Normal – Times New Roman 11 pt

3.2Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor

Pădurile, ca și alte sisteme naturale, sunt afectate de schimbările climatice. Efectele schimbărilor climatice asupra pădurilor pot reduce contribuția pădurilor la atenuarea schimbărilor climatice, deoarece mai multe dintre efectele schimbărilor climatice reduc rata de creștere a pădurilor și provoacă degradarea zonelor forestiere. Schimbările climatice determină și, în unele cazuri, compun riscurile biologice pentru păduri. Schimbările climatice, de asemenea, pot accelera degradarea pădurilor și crește incidența incendiilor, ambele ducând la emisii de CO2. Această subsecțiune descrie câteva dintre efectele schimbărilor climatice și variațiilor climatice asupra pădurilor din România, pe baza studiilor existente.

Impactul schimbărilor precipitațiilor și temperaturii

Modificările proiectate ale precipitațiilor și temperaturii în România sunt de așteptat pentru a slăbi în primul rând sistemele forestiere existente și a reduce creșterea economică. Modelele ICAS prevăd o scădere a creșterii cu 30%. Această scădere dramatică a creșterii este probabil să apară pentru pădurile din zonele de câmpie (ICAS, 2005). În România, aproximativ 1 milion de m3 de lemn sunt pierdute anual din cauza vântului și zăpezii, și aproximativ 130.000 ha din zonele forestiere desemnate de câmpie sunt afectate anual de uscare din cauza deficitului de apă din sol. Acestor pierderi se adaugă pagubele cauzate de atacurile insectelor. În perioada 1990-2006, monitorizarea stării de sănătate a pădurilor din România indică faptul că starea de sănătate a pădurilor a fost slabă în 1991, 2005, și 2006. Țara a avut păduri cu o stare moderată în 1990, 1992, 1995-1999, 2000-2004.

România a efectuat o cercetare limitată cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor. Cele cateva studii care sunt disponibile indică faptul că, în dealurile de Nord-Est din România, secetele grave (din perioada 1999-2000), au declanșat uscarea suprafețelor de fag în unele zone vechi (> 100 ani), (aproape) virgine și extrem de productive, situate în zone plate cu soluri argiloase și pe pante mici, cu soluri superficiale sau nisipoase. Seceta a fost, de asemenea, asociată cu dăunători și infestarea lemnului. Seceta este considerată a fi avut același impact asupra bradului argintiu și a provocat o scădere similară (Chira et al., An necunoscut). La câmpie, unde pădurile au fost, de asemenea, afectate de o secetă severă, există o cercetare limitată cu privire la modul în care seceta a influențat distribuția speciilor, productivitatea, precum și protecția ca urmare a împăduririi scăzute

Supraviețuirea speciilor lemnoase este constrânsă de disponibilitatea apei. Seceta prelungită în timpul sezonului de vegetație poate induce episoade de declin al copacilor pe scară largă (Breda et al. 2006 citat de Trombik et al., 2013). ICAS (2003) a constatat din datele experților că seceta si schimbarea regimului hidrologic local au dus la dificultăți în regenerarea naturală a speciilor forestiere.

Schimbarea compoziției speciilor și extinderea pădurilor

Trecerea în zonele ecologice adecvate pentru specii are implicații pentru toate eforturile viitoare care implică plantarea de copaci. Când speciile de arbori sunt plantate în afara zonelor lor naturale, acestea sunt mult mai sensibile la factorii biotici negativi - dăunători, lipsa apei, și așa mai departe (vezi mai jos secțiunea privind infestările cu dăunători). În munți, pădurile invadează pășunile. Procesul este determinat de specii noi, dar și de specii cum ar fi molidul norvegian. În partea de sud a țării, specii străine invadează pădurile naturale - de exemplu, Rosa canina și salcâmul (Robiniapseudacacia). Speciile non - native, de asemenea, invadează pădurile naturale în regiunea de câmpie.

