţilor si al pacienţilor în timpul efectuării controlului precum şi a contextului situaţional unde acestea au avut loc în scopul sesizării unor aspecte esenţiale ale vieţii IMSP. La baza metodologiei de cercetare a stat analiza sistemică a activităţii instituţiei medicale: SCRC “Em. Coţaga”. Obţinerea informaţiei nu s-a redus numai la înregistrarea datelor privind fenomenele şi procesele care ţin de obiectul cunoaşterii, ci a cuprins şi totalitatea operaţiilor de sistematizare, prelucrare, analiză şi interpretare a informaţiilor.
În contextul medicinii moderne, se acordă o importanţă relativ mare calităţii controlului şi respectării tipurilor de control aplicate în instituţia medicală (control preliminar, control de pilotaj, SITA de control şi controlul postacţiune). A face faţă unei intervenţii chirurgicale poate fi o experienţă înspăimântătoare, plină de întrebări, îndoieli şi incertitudini. Totuşi, pacientul decide dacă intervenţia este cea mai bună opţiune şi poate alege să facă această operaţie. Acest proces al deciziei deseori oferă pacientului timpul necesar pentru pregătire, reprezentând un pas important. Esenţial pentru menţinerea moralului şi asigurarea încrederii pacientului este contactul direct cu personalul medical. Astfel, controlul preliminar efectuat în cadrul IMSP începe cu pregătirea psihologică şi stabilirea unei relaţii de încredere între medic şi pacient. Această pregătire psihologică grăbeşte vindecarea şi sporeşte încrederea pacientului în medic şi în tratamentul pe care acesta îl prescrie. Ea se realizează prin contactul direct cu medicul chirurg care trebuie să explice pacientului boala şi operaţia în cuvinte simple, fiind necesar un limbaj comun pentru comunicare. Câştigarea încrederii pacientului se obţine prin adoptarea unei atitudini amabile şi prin explicarea diagnosticului şi a intervenţiei chirurgicale vizate. Pacientului i se explică natura bolii sale, în ce constă intervenţia chirurgicală şi ce consecinţe ulterioare are aceasta. Pregătirea biologică reprezintă un moment important al pregătirii preoperatorii şi de aceea i se acordă toată atenţia cuvenită. Ea se face în funcţie de vârstă şi de factorii de risc, cum ar fi cei pulmonari, cardiaci, renali, diabetici şi presupune efectuarea unei serii de analize biochimice obligatorii, la care se adaugă analize şi investigaţii medicale pentru bolile asociate. Examinarea clinică este cea care sileşte sau orientează diagnosticul. Sunt notate, obligatoriu, toate rezultatele clinice ce pot conduce la o contraindicaţie a intervenţiei operatorii sau care necesită investigaţii şi consultaţii medicale suplimentare. Importante sunt şi antecedentele operatorii şi anestezice ale pacientului, mai ales când acestea au fost urmate de complicaţii, ca şi antecedentele infecţioase (hepatite, HIV etc.). De asemenea, este obligatorie, redarea tratamentului medicamentos urmat până la internare pentru afecţiuni preexistente. Alergiile la anestezice, antibiotice, iod, antialgice etc. sunt investigate şi semnalate personalului medical şi anestezistului. La descoperirea factorilor cu risc sporit: pulmonari, cardiaci, renali, la diabetici, este foarte utilă obţinerea avizului de la specialiştii în domeniu, care în perioada postoperatorie se pot implica în tratamentul specific al acestor pacienţi cu „probleme”. Dintre analizele obligatorii, pentru toate tipurile de intervenţii fac parte: hemoleucograma, grupul şi Rh-ul sangvin, sumar urina, ECG, etc. În funcţie de complexitatea cazului şi descoperirile clinice, se pot executa investigaţii suplimentare specifice care să conducă la un tratatament de protecţie în perioada operatorie [6]. Pregătirea chirurgicală presupune măsuri de igienă uzuale, pregătirea organului ce urmează a fi operat şi pregătirea echipei operatorii şi de anestezişti-reanimatori. Măsurile de igienă uzuală ce includ spălarea generală se realizează, de obicei, în seara precedentă intervenţiei după care bolnavul îmbracă lenjerie curată. Pregătirea aparatului sau organului pe care se intervine se face, specific, pentru fiecare caz în parte. Ea vizează, mai ales, organele cavitare şi mai puţin pe cele parenchimatoase. Pregătirea medicamentoasă începe din momentul în care s-a stabilit indicaţia pentru intervenţia chirurgicală. Ea este complexă şi adecvată patologiei specifice, particularităţilor individuale şi intervenţiilor chirurgicale. Prin tradiţie, se obişnuieşte