Normal – Times New Roman 11 pt

2.3Dimensiuni instituționale

În ultimii zece ani au avut loc schimbări instituționale și organizaționale semnificative în cadrul sectorului forestier din România. Direcția Generală pentru Politici, Strategii și Proiecte pentru Ape, Păduri și Pescuit (DGPSPAPP), în prezent în cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC), în conformitate cu ministrul delegat pentru Ape, Păduri și Pescuit, este autoritatea publică responsabilă cu administrarea pădurilor. În ultimii câțiva ani, funcțiile de reglementare, supraveghere și sprijin au fost incluse în diferite Direcții din cadrul Direcției Generale. Sub Ministrul Delegat există, de asemenea, este o Direcție a Pădurilor și Vânătorii care gestionează majoritatea problemelor legate de silvicultură. În cadrul aceluiași Ministru Delegat există o Direcție specială care se ocupă de aplicarea legii în sectorul forestier.

Inspectoratele forestiere au fost înființate în 1999. Ele sunt responsabile pentru aplicarea legii și controlul în păduri. În 2001, numărul de inspectoratelor a fost crescut de la șapte filiale teritoriale la 16 pentru a ajuta la creșterea nivelului de restituire. În anul 2005, inspectoratele au fost reduse la nouă filiale în parte din cauza amalgamului de filiale pentru vânătoare și pădure.

2.3.1Dreptul de proprietate asupra pădurilor

Ca urmare a punerii în aplicare a legislației reformei funciare (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 și alte legi de modificare și completare a acestora, precum și de reglementări, proceduri detaliate și legi conexe), până în 2009 66 % din suprafețele de teren împădurite au fost în domeniul public, în timp ce 34 % au fost în proprietate privată. Există un număr estimativ de 850.000 de proprietari de păduri din România. Proprietarii de păduri private din România sunt proprietari mici și mari, persoane fizice, comune indivizibile, și biserici.

Structura de proprietate predominantă este caracterizată prin exploatații relativ mici și fragmentarea sistemului forestier (Banca Mondială, 2011) - Tabelul 2 și 3 oferă date cu privire la dreptul de proprietate al pădurii în 2012.

Tabelul 2: Proprietatea asupra Pădurilor 2012 (milioane ha) (sursa MMSC, 2013)

Proprietate	Suprafață	% Suprafață
Proprietatea publică a statului	3,16	51
Proprietatea publică a comunităților locale	0,90	15
Proprietatea privată a comunelor - indivizibilă	1,25	19
Proprietatea privată a persoanelor fizice și entităților legale (persoane fizice, asociații, școli, biserici, etc.).	1,21	15
Total	6,52	100

Tabelul 3: Distribuția Terenului Împădurit (după dimensiune) în cadrul proprietarilor privați (fără păduri deținute de autoritățile locale) (sursa Banca Mondială, 2011)

Categoria de proprietate	Numărul de proprietari	Suprafața totală (milioane ha)
Pădure < 10 ha	828.000	0,85
Pădure > 10 ha	2.200	1,35
Total	830.200	2,20

Deși pădurile au fost restituite, ce se poate face pentru pădurile private este încă limitat prin lege. Fragmentarea pădurilor ca urmare a zonelor aflate în proprietatea privată subliniază importanța aplicării de stimulente eficiente și de sprijin pentru proprietarii privați pentru a îndeplini cerințele legale și contribuie la obligațiile naționale. Restituirea de asemenea, are implicații pentru îndeplinirea obligațiilor țării privind Natura 2000.

Distribuția proprietății asupra pădurilor în cadrul rețelei de protecție Natura 2000 este următorul: 64 % din pădurile din situri de importanță comunitară (LIC) și sunt deținute de stat, iar 36% este în proprietate privată (756.600 ha). Pe baza datelor de la agenția națională de cercetare pentru sectorul forestier (ICAS), distribuția proprietății asupra pădurii în 2007 privind siturile Natura 2000 a fost, după cum urmează:

• 
  64 % - pădure deținută de stat - 1.343.125 ha;
  
• 
  15 % - pădure deținută de municipalități - 305.510 ha;
  
• 
  3 % - pădure deținută de biserică, 57.543 ha;
  
• 
  10 % deținută de comune indivizibile - 202.778 ha;
  
• 
  9 % - persoane fizice - 190.744 ha.
  

