Nicolae testemiţanu” la 65 ani de la fondare d. Tintiuc – prof universitar, Iu. Grossu – conf universitar



Yüklə 2,65 Mb.
səhifə25/39
tarix30.01.2018
ölçüsü2,65 Mb.
#42200
1   ...   21   22   23   24   25   26   27   28   ...   39

Scopul cercetării

Evaluarea aspectelor medicale şi sociale ale persoanelor ce deţin grad de invaliditate pentru elaborarea unor măsuri de micşorare a acestui fenomen şi îmbunătățirea vieţii acestora.



Obiectivele cercetării

  • Analiza literaturii ştiinţifice cu probleme de dizabilităţi.

  • Analiza evoluţiei şi structurii invalidităţii pe perioada anilor 2005-2009 în RM.

  • Evoluţia şi structura invalidităţii în raionul Călăraşi pe perioada anilor 2005-2009.

  • Caracteristica medico-socială a bolnavilor cu dizabilităţi.

  • Elaborarea recomandărilor practice privind înbunătăţirea calităţii vieţii acestora.


Materialele şi metodele de cercetare

Pentru acumularea indicilor invalidităţii primare la persoanele adulte din raionul Călăraşi pentru perioada anului 2009, a fost elaborat un chestionar cu 21 de întrebări. În urma examinarii, evaluării a 336 de chestionare s-au obţinut şi anumite rezultate.


Rezultate

În perioada anilor 2005-2009 în Republica Moldova, inclusiv şi în raionul Călăraşi, s-a înregistrat o creştere continuă a indicatorilor invalidităţii primare la adulţi, ceea ce putem urmări în Figura 1.





Fig.1. Evoluţia invalidităţii primare la populaţia adultă în r. Călăraşi , media pe raioane şi RM în perioada anilor 2005-2009 (la 100 mii populaţie.)
Fiind supuse unei examinări detaliate cele 336 de chestionare în perioada anului 2009, ne permitem a constata:

  1. Repartizarea invalidităţii adulţilor conform datelor de reşedinţă:

Invalizi din sectorul rural – 79,5 %

sectorul urban – 20,5%



  1. Repartizarea invalidităţii adulţilor după gender:

femei – 51,8%

bărbaţi – 48,2%



  1. Repartizarea invalidităţii adulţilor după vîrstă:

18-29 ani – 8%

30-49 ani – 25%

50-59 ani – 41,4%

peste 60 ani – 25,6%

Se observă în stuctura invalidităţii adulţilor din raionul Călăraşi că ponderea cea mai mare revine invalizilor din sectorul rural (79,5%), predomină invaliditatea la femei (51,8%) şi invaliditatea se întîlneşte mai frecvent în ghrupul de vîrstă de 50-59 ani (41,4%).

Stuctura invalidităţii după formele nozologice este următoarea:

Locul I – bolile sistemul ostio-muscular – 17%;

Locul II – bolile aparatului digestiv – 15%;

Locul III – patologia aparatului cardio-vascular – 14%;

Locul IV – leziunile traumatice şi tumorile maligne – a cîte 11%.

Pe parcursul anilor 2005-2008, în raionul Călăraşi, în structura invalidităţii primare conform formelor nozologice, s-a stabilit o altă clasare, Locul I atribuindu-se bolilor cardio-vasculare, determinate fiind de procentajul: 2005 – 20,1%; 2008 – 17% . Situaţia lucrurior se schimbă în mare măsură în anul 2009, atribuindui-se patologiilor menţionate Locul III. Toate aceste decalage procentuale şi clasarea propriu-zisă le prezentăm în Figura 2.



Fig. 2. Structura invalidităţii primare după formele de maladie a populaţiei adulte



din r.Călăraşi pentu anul 2009 (%)

Este necesar să specificăm problema majora pentru raionul Călăraşi şi anume – patologia aparatului digestiv (în special hepatitele şi/sau ciroza), în comparaţie cu indicii stabiliţi pe republică. Această „prioritate” a raionului faţă de ţară este reprezentată în Figura 3.






Fig.3. Evoluţia invalidităţii primare prin bolile aparatului digestiv la populaţia matură din r. Călăraşi şi RM în perioada anilor 2005-2009 (la 10 mii populaţie).