ca pregătirea medicamentoasă preoperatorie să fie considerată combinaţia de medicamente care combate starea de nelinişte, agitaţie şi teamă [7]. Este unanim acceptat faptul, ca o bună pregătire preoperatorie, cu optimizarea stării sănătăţii pacientului şi planificarea celui mai potrivit control preliminar să îmbunătăţească pronosticul şi să reducă costurile. Consultaţia preoperatorie este esenţială din acest punct de vedere şi are următoarele scopuri: - Informarea pacientului despre managementul preoperator, tratamentul durerii cu scopul de a reduce anxietatea şi de a facilita colaborarea în perioada postoperatorie; - Anamneza şi examenul clinic atent; - Evaluarea testelor, explorărilor şi consulturilor de specialitate necesare; - Alegerea unui protocol anestezic, ţinând cont de datele consultaţiei şi opinia pacientului; - Obţinerea în scris a acordului pacientului sau al membrilor familiei [7]. Alături de pregătirea pacientului pentru operaţie, trebuie avută în vedere şi informarea tuturor membrilor echipei medicale despre intervenţia preconizată. Medicul anestezist şi ajutoarele chirurgului trebuie informate de tipul intervenţiei programate, celor mai puţin experimentaţi fiindu-le utilă explicarea pe larg a tacticii şi tehnicii operatorii, cu scheme detaliate. Evident că tactica se poate schimba în perioada preoperatorie în funcţie de leziunile suplimentare decelate ori de răspunsul pacientului la agresiunea chirurgicală, eventualitate ce trebuie întotdeauna menţionată. Echipa de asistenţi medicali din sala de operaţie trebuie să fie la curent cu necesarul de echipament care trebuie sterilizat, verificat şi disponibilizat pentru operaţie. De asemenea, trebuie informate despre data şi ora intervenţiei chirurgicale echipele conexe de la radiologie, anatomie-patologică, laborator şi punctul de transfuzie. Indisponibilitatea uneia dintre aceste verigi poate conduce la amânarea unei operaţii programate [6]. Ultima parte a controlului preliminar se desfăşoară în sala de operaţie. O atenţie deosebită se acordă condiţiilor de microclimat din blocul operator. Pe lângă temperatura, care trebuie să fie constantă şi mai ridicată decât în alte compartimente în sezonul rece, se asigură şi o stare de igienă şi curăţenie prin dezinfecţie şi spălare după fiecare intervenţie chirurgicală şi printr-o circulaţie redusă în sălile de operaţie. Se ţine seama de faptul că aerisirea blocului operator trebuie făcută cu atenţie specială, pentru a evita pătrunderea unor particule de praf sau a insectelor. Când nu se operează se pune în funcţiune lampa de raze ultraviolete prin care se aseptizează atât aerul din sălile de operaţie, cât şi unele instrumente şi materiale care nu pot fi sterilizate prin căldură. În timpul activităţii operatorii întregul personal din sala de operaţie poartă obligatoriu mască. De asemenea, se face o ultimă verificare a aparaturii ce va fi folosită: bisturiul electric, trusa de celioscopie, aspiratorul, aparatele de sutură mecanică, inventarul instrumentarului necesar. Odată ce pacientul a ajuns în sală, două aspecte sunt fundamentale:
Controlul de pilotaj, cunoscut sub denumirea de control de revenire sau control cibernetic este destinat să detecteze devierile la anumite stadii ale derulării activităţilor generând acţiuni corective înainte ca secvenţa particulară din activităţi să fie complet realizată. Controlul prin monitorizare are loc în timpul procesului de transformare. Se bazează foarte mult pe feed - back. Controlul de pilotaj efectuat în cadrul intervenţiilor chirurgicale din IMSP include informarea permanentă a medicului asupra evoluţiei constantelor biologice şi recepţionarea dispoziţiilor pe care acesta le dă asistentei medicale. Funcţia respiratorie este menţinută constant prin respiraţie mecanică cu intubaţie oro-traheală. Situaţiile ce necesită traheostomia de urgenţă pentru intubaţie sunt excepţionale. Funcţia cardio-circulatorie necesită pentru suport transfuzii şi perfuzii administrate pe mai multe căi venoase, dintre care cel puţin una trebuie să fie o cale venoasă centrală, alături de arsenalul substanţelor cardiotonice, anti-aritmice, vasoconstrictoare etc. Acest tip de control previne apariţia incidentelor legate de mersul intervenţiei (hemoragia intraoperatorie; manevre chirurgicale şocogene şi poziţii incomode; incidente anestezico-chirurgicale legate de relaxarea sau analgezia insuficientă). Perturbările