Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor I. Dispoziţii generale

4. Reglementarea procesului de producţie în crîng

4.1. Stabilirea posibilităţii

215. 
     Pentru stabilirea posibilităţii de produse principale se aplică procedeul aproximaţiilor succesive, cu luarea în considerare a structurii reale a pădurii de amenajat. Calculele se fac distinct pentru unităţile de gospodărire constituite din arborete de salcîm, cu fondul de producţie structurat pe clase de vîrstă de 10 ani şi pentru unităţi de gospodărire de zăvoaie constituite din arborete de plopi indigeni, sălcii etc. cu fondul de producţie structurat pe clase de vîrstă de 5 ani.
     

4.1.1. Stabilirea posibilităţii pentru unităţile de gospodărire de salcîm

216. 
     Pentru unităţile de gospodărire de salcîm, posibilitatea se stabileşte pe suprafaţă, pentru o perioadă de 10 ani (egală cu perioada de aplicare a amenajamentului). în acest scop, se introduc notaţiile:
     

m – reprezintă numărul de clase de vîrstă stabilit în raport cu ciclul (m = ciclul / 10);

S_i – suprafaţa arboretelor incluse în clasa de vîrstă "i";

S'_i – suprafaţa redusă a arboretelor incluse în clasa de vîrstă "i";

Posibilitatea pe suprafaţă se obţine cu ajutorul relaţiei:

unde:

U =

1 dacă {D₁O·AND·D₂ O·AND·D₁O·AND·D₂0}

0 pentru restul situaţiilor











V_m - volumul mediu unitar (pe hectar) la exploatabilitate calculat în funcţie de caracteristicile medii ale fondului de producţie real;

V_e – volumul mediu unitar (pe hectar) al arboretelor exploatabile ale fondului de producţie real;



; (j = 1,2 ..., m)



; (j = 1,2 ..., m)
(i=1, 2, …, m-1)
(i=1, 2, …, m-1)

217. 
     Posibilitatea pe volum se stabileşte prin nominalizarea, în ordinea urgenţelor de regenerare (vîrstă, consistenţă, starea de vegetaţie etc.), în limita mărimii P^D_S a arboretelor exploatabile (cu luarea în considerare a sacrificiilor de exploatabilitate admise). La volumele acestor arborete se va adăuga jumătate din creşterea producţiei lor totale pe perioada de 10 ani.
     

4.1.2. Stabilirea posibilităţii pentru unităţile de gospodărire de zăvoaie

218. 
     Pentru unităţile de gospodărire de zăvoaie - plopi indigeni şi salcie, posibilitatea se stabileşte pentru o perioadă de 5 ani (egală, de regulă, cu perioada de aplicare a amenajamentului pentru asemenea păduri). În acest scop, se introduc notaţiile:
     

m – reprezintă numărul de clase de vîrstă de 5 ani stabilit în raport cu ciclul (m=ciclul/5)

S_i – suprafaţa arboretelor incluse în clasa de vîrstă "i";

S_i^r – suprafaţa redusă a arboretelor incluse în clasa de vîrstă "i";


Dacă D₁O·AND·D₁ 0

Dacă D₁1< 0

unde:

P^C_S – mărimea posibilităţii pe suprafaţă - pentru o perioadă de timp de 5 ani;







V_m – volumul mediu unitar (pe hectar) la exploatabilitate calculat în funcţie de caracteristicile medii ale fondului de producţie real;

V_e – volumul mediu unitar (pe hectar) al arboretelor exploatabile ale fondului de producţie real;



; (j = 1,2 ..., m)



; (j = 1,2 ..., m)
(i=1, 2, …, m-1)
(i=1, 2, …, m-1)

219. 
     Posibilitatea pe volum se stabileşte prin nominalizarea, în ordinea urgenţelor de regenerare (vîrstă, consistenţă, starea de vegetaţie etc.), în limita mărimii P^S_C, a arboretelor exploatabile (cu luarea în considerare a sacrificiilor de exploatabilitate admise). La volumele acestor arborete se va adăuga jumătate din creşterea producţiei lor totale pe perioada de 5 ani.
     
220. 
     În cazul unor unităţi de gospodărire din ocoalele silvice cu procent ridicat de păduri de terasă, pentru care revizuirile se fac la intervale de 10 ani, se impune şi calculul posibilităţii pentru o nouă perioadă de 5 ani. Acest calcul se poate face în acelaşi mod, după aflarea, prin simularea evoluţiei fondului de producţie, a elementelor din relaţiile de mai sus la momentul expirării primei perioade de 5 ani.
     