Pe parcursul evaluării chestionarelor specificate s-a definit şi o repartizare a gradului de invaliditate, după cum urmează:

Gradul I – 11,7%;

Gradul II – 80,3%;

Gradul III – 8%.

După cum s-a relevat anterior, o importanţă deosebită în menţinerea sănătaţii populaţiei se acordă factorilor corelării socio-igienici, economici şi medicali. De aceea, ne-am propus să evaluăm atît aspectele medico-sociale menţionate cît şi venitul mediu lunar la o persoană cu grad de invaliditate:

Pîna la 130 lei – 35%;

150-295 lei – 9,4%;

300-600 lei – 41%;

610-645 lei – 7,6%;

650-1000 lei – 30%;

1010-1150 lei – 2,6%;

1200-3000 lei – 6%.

În urma procentajului prezentat, este absolut vizibilă starea materială precară a acestor persoane care supravieţuiesc sub minimul de existenţă stabilind un % de 61,5 la sută cu un venit pînă la 645 lei. Acestea fiind spuse, este absolut indubitabilă prezenţa factorilor de risc, care duc la agravarea patologiilor şi anume:



  • alimentaţie insuficientă şi de calitate redusă – 53%;

  • abandon de tratament – 39,3%;

  • abuz de alcool – 22%;

  • fumatul – 17,3%.


Concluzii

  • Invaliditatea primară în raionul Călăraşi rămîne în creştere continuă cu următoarea structura: I loc – bolile osteo-musculare cu 17%; II loc – bolile aparatului digestiv cu-15%, III loc – bolile sistemului cardiovascular cu 14%.

  • Majoritatea persoanelor( 66,4%) ce deţin grad de invaliditate sunt în vîrstă aptă de muncă: 30-49 ani constituie 25%, 50-59 ani constituie 41,4%.

  • Factorii ce determină creşterea invalidităţii primare în raionul Călăraşi sunt: alimentaţia iraţională( 53%), abandonul tratamentului(39,3%), abuz de alcool (22%), fumatul(17,3%).


Bibliografie

  1. Anuar statistic anii 2005-2009. Centrul ştiinţifico-practic sănătate Publică şi Management Sanitar al Ministerului Sănătăşţii. – Chişinău, 2010.

  2. EŢCO C. Management în sistemul de sănătate. – Chişinău, 2006.

  3. OPOPOL N., URSUL S., BRADU ST. Factorul ecologic în spaţiul rural al Republicii Moldova. Poluarea mediului şi sănătatea. – Chişinău, 1995.

  4. POPUŞOI E. Opinia publică privitor la reforma serviciilor de sănătate. Materialele Congresului II al specialiştilor în domeniul sănătăţii publice şi managementului sanitar. – Chişinău, 2000.

  5. Sănătate Publică şi Menagement / Univ. de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testimiţanu”. Catedra Sănătate Publică şi Management „Nicolae Testimiţanu”:, aut.: D.Tintiuc, Iu.Grosu, ..., red. resp.: Dumitru Tintiuc; coord. şt.: Iulian Grosu. – Ch.: C.E.P. „Medicina”, 2007 (ÎS FIP „Tipogr. Centrală”).

  6. World Health Report. Life in the 21th century: a vision for all (World Health Report), Geneva, 2003.


AMIGDALITA CRONICĂ: ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ŞI ETIOPATOGENETICE

Lucian Danilov

Şcoala de Management în Sănătate Publucă USMF „Nicolae Testemiţanu”


Summary

Chronic tonsilitis: epidemiological and etiopatogenetical aspects

Epidemiological state of chronic tonsilitis among the population of various continental areas was analyzed. Data were rather different both in children and adults. This shows that it is necessary a reseach of epidemiological situation of chronic otorinolaryngological pathologies in each continental area we are interested in to know the real state. A detailed statistic study performed, to know the prevalence of chronic tonsilitis in different areas of Moldova, the minimalization of factors that favourize the development of the inflamatory processes in palatine tonsilites will lead to the impruovemeant of the quality of evidence of these patients and taking steps of prevention and treatment, which will reduce the number of this pathology complications.