sesizate şi tratate în timp util nu sunt urmate de modificări patologice ulterioare şi în rezultat de decese. Astfel, se poate recurge la controlul SITA (Da/Nu) care prevede verificarea suplimentară a comportamentelor extreme [6]. Sita de control sau controlul Da/Nu prevede o filtrare a parametrilor procesului în etapele sale specifice, esenţiale, procedând la aprobarea sau respingerea anumitor activităţi pe baza comparării rezultatelor obţinute cu prescripţiile şi standardele stabilite iniţial. Deoarece pilotajul prevede luarea de măsuri corective în timp ce programul se derulează, este foarte important ca în mod curent să se efectueze şi alte tipuri de control, în acest sens sita de control devenind o verificare suplimentară, care permite a elimina comportamentele extreme [1]. Acest tip de control vizează şi monitorizează frecvenţa pulsului, tensiunea arterială, saturaţia cu oxigen a ţesuturilor precum şi nivelul de bioxid de carbon. Urmărirea atentă a acestor indici permite depistarea precoce a incidentelor care se pot solda cu apariţia posibilă a unor complicaţii severe. Acest tip de control impune din partea practicianului anesteziolog o cunoaştere exactă a patologiei individuale şi a funcţionalităţii aparatului de anestezie. Monitorizarea intraoperatorie a bolnavilor permite un diagnostic rapid şi precis precum şi stabilirea tratamentului adecvat. Folosirea în practică a termenului de control SITA s-a impus din nevoia de cuantificare preoperatorie a factorilor care pot să influenţeze desfăşurarea intervenţiei chirurgicale şi a perioadei postoperatorii cu implicaţii asupra pronosticului vital şi funcţional. Astfel, evaluarea riscului presupune o strânsă colaborare mai ales între chirurg şi anesteziolog, dar şi cu alte specialităţi medicale: cardiologie, neurologie, ORL, oftalmologie ş.a. Controlul postacţiune monitorizează rezultatele finale ale activităţilor, ele fiind importante pentru a corecta evenimentele nefavorabile prezente în procesele ciclice, pe baza premizei că devierile din situaţiile similare în viitor sunt generate de aceleaşi cauze. Dintre toate tipurile de control, controlul cibernetic are o importanţă particulară prin faptul că ajută managerii de a adopta decizii oportune, deviaţiile de la standardele stabilite putând fi corectate "din mers" prin redistribuirea resurselor disponibile [2]. Controlul postacţiune a intervenţiei chirurgicale presupune reluarea respiraţiei spontane; reluarea vieţii de relaţie; continuarea monitorizării pacientului dependent şi supravegherea constantelor lui clinice. Astfel, se controlează poziţia pacientului la pat; se efectuează combaterea durerii postoperatorii şi combaterea vărsăturilor şi a parezei intestinale; terapia sedativă; urmărirea temperaturii bolnavului; supravegherea funcţiilor vitale şi îngrijirea regiunii operatorii [6]. În perioada postoperatorie sau de „trezire” pot interveni incidente, iar un incident nesesizat şi netratat la timp se transformă în accident care presupune apariţia unei disfuncţii majore a organismului, disfuncţie urmată de modificări patologice importante manifestate sub formă de complicaţii şi sechele. Accidentele mai greu previzibile analizate cu atenţie au la bază o deficienţă mai mică sau mai mare în investigarea pacientului sau în măsurile de profilaxie care impun o rigoare deosebită atunci când privesc actul anestezico-chirurgical. De aceea, frecvenţa incidentelor şi accidentelor este proporţională cu complexitatea tehnicii şi invers proporţională cu experienţa şi pregătirea echipei specialiştilor [7]. Activitatea medicală desfăşurată în cadrul IMSP prezintă o serie de particularităţi legate de caracterul unei urgenţe medicale, de faptul că se desfăşoară cu bolnavi deseori imobilizaţi, cu o patologie complexă care necesită o supraveghere permanentă. Aceste particularităţi impun aplicarea permanentă a tipurilor de control - preliminar, controlul de pilotaj, Sita de control şi controlul postacţiune în acordarea asistenţei medicale de calitate pacienţilor. Astfel, aceste tipuri de control prezintă nu doar aplicabilitate ştiinţifică, dar şi practică. Concluzie Controlul realizat în cadrul IMSP influenţează în mod direct asupra performanţei instituţiilor, respectiv asupra atingerii scopului de către organizaţie. El influenţeaza acţiunile managerului şi ale fiecărui membru al organizaţiei, precum şi percepţiile sau gîndirea acestora. Asadar, respectarea si aplicarea tipurilor de control organizaţional ajută managerul să obţină rezultatele dorite şi asigură că instrumentele de planificare şi proiectare strategică sunt bazate pe realitate, iar măsurile pentru îndeplinirea obiectivelor chiar sunt puse în practică. Bibliografie