O provocare suplimentară privind structura actuală de proprietate a terenurilor este că, după restituirea terenurilor forestiere, pădurile private au fost supuse la tranzacționare relativ activ. Tranzacționarea este de multe ori consemnată în moduri diferite, dar rareori înregistrate oficial. Succesiunile de titluri de proprietate pentru teren forestier, de asemenea, nu au fost înregistrate în mod sistematic. Acest lucru a dus la mai multe cazuri în instanță, multe dintre acestea fiind în curs judecată.

Regia Națională a Pădurilor - Romsilva

Regia Națională a Pădurilor - Romsilva gestionează pădurile de stat pentru scopuri de producție și protecție. RNP administrează 22 de parcuri naționale și naturale. RNP administrează, de asemenea, aproximativ 1,2 milioane de hectare de pădure care nu este în proprietatea statului. Responsabilitățile RNP includ administrarea pădurii și altor terenuri și management, furnizarea de servicii publice, și deservirea ca autoritate publică, în unele aspecte. În plus, RNP este implicată într-o serie de întreprinderi și îndatoriri în afara sectorului forestier (de exemplu activitatea de creștere a cailor).

Principala sursă a ANP de finanțare provine de la veniturile pe care este autorizată să le rețină din activitățile sale generatoare de venituri - în principal din vânzări de cherestea. În 2008, 77 % din veniturile ANP au fost generat de vânzările de cherestea. ANP generează, de asemenea, venituri din produse forestiere nelemnoase (PFNL) și taxe din închirieri de cabane, vânătoare, și contracte de administrare a pădurilor. Volumul recoltat și vânzările de cherestea au scăzut semnificativ în ultimii cinci ani ca urmare a procesului de retrocedare a pădurilor și a zonei de pădure diminuată administrată de ANP. În ciuda reducerii zonei de pădure sub administrarea sa, ANP continuă să fie principalul producător de lemn / biomasă din România.

Districte Forestiere Private

Cerințele legale pentru gestionarea pădurilor a dus la crearea de districte silvice private (DFP). DFP gestionează o mare parte din pădurile care nu sunt deținute de stat (care aparțin persoanelor juridice (orașe, sate, asociații, biserici, companii, etc.), precum și persoane fizice), care nu sunt administrate de ANP. În 2011, 132 DFP aveau în administrare 1.529 milioane ha de păduri care nu se aflau în proprietatea statului (Abrudan, 2012).⁴DFP au propria lor asociație umbrelă națională - Asociația Administratorilor de Păduri din România (www.ocoaleprivate.ro), ce reprezintă și face lobby pentru DFP la nivel național și internațional.

Aceste entități ar putea juca un rol important pe piața de cherestea / biomasă locală / regională. Volumul recoltat de PFDs "a fost de peste 5,89 milioane m3 în 2010, aproximativ o treime din masa de lemn totală recoltată la nivel de țară (Abrudan, 2012).

Asociațiile Forestiere

Există câteva asociații regionale/locale de proprietari de păduri precum și o asociație națională umbrelă - precum Asociația Română a Proprietarilor de Păduri – APPR (www.appr.org.ro). Rolul acestora pe piața sectorului forestier este însă limitat. Prin lege, proprietarii de păduri private, sunt persoane juridice care vând lemn (de exemplu, care vând cea mai mare parte a masei tăiate proprii în mod competitiv prin licitații) clienților (companii de exploatare forestieră sau altor clienți). La mijlocul anului 2010, proprietarii mari de păduri private din România (în special investitori privați care au cumpărat terenuri forestiere de la persoane fizice) și-au înființat propria asociație - Proforest - Asociația Marilor Proprietari de Terenuri din România. Această asociație își propune să joace un rol important de lobby și comercial în sectorul forestier românesc.