Rezumat

S-a analizat starea epidemiologică a amigdalitei cronice între populaţie în diferite zone continentale. Datele sunt destul de variate atît la copii, cît şi la maturi. Aceasta ne demonstrează faptul că este necesară cercetarea stării epidemiologice a patologiilor cronice otorinolaringologice în fiecare zonă continentală ce ne înteresează pentru a cunoaşte situaţia reală. Efectuarea unui studiu statistic amplu, cunoaşterea prevalenţei amigdalitei cronice în diferite localităţi a R. Moldova, minimalizarea factorilor ce favorizează dezvoltarea proceselor inflamatoare în amigdalele palatine v-a duce la îmbunătăţirea calităţii evidenţei acestei categorii de pacienţi, efectuarea măsurilor de profilaxie şi tratament, v-a micşora numărul de complicaţii a acestei patologii.


Actualitatea temei

Starea sănătăţii omului se formează în rezultatul unei compuse interconexiuni între particularităţile ereditar-constituţionale a organismului uman şi mediul înconjurător, societatea în care el se dezvoltă. Varietatea normei şi patologiei omului în dependenţă de factorii geografici şi etnici este un fapt deja confirmat (1,2).

Lupta cu infecţia cronică locală în amigdalele palatine, care provoacă schimbări patologice locale şi generale se consideră o sarcină prioritară a medicinii practice. Problema amigdalitei cronice şi rolul ei în dezvoltarea patologiilor diferitor organe şi sisteme a fost şi rămîne actuală în prezent. Deseori consecinţele amigdalitei cronice sunt complicaţii cardio-vasculare, articulare, renale. La a treia parte dintre pacienţi amigdalita cronică se asociază cu diferite semne de intoxicaţie: oboseală, scăderea poftei de mîncare, subfebrilitate, senzaţii de dureri în regiunea inimii şi articulaţiilor, care deseori sunt cauza pierderii capacităţii de muncă şi uneori invalidizare (3).

Scopul cercetării

Efectuarea unui studiu epidemiologic a amigdalitei cronice în diferite zone continentale şi aprecierea unor factori ce favorizează la dezvoltarea unui proces imflamator cronic în ţesutul limfatic a amigdalelor palatine.



Materiale

Conform datelor lui I.Soldatov (1975) de amigdalită cronică suferă 15,8% din populaţia examinată. După datele lui B. Şevrîghin amigdalita cronică apare la 12-15% cazuri din populaţie. Prevalenţa amigdalitei cronice între copii este în limite destul de mari, conform datelor autorilor A.Daihes, L.Makarevici, R. Nurgalieva - 2,9-23,4% (1979). Răspîndirea amigdalitei cronice la copii după investigaţiile lui V.Palciun (2007) este de 12-15%, între populaţia matură – de la 2,5% pînă la 10%.

În structura patologiilor otorinolaringologice în Rusia frecvenţa amigdalitei cronice la copii alcătuieşte 38,4%, la maturi – 10,7% (6). Ne convingem, că amigdalita cronică la copii este o problemă majoră a medicinii practice prin faptul că de această afecţiune suferă de la 4 pînă la 9% dintre toate bolile la copii. Din grupul copiilor des bolnavi (fiecare al patrulea copil), amigdalita cronică alcătueşte 43%. În grupul copiilor, ce suferă de patologii cronice a organelor otorinolaringologice, amigdalita cronică alcătueşte 54 – 79% (4).

Este destul de mare numărul de angini în aşa oraşe mari ca Moscova, Kiev, care atinge 70-80 cazuri la o mie de oameni. Între populaţia rurală înbolnăvirile de angini sunt de două ori mai puţine, faţă de cea urbană (I. Potapov 1975).

Prevalenţa amigdalitei cronice la maturi în regiunea Siberiei de Vest, conform datelor T.Capustina (2003) este de 12,7% la europeni şi 20,8% la iacuţi (2).

A fost examinată starea epidemiologică a răspîndirii amigdalitei cronice în condiţiile climei reci a regiunii Amur, Rusia. 12% din populaţie suferea de proces cronic imflamator a amigdalelor, vîrsta medie fiind 28,7 ±1,5 ani. Patologia discutată în mediul urban era de 1,4 ori mai frecvent întîlnită decît în mediul rural. Forma decompensată a amigdalitei cronice predomina de 2,4 ori în oraş, faţă de locuitorii din sat (5).