APLICAREA METODELOR DE ANALIZĂ ECONOMICĂ ÎN EVALUAREA UNOR PREPARATE MEDICAMENTOASE PE BAZĂ DE OMEPRAZOL, FAMOTIDINĂ ŞI CEFTRIAXONĂ Mihail Anton (Cond. şt. – Ludmila Goma, dr. în econ., conf. univ.) Catedra Economie, management şi psihopedagogie în medicină
Currently there is a real explosion in pharmacy. More medicines appear increasingly, each pharmaceutical company strives to produce as much as possible, even if those medicines are already on the market. This creates situations, when the price for the same drug, or drugs based on the same active substance, varies essentially from manufacturer to manufacturer. In this case, to make an economically correct choice, a cost minimization analysis should be done at least, which is shown in the study below. 3 medicinal substances were analyzed, each with 3 pharmaceutical medicines imported on the national market. Rezumat Actualmente se produce o adevărată explozie în domeniul farmaciei. Apar noi şi noi preparate, fiecare companie farmaceutică se străduie să producă cît mai mult, chiar dacă medicamentele în cauză sunt deja prezente pe piaţă. Se crează situaţii cînd preţul pentru acelaşi medicament, sau pentru medicamente bazate pe aceeaşi substanţă activă, variază esenţial de la producător la producător. În acest caz, pentru a face o alegere corectă din punct de vedere economic, trebuie de efectuat cel puţin o analiză de minimizare a costului, fapt elucidat în studiul de mai jos. Au fost analizate 3 substanţe medicamentoase, fiecare cu cîte 3 preparate farmaceutice de import pe piaţă naţională. Actualitatea temei Actualmente sunt cunoscute peste 3000 de substanţe medicamentoase, pe cînd descoperirile şi sinteza preparatelor noi este abia în stadiul de avînt. În afară de aceasta, fiecare firmă producătoare de preparate farmaceutice eliberează substanţa medicamentoasă sub un nume original propriu, astfel încît, aceeaşi substanţă medicamentoasă poate fi eliberată pe piaţă sub o multitudine de denumiri. În rezultat, la moment, farmaciştii operează cu peste 15000 de denumiri de medicamente, multe dintre care au acelaşi efect, dat find faptul că substanţa acitvă care conferă proprietăţi curative medicamentului este aceeaşi. Din acest motiv, o amploare tot mai mare o iau studiile de farmacoeconomie. „Farmacoeconomia (pharmacoeconomics) - reprezintă aplicarea metodelor de evaluare economică a programelor de sănătate pentru intervenţii care includ produse farmaceutice. Este o subdisciplină a Economiei Sănătăţii” [1]. Un studiu farmacoeconomic evaluează costurile (în termeni monetari) şi efectele (exprimate în termeni monetari, în termeni ai eficacităţii sau a creşterii calităţii de viaţă) unui produs farmaceutic. Putem distinge cîteva tipuri de analiză farmacoeconomică: cost-minimizare, cost-beneficiu, cost-eficacitate şi cost-utilitate. Analizele farmacoeconomice servesc pentru a ghida raţional alocarea resurselor în serviciul medical. În acest articol ne-am propus să efectuăm 3 analize de cost-minimizare, orientate spre cumpărător, a 9 preparate farmaceutice, derivate din 3 substanţe medicamentoase care servesc la tratarea unor maladii frecvent întîlnite. Aceste 3 substanţe medicamentoase şi, respectiv, 3 direcţii de cercetare, sunt:
Materiale şi metode O analiză de cost-minimizare presupune demonstrarea faptului că preparatele farmaceutice au aceeaşi acţiune, produc acelaşi efect şi posedă aceeaşi toleranţă. Tab. 1 Repartizarea preparatelor cercetate pe grupe
În studiul de faţă putem trece peste acest compartiment, deoarece, în fiecare caz, este vorba despre aceeaşi substanţă medicamentoasă, însă produsă de diferite companii farmaceutice, existentă pe piaţă sub diferite denumiri comerciale. Respectiv, fiecare dintre preparatele unei grupe va avea aceleaşi proprietăţi ca şi ceilalţi reprezentanţi. Reprezentanţii au fost aleşi prin intermediul nomenclatorului de substanţe medicamentoase pe teritoriul Republicii Moldova şi clasificaţi pe grupe (Tab. 1). În continuare, s-a determinat preţul de vînzare a acestor preparate în reţeaua de farmacii „Felicia”, „Orient” şi „Farmacia Familiei”. Au fost comparate aceste preţuri.