Trombik et al., (2013) a folosit un ansamblu de scenarii privind schimbările climatice pentru a evalua modul în care schimbările climatice vor afecta distribuția anumitor specii în Carpați. Ei au descoperit că modificările preconizate de temperatură și precipitații în Carpați ar provoca speciilor, cum ar fi fagul, pierderea rezistenței lor competitive în Carpaților Orientali periferici care se încadrează în granițele României. Mortalitatea la fag a fost probabilă să apară în Podișul Transilvaniei, unde fagul apare marginal. Condițiile climatice pentru fag se preconizează să se agraveze substanțial în viitorul îndepărtat. Condițiile care au ca rezultat mortalitatea la fag pot să apară în zone mari acoperite cu fag din România. Deși mai multe modele climatice prezic declinul fagului, există o mare incertitudine la modelele care prezic mortalitatea la fag. Cealaltă situație care apare este că copacii în munții invadează pășuni, în special cu molid norvegian.

În zonele protejate, schimbările climatice sunt, de asemenea, de așteptat să provoace migrarea speciilor în zone cu temperatură și precipitații mai favorabile. Studiile indică faptul că specii invazive concurente, care sunt de multe ori mult mai adaptate la noul climat se vor dezvolta, modificând ecosistemul. Apariția unor astfel de mișcări ar putea modifica habitatul și ansamblul speciilor în anumite zone protejate, mai degrabă decât păstrarea sistemelor pe care inițial au fost concepute să le protejeze.

Creșterea infestării cu dăunători

Unul dintre principalii dăunători este gândacul de scoarță. A existat o creștere a focarelor gândacului de scoarță în Europa, la altitudini și latitudini mai mari, acolo unde există condiții de temperatură favorabile (Hlásny & Turčáni , 2009). Au fost raportate noi specii de dăunători, în timp ce unele dintre speciile existente au devenit mai agresive. Dăunătorii afectează specii valoroase din punct de vedere economic, cum ar fi arțarul, suprafețele de molid (în afara arealului lor natural), arinul, frasinul, salcâmul, și stejarul. Acest lucru poate avea un impact major asupra stabilității ecosistemelor forestiere (Lange et al, 2006), și poate crește suprafața pădurilor afectate și numărul de arbori uciși, crescând probabilitatea emisiilor de CO2. De asemenea, este posibil ca gândacii de scoarță să devină mai rezistenți la tratament la altitudini și latitudini mai mari.

Ipsduplicatus, un alt gândac de scoarță, înregistrat inițial în 1948, este prezent astăzi în aproape toate pădurile din România care au molid norvegian și sunt situate la mai jos de 1000 m altitudine (Duduman et al, 2011a). Numărul de arbori atacați crescut semnificativ după 2002-2004, ajungând la un nivel de 50.000 de copaci infestați pe an în perioada 2007-2009 (Olenici et al., 2011). Aproximativ 47.000 m3 de copaci au fost infestați cu gândacul pe parcursul perioadei 2002-2009 (Olenici et al., 2011). În august 2012 rapoartele au indicat că peste 100.000 de copaci au fost infestați în timpul sezonului de creștere curent. Atacurile manifesta numai în zonele cu molid la altitudini sub arealul lor natural distributiv, după episoade de secetă în zonă, și în zone foarte dense care nu pot fi rărite datorită potențialului de prezență a vânturilor.

Uscarea arealului și a speciilor

ICAS (2003) a constatat uscarea plopului și salciei în pajiști (chiar și în cazul în care există investiții pentru a furniza apă în mod adecvat). Fenomenul de uscare a stejarilor a fost raportat cu o frecvență mai mare decât în deceniul anterior. Uscarea salcâmului, de asemenea, are loc în partea de sud și partea de est a țării. Au fost raportate fenomene de uscare la stejari pe parcursul mai multor perioade de timp. Cel mai recent¹⁶ val de uscare a stejarului din România a afectat, de asemenea, specii care sunt considerate a fi rezistente la fenomene: Quercusfrainetto. Un studiu asupra fagului a constatat că defolierea medie a crescut de la 29% la 42 % odată ce efectul distrugător al fenomenelor de uscare a avut loc între 2001-2004 (Chira et al., 2005).