J.Warren (2004) a apreciat prevalenţa faringitei streptococice în or. Toronto, Canada, care a fost 12,9% (6).

N. Hmelniţcaea (1999, Sankt Petersburg) a apreciat o corelare între activitatea funcţională a amigdalelor palatine şi vîrsta pacientului, manifestările clinice a amigdalitei. Se atrage atenţie la evidenţa mai strictă a copiilor cu amigdalită cronică la copii de vîrsta şcolară, cînd afectarea amigdalelor de proces cronic imflamator este mai des întîlnită.

În primii ani după avaria la staţia atomică din Cernobîl (Ucraina, Briansc) s-au efectuat cercetări în aprecierea acţiunii fonului radioactiv mărit asupra stării inelului limfatic faringian la copii. S-a constatat, că prevalenţa amigdalitei cronice la copii a fost 33,3%, dintre care 8,5% copii au fost cu formă decompensată a amigdalitei cronice (7).

S.Hasanov (1992) a studiat răspîndirea, cauzele, rolul factorilor ereditari şi sociali în dezvoltarea amigdalitei cronice examinînd 321 familii în care 335 copii erau la evidenţă cu amigdalită cronică. După examinarea familiilor s-au mai depistat 114 copii cu aceeaş patologie. Cazuri a aşa numitor amigdalite „familiare” s-au observat la 171 familii (53,3%). Rezultatele investigaţiilor arată posibilitatea apariţiei amigdalitei „familiare”, care necesită efectuarea la timp a măsurilor profilactice (8). Unii autori socot, că în răspîndirea amigdalitei cronice în familii îl joacă rolul factorilor predespozanţi ereditari constituţionali (9), alţi autori nerefuzînd factorii numiţi, atrag atenţie la factorul contagios între membrii familiei (10).


Discuţii

Este evident, că factorul principal etiopatogenetic în dezvoltarea amigdalitei cronice este cel microbian, dar există şi un lanţ destul de complicat patogenetic biologic individual a fiecărui organism în dezvoltarea acestei maladii. Dacă datorită dezvoltării farmacoterapiei s-a ajuns la progrese considerabile în aplicarea antibioticoterapiei contra antigenilor patogeni, apoi schimbarea mecanismelor patogenetice a procesului imflamator, uneori programat genetic, este mult mai dificil şi necesită investigaţii fundamentale imune, biologice. Gravitatea acestei maladii se înrăutăţeşte pe fonul a mai multor factori şi anume:

- devierilor în perioada de dezvoltare antenatală şi intranatală a copilului, ce condiţionează în primul rând pericolul afectării sistemului nervos central, predispune spre creşterea cazurilor de naştere prematură;

- alimentaţia iraţională şi artificială, avitaminoza, bolile infecţioase, care contribuie la scăderea sistemului imunitar;

- alergia;

- infecţia de vecinătate   rinitele, sinusitele, hipertrofia vegetaţiilor adenoide şi adenoiditele cronice;

- influenţa nefavorabilă a diferitor factori ai mediului extern   agenţi chimici în produse alimentare, poluarea aerului, fonul radioactiv mărit;

- acţiunea permanentă şi mărită a antigenilor mediului înconjurător, adică superinfecţia, mai ales la copii ce au o imunitate nefavorabilă şi frecventează creşele şi grădiniţele de copii, şcolile, liceile şi alte instituţii.

Avind în vedere analiza epidemiologică a amigdalitei cronice între populaţie expusă în text în diferite zone continentale putem face concluzia că datele sunt destul de variate atît la copii, cît şi la maturi. Aceasta ne demonstrează faptul că este necesară cercetarea stării epidemiologice a patologiilor cronice otorinolaringologice în fiecare zonă ce ne înteresează pentru a cunoaşte situaţia reală. Efectuarea unui studiu statistic amplu, cunoaşterea prevalenţei amigdalitei cronice în diferite localităţi a R. Moldova, minimalizarea factorilor ce favorizează dezvoltarea proceselor inflamatorii în amigdalele palatine v-a favoriza îmbunătăţirea calităţii evidenţei acestei categorii de pacienţi cu depistarea cauzelor etiopatogenetice, ereditare, sociale. Efectuarea măsurilor de profilaxie şi tratament v-a micşorarea numărului de complicaţii a acestei patologii.
Bibliografie


  1. Агаджанян Н.А., Ермакова Н.В., Экологический портрет человека на Севере. М.,1997.