Rezultatele investigaţiilor sunt demonstrate în tabelul 2 şi schemele 1, 2 şi 3. Tab. 2
NB! – Pentru toate preparatele a fost efectuat recalcul pentru a obţine preţuri comparabile. 
Din tabele şi din grafice putem determina că există diferenţe esenţiale între preţurile propuse de diferite companii farmaceutice. Cea mai mare diferenţă o avem în cadrul grupului I, unde preţul medicamentului Ultop® al companiei KRKA întrece de aproximativ 4-5 ori preţurile analogilor săi (Omeprazol 20 mg, Борисовский завод медицинских препаратов, Bielorusi şi Romesec 20 mg, Ranbaxy, India). În grupul II observăm că de asemenea există o diferenţă esenţială, mai ales între preţul medicamentului Quamatel (Gedeon Richter, Ungaria) şi analogii săi: Famotidinum 20 mg (Hemofarm, Serbia) şi Ulfamid (KRKA, Slovenia). În grupul III nu stabilim diferenţe esenţiale între preţurile preparatelor Forsef al companiei Bilim Pharmaceuticals, Turcia şi Trikaxon (Central Pharmaceutical Factory, Vietnam). Însă preţul preparatului Rotacef al companiei Rotapharm, Marea Britanie (producător - LDP-Laboratorios Torlan S.A., Spania), îi întrece de aproximativ două ori Se observă că un factor determinant al mărimii preţului produsului farmaceutic este factorul geografic, sau, mai bine spus, geografico-economic. Astfel, preparatele din India, Vietnam, Bielorusi, Turcia, Bosnia sunt de 2-6 ori mai ieftine decît cele fabricate în Ungaria, Slovenia, Spania. Diferenţa de preţuri nu e determinată de costul diferit a materiei prime sau a procesului de producţie (el fiind acelaşi), ci de cheltuielile companiilor pentru salariu, care sunt mult mai mari în ţările europeene dezvoltate (Ungaria, Spania, Slovenia) decît în cele asiatice (India, Vietnam) sau europeene în perioada de tranziţie (Bielorusi). Un alt factor important este brand-ul. Se consideră că astfel de companii ca Gedeon Richter sau Rotapharm Limited nu pot produce medicamente „ieftine”, ceea ce ar afecta prestigiul companiei. Totuşi, nu putem argumenta superioritatea farmacoeconomică a unui preparat doar pe baza analizei cost-minimizare. Sunt necesare şi celelalte metode de analiză economică:
În fine, e de menţionat că, reieşind din situaţia economică actuală, un preparat de pe piaţa Republicii Moldova nu trebuie sa fie „atractiv” doar prin eficienţa şi calitatea sa, dar şi prin accesibilitatea populaţiei la acest preparat, deci şi prin preţ. Concluzii Pe baza rezultatelor obţinute, putem formula următoarele concluzii:
Bibliografie
SALARIZAREA IN DOMENIUL FARMACEUTIC Ana Moiseev (Cond. şt. - Constantin Eţco, dr. hab. în med, prof. univ.) Catedra Economie, Management si Psihopedagogie în Medicină
Lucrarea data cuprinde rezultatele sondajului petrecut in reţelele de farmacii „Felicia ” si „Orient”, unde au fost intervievaţi farmaciştii cu stagiul de munca (grupa I) şi studenţii din cadrul USMF ”N. Testemiţanu”, facultatea Farmacie (grupa II). Scopul sondajului este evidenţierea capacităţii de motivare a salariului, studiului influenţei diferitor factori asupra mărimii salariului si evidenţierea gradului de satisfacţie a salariaţilor farmacişti. Intervievaţii si-au exprimat opinia asupra următoarelor subiecte: formele de salarizare, impozitarea salariului, valoarea salariului actual, gradul de satisfacţie a salariului real şi influenţa lui asupra luării deciziilor. Actualitatea temei Orice activitate umana presupune un scop, o motivaţie de atinge acel scop si mijloacele umane si materiale prin care se realizează. Factorul care determina motivaţia muncii este cel uman, nucleul in jurul căruia se determina nivelul de obţinere a eficientei in procesul de munca, acesta fiind in strânsa legătura cu nivelul de salarizare. Pentru a avea un sistem de lucru eficient, trebuie sa fie luate in considerare si alte aspecte, cum ar fi asigurarea unui mediu de lucru favorabil, facilitaţi de transport, asigurări sociale, dar si aspecte legate de încadrarea angajatului intr-un mediu profesional si social. Cu privire la acestea, George Mayo concepe o teorie „a relaţiilor umane”, care explica cum oamenii implicaţi in procesul de munca urmăresc, pe lângă recompensa materiala evidenta, o recompensa profesionala si sociala, care