221. 
     În eventualitatea că, din cauza lipsei unor programe adecvate, calculele prezintă dificultăţi însemnate, pentru stabilirea posibilităţii pe suprafaţă, pe întreaga perioadă de 10 ani, poate fi aplicată, cu adaptări corespunzătoare, relaţia recomandată pentru unităţile de gospodărire de salcîm (secţiunea 4.1.1 din capitolul VIII).
     

4.2. Planuri de amenajament

4.2.1. Planul de recoltare a produselor principale

222. 
     Includerea arboretelor exploatabile în planul de recoltare a produselor principale se face în funcţie de vîrstă, consistenţă şi starea de vegetaţie a acestora. Vor fi avuţi în vedere şi alţi factori de influenţă: funcţia atribuită, vitalitatea arboretelor, capacitatea de lăstărire etc.
     
223. 
     La alcătuirea parchetelor se va urmări ca tăierile să fie cît mai dispersate, în care scop suprafaţa parchetelor nu va fi mai mare de 3 ha, iar perioada de alăturare a acestora va fi de 3-5 ani. în pădurile din grupa I se impune ca orînduirea tăierilor să se facă şi în raport cu ţelul de protecţie urmărit. Astfel, în arboretele de pe terenurile înclinate şi cu sol erozibil, se vor aplica tăieri în benzi orientate pe curba de nivel.
     
224. 
     În pădurile care prezintă şi un interes peisagistic, cu ocazia exploatărilor se va lăsa o bandă de acoperire de lăţime de 20-30 m, regenerarea acesteia urmînd a se face după ce arboretul exploatat din spatele ei va putea prelua funcţia peisagistică respectivă.
     
225. 
     Se vor face precizări privind: criteriile după care s-au ales arboretele incluse în planul decenal; orînduirea parchetelor, modul de aplicare al tăierilor în crîng, ţinînd seama de compoziţia, vîrsta, productivitatea şi calitatea arboretelor, puterea de lăstărire a cioatelor etc.; gradul de accesibilitate al arboretelor.
     

4.2.2. Planul lucrărilor de îngrijire

226. 
     Planul lucrărilor de îngrijire cuprinde arboretele neincluse în rînd de tăiere. Se întocmeşte ţinînd seama de criteriile stabilite pentru unităţile de producţie de codru regulat, avîndu-se în vedere în plus îmbunătăţirea originii arborilor (sămînţă sau lăstari), eliminarea cu prioritate a arborilor cu cioate îmbătrînite şi de calitate inferioară, protejarea speciilor din subetaj şi a subarboretului.
     

4.2.3. Planul lucrărilor de regenerare

227. 
     Planul lucrărilor de regenerare se face incluzînd toate suprafeţele goale care urmează a fi împădurite, precum şi unele părţi din suprafaţa arboretelor cu cioate sau din specii necorespunzătoare, care urmează să fie înlocuite sau completate prin introducerea speciilor de bază, pentru realizarea compoziţiei de regenerare. Regenerarea suprafeţelor respective se va face - după caz - cu sau fără pregătirea terenului, prin semănături directe sau plantaţii, cu rărirea sau înlăturarea arboretului ori a subarboretului existent.
     

5. Reglementări privind conversiunea la codru a

arboretelor provenite din lăstari

228. 
     Conversiunea se aplică tuturor arboretelor tratate anterior în crîng şi care, potrivit precizărilor de la secţiunea 3.2 a capitolului 7 şi prevederilor Normelor tehnice de alegere şi aplicare a tratamentelor, trebuie să fie gospodărite în regim de codru. În funcţie de starea arboretelor în cauză, se aplică fie conversiunea prin îmbătrînire, fie conversiunea prin refacere.
     
229. 
     Conversiunea prin îmbătrînire presupune conducerea arboretelor pană la momentul regenerării din sămînţă. Această modalitate de convertire este indicată în cazul unor arborete sănătoase, viguroase şi productive a căror compoziţie corespunde funcţiile ecologice, economice şi sociale atribuite. Este important ca speciile de bază a arboretelor respective să fie reprezentate într-o proporţie care să permită conducerea lor eficientă pană la vîrsta de tăiere în codru (ţinîndu-se seama şi de indicaţiile referitoare la preponderenţa speciilor), iar condiţiile naturale şi de vegetaţie să fie favorabile regenerării lor naturale din sămînţă.
     
230. 
     Conversiunea prin refacere se adoptă în cazul arboretelor provenite din lăstari, necorespunzătoare funcţiilor ce le sunt atribuite şi a căror conducere pînă la vîrsta regenerării naturale din sămînţa nu este posibilă sau indicată din motive de ordin silvotehnic sau funcţional.
     