Schimbarea productivității arealelor (scăderea de creștere anuală)

Diferite scenarii de creștere (JABOWA III), bazate pe scenarii de schimbări climatice elaborate de Institutul Național de Meteorologie (INM), arată o reducere de până la 30 % a populației de copaci și o scădere a creșterii, în special pentru păduri din zonele de câmpie (ICAS, 2005). Badea și Neagu (2010) a constatat că există o creștere medie anuală diferită ca volum între diferite specii de arbori din România, care ar putea fi explicate prin condițiile de vegetație, climă și sit. De asemenea, ei au descoperit că, pentru copacii sănătoși, au existat valori mai mari de creștere anuală în volum decât copacii mai deteriorați. Diferența a variat de la 0.09m3/an/ha pentru stejar și 6.44m3/an/ha pentru fag. Valoarea volumului de pierderi de creștere (%), din cauza deteriorării a fost între 1-12 %, pentru perioada de 10 ani. În cazul în care s-a presupus că între 90-100 % dintre copaci sunt afectați de factori biotici și abiotici, pierderea medie de creștere ar crește la 40-45 % (Badea și Neagu, 2010).

Incendii forestiere

Un raport recent al Inspectoratului General de Control de Urgență prevede că statisticile privind incidentele cu incendiu arată că incendiile forestiere nu au reprezentat un risc ridicat în România. Factori antropici și condițiile climatice în schimbare, cu toate acestea, ar putea crește incidența incendiilor. Din analiza cauzelor, rezultatele arată fără echivoc că incendiile cu cauze naturale și accidentale reprezintă aproximativ 2 % din toate incendiile forestiere. Cauzele antropice, după retrocedarea terenurilor forestiere, sunt mai semnificative. În 2012, arderea vegetației de pe pășuni a fost principala cauza a incendiilor forestiere (572 incendii la aproximativ 4397 ha), cele mai multe incendii de pădure au avut loc în pădurile de lângă pășuni în zonele de câmpie și de deal. În urmatorii cinci ani, schimbările climatice vor afecta sudul și estul României, și aceste zone vor fi expuse la incendiile forestiere din cauza unei temperaturi mai ridicate și a scăderii precipitațiilor. Costul anual estimat este de 200.000 €.

Impactul asupra biodiversității

Schimbările climatice ar putea fi o amenințare pentru biodiversitatea din România în următoarele moduri (2):

• 
  modificări ale comportamentului speciilor, ca urmare a stresului indus asupra capacității lor de adaptare¹⁷;
  
• 
  modificarea distribuției și compoziției habitatelor ca urmare a modificării structurii speciilor;
  
• 
  creșterea speciilor exotice la nivelul habitatelor naturale actuale și creșterea potențialului lor de a deveni invazive;
  
• 
  modificarea distribuției ecosistemelor specifice zonelor umede, cu posibila limitare până la dispariție;
  
• 
  schimbări în ecosistemele acvatice de apă dulce și marine generate de încălzirea apei și creșterea nivelului mării;
  
• 
  dispariția anumitor specii de floră și faună.
  

(Sursa: http://www.climateadaptation.eu/romania/biodiversity/ (vizualizat, 2013))

Cercetările arată că interacțiunea dintre specii (de exemplu, între speciile de prădători și pradă sau insecte și specii de plante gazdă) sunt importante pentru supraviețuirea lor la un anumit punct și ar putea afecta, de asemenea, variabilitatea lor. Acesta din urmă este adevărat atunci când speciile co-prezente nu reacționează în mod necesar într-un mod similar cu schimbarea globală, cu consecințe importante la scară ecologică și evolutivă în timp (Schweiger et al , 2008 - . http://www.esajournals.org/doi/ abs/10.1890/07-1748.1 ) .