reprezintă un stimul important in munca. Exista mai multe forme de motivaţie a muncii, ce reprezintă ansamblul modalităţilor de orice natura prin care sunt stabilite strategii, privind orientarea comportamentului uman în procesul muncii, in vederea satisfacerii necesităţilor umane. Astfel, prin studierea categoriilor de trebuinţe care determina anumite forme de motivaţie in scopul realizării lor, se pot observa 3 tipuri: economica, profesionala si morala. Motivarea economica prin mijloacele clasice vizează satisfacerea aspiraţiilor si aşteptărilor de ordin economic a salariaţilor (hrana, locuinţă, servicii etc. decente). Astfel se explica de ce sistemele manageriale in domeniul resurselor umane din organizaţii se bazează pe folosirea preponderentă a motivaţiilor economice. Salariul poate fi privit ca un element foarte important in menţinerea echilibrului pe piaţa muncii, prin reglarea raportului cerere/oferta de munca. Un rol semnificativ îl are relaţia dintre ofertantul de loc de munca (angajatorul) si cel care cere locul respectiv (angajat sau muncitor), relaţie care, in scopul satisfacerii nevoilor celor doua componente ale sale, se concentrează pe „obiectul de schimb” (munca) si valoarea sa (salariul). In contextul acestor idei, prezenta lucrare se refera la motivarea economica a factorului uman ca unul din cele mai importante atribute ale conducerii. Scopul lucrării Studierea motivării economice ca atribut managerial in procesul ameliorării productivităţii muncii ; aprecierea valorii salariului, gradul de satisfacţie şi influenţa lui asupra luării deciziilor. Materiale şi metode de studiu Studiul s-a petrecut in cadrul reţelei de farmacii „Felicia ” si „Orient” unde au fost intervievaţi 10 farmaciştii cu stagiul de munca 5-10 ani (grupa I), precum si in cadrul USMF ”N.Testemiţanu”, facultatea Farmacie, anul III - 21 de studenţi (grupa II). Metoda folosita pentru culegerea informaţiei a fost chestionarea prin intermediul unui sondaj cu tema:”Salarizarea in domeniul farmaceutic ” si analiza comparativa a răspunsurilor celor doua grupe . Chestionarele aplicate pentru fiecare grupa prezintă un set din 7 întrebări, dintre care 5 întrebări sunt comune. Ele pun in evidenta aspectul motivării economice in luarea deciziilor si releva gradul de satisfacţie a salariatului pentru aceste categorii sociale distincte. Rezultate şi discuţii În condiţiile contemporane , salariul reprezintă cea mai frecventă formă de venit, nivelul lui condiţionează situaţia economică a unui număr însemnat de persoane. Salariul apare nu pur si simplu ca preţ al muncii, ci ca preţ al închirierii forţei de muncă, a capacităţii de a munci, a unor oameni liberi juridic. In farmaciile din cadrul instituţiilor curativo- profilactice salarizarea este realizata conform bugetului consolidat al Companiei Naţionale de Asigurare in Medicina (CNAM). P Fig. 1. Evoluţia salariul mediu al farmacistului în perioada an. 2001-2008, lei MD
In continuare sunt expuse rezultatele obţinute la intervievarea farmaciştilor cu stagiu de munca. datele obţinute sunt expuse în fig.2. 
Notă: Întrebările propuse la sondaj:
Fig. 2. Rata răspunsurilor afirmative al grupului de farmacişti cu stagiu de muncă. Observam ca salariul actual satisface necesităţile numai la 50% din intervievaţi (întrebarea nr.3). Aproximativ 60% au ales locul de muncă in dependenţă de oferta salarială. Datele arata ca 80% din salariaţi considera ca legislaţia in vigoare reflecta drepturile lor, ceea ce demonstrează viabilitatea regulamentelor si actelor legislative in domeniul salarizării. La analiza comparativa a rezultatelor obţinute de la ambele grupe care au răspuns la 5 întrebări comune ale sondajului, observam ca salariul este o motivare absoluta pentru farmacişti (100%), iar pentru studenţi ceva mai puţin (96,5%). In acelaşi timp studenţii sunt mai dispuşi sa lucreze suplimentar pentru o eventuala majorare a salariului(93,3%), decât farmaciştii (70%). De asemenea studenţii sunt mai dispuşi de a accepta o majorare a impozitelor la salariu (73%), decât colegii săi care deja activează in farmacii (numai 60%). Aceste date sunt expuse în diagrama de mai jos: 
Notă: Întrebările comune.