231. 
     În conformitate cu prevederile de la secţiunea 2 a capitolului 3, nu se mai constituie unităţi speciale de conversiune. Indiferent că arboretele în cauză se convertesc prin îmbătrînire sau prin refacere, ele se consideră ca făcînd parte din unităţile de codru în care ar urma să fie integrate, iar includerea lor în rîndul arboretelor prevăzute a fi regenerate ori refăcute se face potrivit vîrstelor şi urgenţelor de regenerare/refacere specifice. În acest fel, se evită unele suprasolicitări contraindicate, iar structurarea, sub raportul vîrstelor, a viitoarelor unităţi de codru se poate realiza în condiţii mai bune decît în cazul în care aceasta ar fi urmărită în subunităţi separate.
     

6. Reglementarea procesului de producţie la

pădurile de interes silvocinegetic

232. 
     Pentru pădurile cu rol cinegetic prioritar se urmăreşte atît reglementarea procesului de producţie lemnoasă, cît şi a producţiei cinegetice, în raport cu obiectivele urmărite. Se are în vedere realizarea unei structuri a pădurii cît mai favorabile dezvoltării vînatului, precum şi a condiţiilor necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii de vînătoare. Reglementările vor viza optimizarea efectivelor de vînat, sporirea recoltelor anuale, realizarea de trofee de valoare deosebită, în condiţiile asigurării unui echilibru dinamic în ecosistemele respective.
     
233. 
     Unitatea teritorială de gospodărire a vînatului este fondul de vînătoare. Suprafaţa unui fond de vînătoare este stipulat în actele legislative şi normative cu referinţă la domeniul cinegetic. Administrarea fondului cinegetic la nivel naţional se realizează de către autoritatea silvică centrală. Aceasta atribuie gestionarea fondurilor de vînătoare organizaţiilor vînătoreşti legal constituite.
     
234. 
     Fondurile de vînătoare cuprind, pe cît posibil, ocoale silvice întregi. La amplasarea şi deschiderea liniilor somiere şi de vînătoare se vor avea în vedere, pe lîngă prevederile de la secţiunea 1.3 a capitolului 3, şi orientarea lor corespunzătoare scopului urmărit.
     
235. 
     Condiţii de structură ale arboretelor şi pădurilor constituite în fonduri de vînătoare cu caracter special se realizează prin adoptarea corespunzătoare a bazelor de amenajare, avîndu-se în vedere recomandările de mai jos.
     

Regimul codru este întru totul adecvat fondurilor de vînătoare pentru căprior, cerb, cerb lopătar şi mistreţ. El poate fi folosit eficient şi în cazul fondurilor pentru fazan, dacă se asigură o distribuţie corespunzătoare, în raport cu cerinţele cinegetice, a arboretelor din clasa I de vîrstă. Regimul crîng poate fi adoptat numai în condiţiile prevăzute de lege.

Compoziţia-ţel va fi alcătuită din speciile corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure. Se va urmări proporţionarea armonioasă a speciilor valoroase din punct de vedere ecologic, economic şi de protecţie cu cele care asigură hrana preferată şi necesară vînatului, prin realizarea unui sortiment variat de specii de arbori şi arbuşti producători de seminţe, fructe, muguri şi lujeri preferaţi de vînat (măr, păr, salcie căprească, soc, plop tremurător, scoruş, corcoduş, salcie, stejar roşu, castan, păducel, lemn cîinesc, salbă moale, etc.), în funcţie de condiţiile staţionale şi specia principală de vînat.

Tratamentul avut în vedere trebuie să asigure structuri diversificate, mozaicate, care să răspundă cerinţelor ecologice ale principalelor specii de vînat. Pentru pădurile de codru pot fi adoptate tratamente din categoria celor cu perioadă lungă de regenerare (cvasigrădinărite, progresive) sau cu regenerare permanentă (grădinărit).

Exploatabilitatea indicată este cea tehnică, cu vîrste ale exploatabilităţii care, de regulă, să nu fie mai mici decît cele adoptate pentru pădurile cu funcţii de protecţie şi producţie. În cazuri speciale, bine justificate sub raport silvicultural, ecologic, economic şi cinegetic, se pot adopta şi alte vîrste ale exploatabilităţii (pentru pădurile destinate protejării unor specii rare din faună etc.).

Reglementarea procesului de producţie lemnoasă este, de regulă, cea prevăzută la secţiunile 1 – 5 ale capitolului 8. La întocmirea planurilor de amenajament se va urmări ca intervenţiile în arborete, în special în cele destinate să asigure adăpost şi hrană pentru vînat, să se realizeze la intervale de timp mai lungi (8-10 ani), în vederea asigurării liniştii vînatului. Prin măsurile preconizate se va avea în vedere realizarea de structuri diversificate, cît mai favorabile speciilor principale de vînat.