  2. Капустина Т.А. Распространенность хронических оториноларингологических заболеваний у взрослых жителей Восточной Сибири. Бюллетень СО РАМН, N.4 (110), 2003, c.70-73.

  3. Попа В.А. Хронический тонзиллит. Кишинев, 1984.

  4. Горашенко Т.И., Богомильский М.Р.,Шишмарева Е.В. Новые подходы к лечению обострений хронического тонзиллита у детей. Детские инфекции 1. -- 2004

  5. Антипенко В.В. Консервативное и хирургическое лечение хронического неспецифического тонзиллита. Автореф.диссер.на соиск. ученной степени канд.мед.наук, Санкт-Петербург 2009.

  6. Warren J. Practical Experience with Clinical Algorithms for Reducing Unnecessary Antibiotic Use in the Management of Streptococcal Pharyngitis. Issues Infect Dis. Basel, Karger, 2004, vol 3. pp 36 – 48.

  7. Ситников В.П., Куницкий В.С. Наука и медицина – Чернобылю Международная конференция, Тезисы. Гродно 1993, 214-215.

  8. Хасанов С.А. Актуальные вопросы оториноларингологию Ташкент 1992, 36-37.

  9. Быкова В.П. Вестник оториноларингологии 1998,1,43-45.

  10. Балашко И.С. Здравоохранение Белоруссии 1975,7, 68-70


VALOAREA FIŞEI MEDICALE A BOLNAVULUI DE STAŢIONAR ÎN

DEMONSTRAREA CALITĂŢII INTERVENŢIEI CHIRURGICALE

Andrei Pădure

Şcoala de Management în Sănătate Publucă USMF „Nicolae Testemiţanu”


Summary

Value of the in-patient records in demonstration of surgical intervention quality

Objective of this work was to analyze compartment “Surgical intervention” from in-patient records for valuation of documentary deficiencies admitted in this section and to demonstrate their impact on quality of operations. 439 in-patient records completed during 2003-2008 in various hospitals of the Republic of Moldova were studied. Documentary deficiencies were established, the most common of them were omission of the postoperative diagnosis.




Rezumat

Prin prezenta lucrare ştiinţifică s-a urmărit scopul analizării compartimentului „Intervenţii chirurgicale” a fişei medicale a bolnavului de staţionar pentru evaluarea neajunsurilor documentare admise în acest compartiment şi stabilirii impactului lor asupra demonstrării calităţii intervenţiei chirurgicale. Au fost analizate 439 de fişe medicale ale bolnavului de staţionar. Au fost stabilite deficienţele în completarea compartimentului, cel mai frecvent neajuns fiind omiterea diagnosticului postoperatoriu.


Actualitatea temei

În procesul efectuării expertizelor medico-legale şi analizării calităţii serviciilor medicale un rol deosebit îl are documentaţia medicală, care este sursa principală de informaţii cu caracter probatoriu utilizată de către expert, iar mai târziu şi în instanţă [13, 14]. Dintre toate documentele medicale la baza efectuării expertizei medico-legale mult mai frecvent stau fişele medicale ale bolnavului de staţionar. De calitatea informaţiilor conţinute în fişa medicală va depinde în mare măsură capacitatea medicului de a justifica acţiunile sale [3].

Documentaţia medicală este unica sursă de informaţii obiective cu privire la pacient, cursul procesului diagnostico-curativ, particularităţile manifestării şi evoluţiei procesului patologic sau traumatic [8, 10]. Din această cauză, documentele medicale sunt considerate a fi unica „unitate de măsură” a nivelului serviciilor medicale acordate pacientului [6]. În acest context, savanţii previn că volumul informaţional redus, scrisul indescifrabil şi altele neajunsuri din documentele medicale nu permit evaluarea calităţii asistenţei medicale acordate pacientului şi demonstrarea corectitudinii tratamentului [5, 9].