Fig. 3. Rata răspunsurilor afirmative pentru ambele grupe de intervievaţi. Forma optima de salarizare pentru ambele categorii este cea mixta: farmacişti (100%) si studenţi (80%)Gradul de satisfacţie a salariatului farmacist este de 50%, valoarea aceasta fiind cea mai mica din schema dată. Pentru satisfacerea necesitaţilor de ordin economic al angajaţilor organizaţia utilizează pe lîngă salariu şi alte tipuri de recompense, numite indirecte. Conform art. 137 al Codului Muncii Republicii Moldova angajatorul este în drept să stabilească diferite sisteme de premiere, de adaosuri şi sporuri la salariul de bază, alte plăţi de stimulare după consultarea reprezentanţilor salariaţilor. Sistemele indicate pot fi stabilite şi prin contractul colectiv de muncă. Aplicarea acestei metode de stimulare economica suplimentara ar condiţiona mărirea gradului de satisfacţie a salariatului si la mărirea productivităţii muncii.
Motivaţia este catalizatorul realizării unei activităţi productive si durabile. Pentru fiecare agent economic este indispensabil de a aplica masuri ce ar duce la apariţia, menţinerea si amplificarea motivaţiei angajaţilor săi. Conform sondajului efectuat, gradul de satisfacţie a salariatului farmacist este de numai la 50% din intervievaţi. Aproximativ 60% din intervievaţi ar fi gata sa-si schimbe locul de munca daca ar avea o oferta cu un salariu mai bun. Aceste date arata ca farmaciştii - diriginţi au o politica manageriala ineficienta care are nevoie de o conformare la situaţia economica curenta. Motivarea economica a angajaţilor este un atribut managerial indispensabil care participa la formarea unui echilibru pe piaţa muncii. Ea se modifica si se ajustează continuu in funcţie de evoluţia necesitaţilor, aptitudinile si calităţile fiecărui angajat, rezultatele muncii etc. Înţelegerea acestui fenomen da posibilitate de a efectua un management eficient al resurselor umane si de a crea si menţine o afacere de succes.
Piaţa Farmaceutică RM: Probleme şi Perspective de Dezvoltare Alexandru Lisnic (Cond. şt. – Ludmila Goma, dr. în economie, conf. univ.) Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în medicină
Now the number of operators of pharmaceutical marketplace is figured at number of 350, the main activities being import/export, distribution and promotion of pharmaceutical and parapharmaceutical products. Evaluated at 242 mln. $ in 2008, Moldavian pharmaceutical marketplace is considered of a minim activity for multinational companies in Europe. An important increase is achieved concerming the problem of counterfeit drugs. The main factor of this was introdution of the automatised systems of book-keeping evindence in almost 74% of Pharmacies till the end of 2008. Rezumat Pe piaţa farmaceutică din Republica Moldova activează circa 350 de operatori, principalele activităţi fiind importul/exportul, distribuţia şi promovarea produselor farmaceutice şi parafarmaceutice. Estimată pe întreg parcursul anului 2008 la 242 mln. $, ea rămâne de minimă atracţie pentru companiile internaţionale. O importanta realizare a fost atinsă în ceea ce priveşte problema medicamentelor contrafăcute. Introducerea sistemului automatizat de evidenţă în aproximativ 74 % de farmacii în 2008, ceea ce a majorat cu circa 235 la sută achitările în buget. Actualitatea temei Pe piaţa produselor farmaceutice din Republica Moldova activează circa 350 de operatori, dintre care 21 sunt producători locali. Ritmurile de creştere sunt de cca. 20% anual. Piaţa internă este asigurată în proporţie de 90% cu produse importate. În 2009 se pune miza pe extinderea cotei medicamentelor de producţie locală până la 20% din piaţă.In Republica Moldova sunt 515 farmacii comunitare, dintre care 177 în Chişinău, iar farmacii spitaliceşti 64, dintre care 23 în capitală. Pe aceste două segmente, municipiului Chişinău îi revine o cotă de peste 34% şi, respectiv, 36%. Printre cele mai mari reţele de farmacii din capitală se numără Felicia, Orient şi Farmacia Familiei.În ceea ce priveşte evoluţia pe grupe de produse, se evidenţiază o revenire a vânzărilor pe segmentul medicamentelor inovatoare, în timp ce solicitările pentru produsele generice, în speţă copiile produselor inovatoare s-au majorat cu 15-20%. Cele mai solicitate medicamente pe piaţa locală sunt pentru maladiile cardiovascularele şi produsele pentru afecţiunile nervoase. Volumul pieţei este estimat la aproximativ 1,1 mlrd. lei, în anul 2009. 