236. 
     Realizarea structurii optime a faunei cinegetice constituie un obiectiv de bază al gestionării fondurilor de vînătoare. Această structură se stabileşte prin cercetări ştiinţifice şi este definită prin proporţia cea mai corespunzătoare, sub raportul potenţialului fondurilor de vînătoare, a speciilor de vînat şi a distribuţiei efectivelor de vînat pe vîrste şi sexe.
     

Structura reală se referă la efectivele de primăvară şi se preia din evidenţele ocolului sau din studii de specialitate, pentru fiecare fond de vînătoare. Diferenţele dintre structura optimă şi cea reală trebuie să constituie elementul de bază pentru stabilirea măsurilor de gospodărire prevăzute în amenajamente.

La stabilirea structurii faunei cinegetice şi la elaborarea planurilor de recoltare se vor avea în vedere reglementările referitoare la speciile protejate prin Convenţia de la Berna.

237. 
     Producţia vînatului se stabileşte pe fonduri de vînătoare şi specii de vînat. Pentru fiecare fond de vînătoare se disting:
     

1. 
   efective reale, care se stabilesc anual pentru toate speciile de vînat, prin metodele cele mai adecvate de evaluare sau inventariere;
   
2. 
   efective optime, care sunt stabilite în funcţie de bonitatea fiecărui teren de vînătoare, pentru toate fondurile de vînătoare din ţară, pe următoarele specii: cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, muflon, mistreţ, fazan şi iepure.
   

238. 
     Din efectivele reale se va prevedea recoltarea unei cote pentru valorificare, stabilită anual pe specii de vînat, pe baza cunoaşterii efectivelor optime, a sporului mediu anual pentru fiecare specie de vînat (tabelul 5), urmărindu-se asigurarea continuităţii recoltelor anuale şi creşterea productivităţii fondurilor de vînătoare.
     

Tabelul 5

Sporul anual la principalele specii de vînat

Specia de vînat	Sporul mediu anual (în %) în zona de:
	cîmpie	coline
Fazan	40	20
Iepure	30	20
Cerb comun	20	13
Mistreţ	40	25
Căprior	25	16

239. 
     La stabilirea cotelor pentru valorificare se vor avea în vedere şi rezultatele obţinute în ultimii l0 ani, sub raport cantitativ şi calitativ, precum şi influenţa lor asupra dinamicii efectivelor de vînat.
     
240. 
     Elaborarea planului de recoltare anuală se referă la principalele specii de vînat nerăpitor din fondul de vînătoare respectiv. Calculul se face în funcţie de sporul anual, stabilindu-se cota de recoltare numai în cazul în care raportul dintre efectivul de vînat real şi cel optim este mai mare de 1,0.
     
241. 
     Elaborarea planului de recoltare a răpitoarelor va urmări ca, prin prevederile de recoltare a speciilor răpitoare (lupi, vulpi, pisici sălbatice etc.) să nu se aducă perturbaţii echilibrului ecologic din fondul da vînătoare respectiv. De fiecare dată se vor preciza metodele de recoltare necesare: împuşcarea, capcane etc. Nu sunt admise metode bazate pe substanţe chimice otrăvitoare.
     
242. 
     Elaborarea planului de producere a hranei va cuprinde, în funcţie de efectivele de vînat şi raţiile minime zilnice pe fiecare specie de vînat, necesarul total de hrană, din care hrană naturală (frunze, iarbă, fructe de pădure, muguri etc.) şi hrană suplimentară, produsă în culturi speciale (păşuni amenajate, ogoare de hrană etc.) sau procurată sub formă de concentrate.
     
243. 
     Elaborarea planului construcţiilor şi instalaţiilor vînătoreşti constă în prevederea dotărilor necesare şi locului de amplasare a acestora, respectiv: instalaţii pentru administrarea hranei vînatului (hrănitori, adăpători, sărării), platforme (depozite) pentru hrană, poteci de vînătoare, capcane pentru combaterea dăunătorilor, bordeie, observatoare de diverse tipuri, cabane şi case de vînătoare, drumuri de acces la depozitele mari de hrană, liniile de vînătoare cu standurile respective, ţarcuri pentru prinderea vînatului şi ţarcuri de acomodare a vînatului adus pentru populare, împrejmuiri pentru terenurile de hrană care pe timpul iernii să fie folosite la protecţia tinerelor plantaţii şi a regenerărilor naturale etc. Se precizează că pentru instalaţiile de creştere a vînatului în captivitate pe scară indus­trială (fazani, mistreţi), se întocmesc proiecte speciale prin institute de specialitate. Amenajamentele silvocinegetice vor avea ca anexă harta de ansamblu la scara 1 : 50.000 cu numărul, denumirea şi limitele fondurilor de vînătoare, enclavele din fondul forestier, terenurile neproductive sub raport cinegetic, limitele biotopului specific speciei sau grupei ecologice de specii de vînat, zonele de protecţie, cele de pontă şi reproducere, etc.
     