Compartimentul intervenţii chirurgicale a fişei medicale a bolnavului de staţionar merită o atenţie deosebită, deoarece potrivit părerii mai multor cercetători [1, 7], tocmai metodele invazive de diagnosticare şi tratament folosite în specialităţile de profil chirurgical sunt cauza prevalării acestora în structura specialităţilor cu risc sporit de apariţie a complicaţiilor nedorite. Suntem de părerea că volumul şi calitatea informaţiilor clinice fixate în acest compartiment al fişei determină capacitatea de a justifica necesitatea şi volumul intervenţiei chirurgicale, după cum şi a demonstra nivelul corespunzător de efectuare a acesteia.


Obiectivele lucrării

Prezenta lucrare şi-a trasat drept obiectiv a evalua neajunsurile documentare admise în compartimentul „intervenţii chirurgicale” a fişei medicale a bolnavului de staţionar şi a stabili impactul lor asupra demonstrării calităţii intervenţiei chirurgicale.


Material şi metode de cercetare

Analizei au fost supuse 439 de fişe medicale ale bolnavilor de staţionar, elaborate în instituţiile medico-sanitare publice republicane, municipale şi raionale ale Republicii Moldova între anii 2003-2008. În studiu au fost incluse doar fişele pacienţilor internaţi în secţii de profil chirurgical în urma traumelor. Calcularea volumului eşantionului s-a efectuat după formula pentru sondajul aleatoriu fără repetare [2]. Drept totalitate statistică (N) a fost considerată prevalenţa prin leziuni traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale cauzelor externe înregistrată în Republica Moldova în anul 2008, care conform Anuarului Statistic „Sănătatea Publică în Moldova. Anul 2007” [4] a constituit 163935 de cazuri. Informaţiile extrase din fişele medicale ale bolnavului de staţionar au fost colectate prin intermediul chestionarului de introducere a datelor elaborat în acest scop. Lotul obţinut a fost cercetat prin metodele matematică, comparativă, statistică, analitică şi de expertiză.


Rezultatele cercetărilor

Analiza fişelor medicale a arătat că 70,39+2,60% de pacienţi (309) au fost trataţi prin metode chirurgicale, beneficiind de intervenţii de diferit volum. Marea majoritate (49,19%) a intervenţiilor chirurgicale a fost efectuată sub protecţia anesteziei locale. Sub anestezie generală au fost realizate 19,09% de intervenţii, iar sub anestezie tronculară – 12,62%. În 19,10% de observaţii, tactica de tratament a prevăzut mai multe intervenţii chirurgicale, efectuate preponderent (10,68%) sub protecţia anesteziei generale şi locale.

În scopul evaluării incidenţei reale a neajunsurilor ce ţin de intervenţiile chirurgicale, aceasta (incidenţa) a fost estimată din numărul fişelor pacienţilor ce au fost supuşi tratamentului operator.

După elaborarea planului de diagnosticare şi tratament, în cazul necesităţii de intervenire în mod chirurgical, medicul argumentează această necesitate prin intermediul epicrizei preoperatorii. În literatura de specialitate [11] sunt descrise cazuri de omitere a epicrizei, care a fost tratată în şedinţa de judecată în defavoarea medicului chirurg, acesta fiind obligat de instanţă să-i compenseze pacientului prejudiciul adus pentru înlăturarea falangelor digitale. Aşadar, în lipsa epicrizei preoperatorii nu poate fi justificată atât necesitatea, cât şi volumul intervenţiei chirurgicale. Analiza compartimentului intervenţii chirurgicale a scos în evidenţă 11,97+5,34% de fişe în care epicriza preoperatorie a lipsit. S-a observat că în fişele în care epicrizele preoperatorii au lipsit, majoritatea intervenţiilor (64,86%) a fost efectuată sub anestezie locală, fiind executate operaţii de volum redus. Odată cu creşterea volumului şi gravităţii intervenţiei a scăzut semnificativ şi numărul fişelor în care epicriza preoperatorie a fost lipsă. Cu toate acestea, în 5,41% din fişe epicriza preoperatorie a lipsit chiar şi în cazul efectuării intervenţiilor laborioase sub protecţia anesteziei generale.