Volumele vînzărilor medicamentelor de import şi autohtone au constituit $51227.8 mii şi $3110.9 mii respective. Ceea ce este cu 37.9% şi respectiv 41.45% mai mult decît în aceeaşi perioadă a anului trecut(2007), în perioada cercetată procentul medicamentelor de import a constituit 94.3% iar a celor autohtone 5.7%. În perioada analizată au fost vindute 28265.8 mii unităţi de medicamente de import şi doar 8338.4 mii unităţi de medicamente autohtone. Evoluţia unităţilor vîndute a constituit 8.7% şi 7.9% respectiv în comparaţie cu aceeaşi perioadî a anului trecut (2007). Cota parte a medicamentelor autohtone din farmacii a constituit 22.8%.
Evaluarea pieţii farmaceutice autohtone. Necesitatea lichidării pieţei farmaceutice tenebre. Necesitatea asigurării din partea statului a farmacosecurităţii fiecărui cetăţean şi a întregii societăţii reiese din faptul că: 1. Consumatorul nu poate determina calitatea medicamentului. 2. Existenţa pieţei medicamentelor falsificate şi contrafăcute (nivel mondial = 10%). 3. Prezenţa pe piaţa farmaceutică a Republicii Moldova a medicamentelor non – GMP (42%). Plasarea pe piaţa farmaceutică a medicamentelor de calitate neconformă (2008 – rebutate 139 serii).
Chestionar privind calitatea / autencitatea medicamentelor după implementarea serviciilor electronice în scopul protecţiei consumătorilor de medicamente (realizat în perioada 17.11.-19.12.2009). Au fost intervievaţi 26 farmacişti din cadrul reţelelor de Farmacii Felicia(SRL Amofarm), Uno(Balkanfarma), Lazarus Farm, Orient(SRL Vinamex).
2 . Farmacişti cu categoria superioară 7 persoane. 3 . Stagiu de munca: < 5 ani - 10 persoane 5-10 ani - 8 persoane 10-15 ani - 4 persoane > 15 ani - 4 persoane 1.V-aţi întîlnit vreodată cu medicamente contrafăcute?
2. Cât de des aţi avut reclamaţii privitor la calitatea medicamentelor eliberate? 3. Cum apreciaţi implementarea NSM 4. Cât de des clienţii farmaciilor Dvs au folosit posibilitatea de a verifica autencitatea etichetei cu fişa latentă? 5. Cât de des vi s-a cerut eliberarea bonului de plată?
Referitor la reclamaţii privind calitatea medicamentelor 65 % din farmacişti au afirmat că au avut rar astfel de cazuri, 35% nu s-au întîlnit cu astfel de probleme. Implementarea NSM şi a serviciilor electronice de evidenţă a medicamentelor a stîrnit reacţii antagoniste in rîndul celor anchetaţi : 65 % au gasit mai multe lacune în acest sistem, 10 % au susţinut ideea şi n-au avut nici o pretenţie la NSM, pe cînd 25% nu au putut aprecia sistemul dat. Cu toate că clienţii farmaciilor au posibilitatea de a verifica autencitatea etichetei cu fîşie latentă, după spusele a 100% din farmacişti de această posibilitate clienţii se folosesc foarte rar. Doar la 23% din farmacişti clienţii cer bonul de plată rar, pe cînd la 77 % nici nu se interesează de bonul de plată. Concluzii În perioada anilor 2005-2009, graţie implementării respectivului sistem, au crescut esenţial înregistrările medicamentelor, iar farmaciile care l-au implementat au majorat cu circa 235 la sută achitările în buget. Aceste informatii au fost confirmate pe parcursul analizei chestionarului, dovedind eficienta sistemului implementat in scopul protectiei populatiei/consumatorului de medicamentele contrafacute. Totusi medalia are doua laturi, dupa cum au raspuns majoritatea farmacistilor, sistemul implementat mai are multe goluri, cit din punct de vedere al softului (ONIX) care deseori pe parcursul lucrului are dereglari , atit si din punct de vedere al instruirii, cu parere de rau majoritatea farmacistilor de la prima masa stiu doar citeva comande in acest soft, si daca ceva nu merge asa cum trebuie nu pot gasi solutionarea problemelor. Bibliografie
Yüklə 2,65 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