7. Restricţii privind stabilirea recoltelor de lemn pentru

pădurile supuse regimului de ocrotire a naturii şi celui de

conservare specială

244. 
     Potrivit celor menţionate anterior, în pădurile încadrate legal în categoria celor de interes ştiinţific constituite în zone de protecţie integrală (tipul funcţional T₀), îndiferent de formaţie, grupă de formaţie forestieră, tip de structură sau categorie de productivitate, nu se organizează nici un fel de tăiere.
     

În situaţii cu totul excepţionale (calamităţi naturale, catastrofe şi avarii tehnogene), cînd se impune recoltarea de masă lemnoasă de pe aceste suprafeţe, ca urmare a unor cercetări de specialitate, se va lua în mod obligatoriu aprobarea autorităţilor competente prevăzute de lege. În documentaţia care se va elabora, de către deţinători sau de către unităţile silvice, în vederea obţinerii aprobării de tăiere, se va arăta, pe lîngă gravitatea şi amploarea fenomenului care obligă la efectuarea tăierilor şi modul în care se propune a se interveni cu tăieri, cu toate detaliile necesare.

245. 
     Pădurile cu funcţii speciale pentru ocrotirea naturii (tip funcţional T_I) au un regim controlat de gospodărire, iar recoltările de masă lemnoasă sunt permise doar în procesul tăierilor de îngrijire şi de igienă. În cazul ecosistemelor forestiere deteriorate, sunt permise lucrări de reconstrucţie ecologică, prin care se urmăreşte realizarea de structuri de tip natural. Asemenea intervenţii se aplică prioritar doar în scopul ocrotirii genofondului şi ecofondului respectiv.
     
246. 
     În cazul pădurilor supuse regimului de conservare (tip funcţional T_II), pentru care în amenajament nu se reglementează procesul de producţie lemnoasă prin produse principale, înaintea planului de îngrijire al arboretelor, se va întocmi o evidenţă a arboretelor în care se impun lucrări de conservare pe categorii funcţionale, precizîndu-se volumul lemnos de recoltat pe durata deceniului de aplicare şi cel mediu anual, precum şi natura intervenţiilor de conservare necesare, ţinîndu-se seama de următoarele considerente:
     

1. 
   în cadrul lucrărilor speciale de conservare, volumul de extras din arboretele mature se va stabili de la caz la caz, în funcţie de necesitatea asigurării permanenţei pădurii şi a continuităţii funcţiilor de protecţie ale acesteia, urmărind valorificarea corespunzătoare a nucleelor de seminţiş/tineret şi înlăturarea treptată a elementelor din vechiul arboret, numai pe măsura preluării de către noua generaţie a funcţiilor respective;
   
2. 
   limita minimă a extragerilor va fi corespunzătoare volumului care se impune a fi recoltat prin tăieri de igienă; limita superioară poate diferi, de la caz la caz, în raport cu starea fiecărui arboret, impunîndu-se însă ca extragerile care depăşesc 10% din volumul pe picior să fie temeinic justificate;
   
3. 
   în cazul arboretelor în care se înregistrează scăderea evidentă a capacităţii funcţionale, se vor prevedea măsuri de ajutorare a regenerării, iar în porţiunile cu declin ireversibil (uscări, degradarea pronunţată a coroanelor etc.) se vor crea nuclee de regenerare, în vederea asigurării permanenţei şi funcţionalităţii ecosistemelor în cauză.
   

În arboretele deteriorate, în contextul realizării de structuri de tip natural, sunt programate lucrări de reconstrucţie ecologică.

Pentru arboretele neexploatabile vor fi prevăzute lucrări de îngrijire adaptate specificului de conservare, cu respectarea normelor tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor.

În amenajament se va menţiona că volumele prevăzute a se recolta din arboretele supuse regimului special de conservare au un caracter orientativ şi că nu vor fi incluse în cuantumul posibilităţii de produse principale şi secundare, luîndu-se însă în considerare la întocmirea bilanţului de folosire a producţiei lemnoase (capitolul 15).