Intervenţiile chirurgicale laborioase şi dificile solicită aplicarea unor metode mai eficiente şi sigure de anestezie, fiind necesară antrenarea medicului anestezist. Acesta, la rândul său, până la aplicarea anesteziei, trebuie să examineze minuţios pacientul în vederea stabilirii stării generale a lui, existenţei indicaţiilor şi contraindicaţiilor pentru anumite medicamente şi întocmirii examenului preoperatoriu. Analiza acestui compartiment a scos în evidenţă 18,77+5,13% de fişe cu neajunsuri admise de către anestezişti. În 67,24% din aceste observaţii medicii anestezişti au omis calcularea riscului anestezic şi indicarea lui în examenul preoperatoriu. Mai grav este însă că în 32,76% din cazurile date examenul preoperatoriu al anestezistului a lipsit. În această ordine de idei este de atenţionat că în lipsa acestor înscrieri anestezistul nu poate confirma faptul examinării pacientului, iar absenţa acestui examen nu-i va permite să aprecieze corect starea pacientului până la operaţie şi astfel să aplice o anestezie eficientă şi să prevină eventualele complicaţii de ordin anesteziologic ce pot surveni în perioada intraoperatorie. Totodată, în unele fişe au fost observate comasări nejustificate ale examenului preoperatoriu cu protocolul anesteziei propriu-zise. Este de remarcat faptul că nu au fost identificate fişe medicale care să nu conţină procesul-verbal al anesteziei.

În literatura de specialitate [12] sunt desfăşurate pe larg complicaţiile alergice generale (şoc anafilactic) şi locale (necroză) ce pot fi determinate de aplicarea novocainei în calitate de anestezic. Aceste complicaţii sunt generate de reacţiile individuale hiperergice ale pacienţilor. Ţinându-se cont de incidenţa înaltă a complicaţiilor alergice ale novocainei, administrarea acesteia drept substanţă anestezică se efectuează numai după executarea probei individuale de sensibilitate rezultatele căreia se fixează în mod obligator în fişa medicală. Neefectuarea probei de sensibilitate la novocaină este o încălcare ce poate duce la complicaţii nedorite în procesul acordării asistenţei medicale. Spre regret, în 33,33+4,64% din fişele pacienţilor care au suportat diverse manipulaţii invazive (intervenţii chirurgicale, instalarea drenurilor, cateterizarea venei subclaviculare ş.a.) sub protecţia anesteziei locale cu novocaină nu au fost indicate rezultatele probei individuale de sensibilitate. Totodată, în 11,0+5,37% din cazurile de cură chirurgicală cu anestezie locală, atât tipul anestezicului folosit pentru anestezie, cât şi rezultatele probei de sensibilitate la anestezic nu au fost specificate în nici unul dintre compartimentele fişei medicale. Prin urmare, absenţa probei de sensibilitate individuală la novocaină capătă proporţii alarmante.

Intervenţia chirurgicală are menire curativă, însă totodată serveşte drept sursă importantă de informaţii ce urmează să completeze diagnosticul clinic. Astfel, intervenţiile chirurgicale permit a se confirma caracterul penetrant al plăgilor, stabili existenţa leziunilor interne, depista complicaţiile (hemotorace, hemoperitoneum, peritonită etc.), concretiza tactica curativă ulterioară, argumenta necesitatea înlăturării unor organe etc. Este de menţionat că, după prelucrarea chirurgicală se pierd caracterele primare ale leziunilor, fiind imposibilă soluţionarea unor probleme cum ar fi tipul plăgii (contuză, tăiată, înţepată), mecanismul de producere, particularităţile agentului traumatic ş.a. în lipsa documentaţiei medicale. Deci, datele cuprinse în protocolul operaţiei vor oferi clinicianului informaţii pentru argumentarea şi completarea diagnosticului clinic, iar medicului legist – pentru soluţionarea întrebărilor ridicate de către organul de urmărire penală. Prin studierea protocoalelor intervenţiilor chirurgicale 20,71+5,07% din ele au fost calificate de către noi drept defectuoase. Din aceste procese-verbale, 82,81% au fost considerate incomplete. În compartimentele date au fost omise de regulă caracterul leziunilor interne, cantitatea şi caracterul sângelui revărsat în cavităţi ş.a. Adeseori, descrierile erau înlocuite prin concluzii (ex.: „sânge modificat/vechi”, „hematom subacut/cronic”, „testiculul devitalizat”), fapt ce influenţa semnificativ informativitatea protocolului. Au fost înregistrate procese-verbale în care revărsatele sanguine (hematoamele) au fost apreciate în unităţi de suprafaţă („6x6cm”) şi nu de volum (ml).

În 17,19% din fişele cu deficienţe de protocoale ale intervenţiilor chirurgicale, acestea (protocoalele) nu au fost constatate în genere. Lipsa proceselor-verbale ale operaţiilor s-a constatat doar în cazurile intervenţiilor chirurgicale simple, realizate sub protecţia anesteziei locale. Cazuistic au fost examinate şi fişe medicale în care efectuarea intervenţiei chirurgicale a rezultat doar de pe antetul fişei, în documentul medical fiind lipsă orice alte înregistrări despre intervenţie (epicriza preoperatorie, protocolul operaţiei, diagnosticul postoperator). Asemenea neajunsuri nu vor permite expertizei medico-legale să aprecieze volumul şi calitatea intervenţiei chirurgicale şi astfel a asistenţei medicale legate de această manoperă.

Protocolul operaţiei finalizează cu diagnosticul postoperatoriu, ce rezultă din modificările şi patologiile stabilite în cadrul intervenţiei chirurgicale şi care completează diagnosticul clinic. Uneori, diagnosticul postoperatoriu poate fi esenţial diferit de cel de la internare. Spre exemplu, în una dintre observaţiile noastre, la internare s-a stabilit diagnosticul „plagă nepenetrantă în cavitatea peritoneală”, la revizia plăgii – „plaga se termină în muşchiul rect abdominal”; la laparoscopie – „sânge proaspăt în cavitatea abdominală, în proiecţia plăgii externe, pe suprafaţa internă a peretelui abdominal se determină o plagă”; intraoperator – „sânge proaspăt în cavitatea peritoneală, leziune a omentului”; diagnosticul postoperatoriu – „plagă penetrantă în cavitatea abdominală cu lezarea omentului, hemoperitoneum”.

În 35,28+4,58% de fişe ale pacienţilor trataţi operator diagnosticul postoperatoriu nu a fost înregistrat, neajuns ce se răsfrânge în mod evident asupra argumentării diagnosticului clinic. S-a observat, că în peste o jumătate (51,38%) din aceste cazuri diagnosticele postoperatorii nu au fost indicate după intervenţiile de prelucrare prim-chirurgicală a plăgilor necomplicate. Este, însă, inexplicabilă lipsa diagnosticului postoperatoriu după intervenţii voluminoase, efectuate asupra organelor interne sub protecţia anesteziei generale, situaţie constatată în 15,59% din aceste observaţii.



O problemă nu mai puţin importantă în practica chirurgicală este justificarea necesităţii de înlăturare a organelor interne. Este cunoscut că la înlăturarea organului se recurge doar atunci când acesta este într-atât de traumatizat, încât integritatea sa nu poate fi restabilită şi menţinută fără a pune în pericol viaţa pacientului. Suntem de părerea, că justificarea juridică a înlăturării organului poate avea loc doar prin detalierea în protocolul operaţiei a leziunilor constatate la nivelul acestuia şi confirmarea aspectului lezional prin intermediul examenului morfo-histologic. În cazul descrierii incomplete şi insuficiente a caracterului leziunilor constatate la nivelul viscerelor (ex.: splină, rinichi) şi în lipsa rezultatelor examenului morfo-histologic necesitatea înlăturării organului poate fi pusă la îndoială. În lotul cercetat s-au constatat 2 cazuri de lipsă în fişă a rezultatelor examenului morfopatologic, constituind 9,52% din numărul pacienţilor operaţi pe viscere în secţiile de chirurgie generală. În ambele cazuri diagnosticul clinic a fost argumentat, iar protocolul intervenţiei chirurgicale a fost apreciat drept complet.
Yüklə 2,65 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   21   22   23   24   25   26   27   28   ...   39




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin