Note de Curs managementul instituţiilor de administraţie publică
Yüklə 406,37 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Tema 2 DESCENTRALIZARE PRIN DECONCENTRARE SAU POLITIZARE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ Descentralizare, deconcentrare
- Numirea in functii publice de conducere pe criterii strct politice
- Suportul legislativ
- Funcţii publice incidente
- Evaluarea proiectului de management
- Atitudini in raport cu noua reglementare
- Imunitatea funcţionarilor publici
- Directorii coordonatori mai gîndesc programe de dezvoltre instituţională sub aspectul resurselor umane, sau îşi exercită activitatea sub presiune politică în cadrul ciclului electoral
- Instituţiile deconcentrate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale
- TEMA 3 DESCENTRALIZAREA COMPETENŢELOR CENTRALE
- transmiterii unora din atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile guvernului central şi ale instituţiilor administraţiei puterii centrale către administraţia publică locală.
- În România
- personalitate juridică, cu atribuţii cu caracter patrimonial şi de putere publică
- fapte material juridice ( demolarea unei construcţii, naşterea, moartea, factori naturali, etc.) - operaţiuni tehnico-materiale - activităţi executive care servesc la pregătirea, elaborarea, adoptarea şi executarea controlului actelor administrative (ex. referatul, raportul de specialitate, ancheta, etc.). După specificitatea obiectului se cunosc trei tipuri de activităţi ale administraţiei publice: - activităţi de dispoziţie – acte administrative care stabilesc ce este permis sau nu persoanelor juridice sau fizice precum şi sancţiunile care se aplică; - activităţi de asigurare a funcţionării serviciului public; - activităţi de prestaţii – în domeniile serviciilor publice de gospodărie comunală, de stare civilă, de protecţie civilă, evidenţă informatizată a persoanei, încasări de impozite şi taxe etc. Tema 2 DESCENTRALIZARE PRIN DECONCENTRARE SAU POLITIZARE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ Descentralizare, deconcentrare Organizarea şi funcţionarea administraţiei publice in România pe baza unor criterii de eficienţă, prin descentralizarea decizilor publice de la nivel central, concomitent cu pregătirea şi responsabilizarea autorităţilor publice locale a fost obiectivul enunţat de factorii politici, agreat şi intens dezbătut în toate mediile, atât în procesul aderării României la Uniunea Europană cît şi după. Prin procesul de descentralizare se urmăreşte creşterea calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor, lucru care se poate realiza prin responsabilizarea şi eficientizarea sub aspectul resurselor umane şi al reformei instituţionale a administraţiei publice locale. În fapt, se transferă autoritate şi resurse financiare cu care să se poată lua decizii în privinţa furnizării unor servicii publice de calitate.
Descentralizarea în comlexitatea ei trebuie inţeleasă ca un proces continuu şi de durată care presupune crearea unui cadru stabil şi coerent pentru furnizarea şi finanţarea serviciilor publice locale. Criteriile care trebuie să stea la baza descentralizării competenţelor administraţiei publice centrale sunt următoarele:
Involuţie în eficientizarea administraţiei publice Puterea executivă e emis recent un act normativ care contrazice tot ce a insemnat in perioada de după 1989, efortul de consolidare instituţională a administratiei publice din România . După ce promulgarea In noile conditii, nu se mai analizează stadiul descentralizării sau al deconcentrării administrţiei publice, ci stadiul politizării acesteia, în măsura în care conducerile institutiilor publice si ale celor de specialitate din subordinea Guvernului sunt în curs de demitere si numire a altora pe baza unor criterii discutabile, cu un vădit substrat politic. Noua reglementare vine să clarifice lucrurile din punct de vedere al interesului politic, in sensul creerii unui cadru legislativ de schimbare din functii a conducerilor executive ale institutiilor publice si ale celor de specialitate din subordinea Guvernului. Prima incercare de acest gen a esuat, fiind contestat un act normativ similar promovat si aprobat de parlament la Curtea Constitutională, procesul epurării politice fiind întîrziat. Trebuie remarcat că, aplicarea acestui act normativ crează premisele unei politizări “la vedere”, rapide a aparatului din structura institutionala a administratiei publice centrale în profil teritorial . Numirea in functii publice de conducere pe criterii strct politice Ordonanta emisă, a fost aprobată cu rapiditate maxima în forul legislativ, parcă de teamă ca parteneriatul politic pentru Romania sa nu se destrame. Chiar dacă in texul ei nu se face trimitere explicită la vreun criteriu politic de numire in functii publice de conducere, ea reglementează si asigură schimbarea tuturor şefilor din conducerea institutiilor publice deconcentrate. Intră in aceasta categorie inspectorii generali din inspectratele scolare judetene, conducerea directiilor de sanatate publica, ale directiilor de finante publice, ale directiilor agricole, etc., prezentate in anexa1. La o primă analiză nu este nimic nou, in condiţiile in care numirile pe baza unor recomandari politice au fost o caracteristică în România după anul 1989. Cariera in functii publice a unor profesionişti, fără sprijin politic poate fi considerată o exceptie de la regulă pentru că şi în vechile condiţii, cel putin formal, posturile de conducere erau ocupate prin concurs la care de regulă participa cel recomandat de forţa politică aflată la guvernare. Numai in cazuri de exceptie, care erau foarte rare, cel propus nu reuşea la concurs. Motivul “oficial” al acestui demers ar fi că, prin schimbarea conducerii institutiilor publice se creză condiţii pentru aplicarea programului de guvernare, noile conduceri fiind o garantie a aplicarii lui in practica. Motivul este nesusţinut în condiţiile în care toţi factorii de decizie ar trebui să depună efort pentru construcţia unui sta de drept în care să primeze legea nu interesul politic, care nu întotdeauna se suprapun fericit cu scopul asigurării unui management eficient în administraţia publică. În realitate scopul urmărit de ordonanţa de urgentă este de a contribui la deblocarea negocierilor dintre organizatiile locale ale partenerilor aflaţi la guvernare iar exemple de judeţe in care certurile pentru astfel de funcţii sunt in toi sunt destule.
Emiterea actului normativ menţionat (Ordonanţa de Urgenţă nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice) este motivată oficial de “necesitatea eficientizării activităţii instituţiilor publice şi a îmbunătăţirii actului managerial în condiţiile reducerii cheltuielilor bugetare”, “luând în considerare opiniile şi recomandările Comisiei Europene şi ale organismelor financiare internaţionale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare”. Se justifică, în susţinerea legiuitorului “adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanţă în organizarea şi coordonarea unor autorităţi şi instituţii publice”. Întrebarea care se pune este cum se reduc cheltuielie de personal, cheltuielile publice in general şi deficitul bugetar in conditiile in care se demit directori sustinuţi politic de vechiul partid aflat la guvernare cu directori sutinuti politic de noua guvernare. Diferenţa o face numai faptul ca în perioada anterioară chiar daca erau recomandaţi politic, ocupanţii posturilor de conducere,trebuiau sa participe la un concurs în faţa unei comisii de specialitate, nesubordonate politic. Prevederi extinse sunt aduse pentru personalul de conducere din învăţămîntul preuniversiter prin modificările aduse articolului 24 din Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate prezentate în anexa1, precum şi adjuncţii acestora, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.Ar fi interesant de cunoscut raţionamentul de stablire a acestui termen de aplicare a unui act normativ discutabil. Trebuie remarcat că funcţiile publice cu statut special şi funcţiile publice de prefect şi subprefect sunt exceptate de la prevederile actului normativ analizat. La expirarea termenului de 32 de zile, institutiile publice în cauză vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat, ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în funcţie de numărul de posturi care se desfiinţează. Persoanele care urmează să ocupe funcţiile respective sunt numite prin act administrativ al ordonatorului principal de credite ierarhic superior, în urma evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor manageriale. Conditiile pentru a accede într-o funcţie publică de conducere sunt minime, lăsind loc la arbitrariu şi subiectivism. Astfel, poate ocupa o funcţie pblica de conducere de natura celor prezentate in anexa 1, persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
Exercitarea funcţiei se realizează în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite ierarhic superior, pe o perioadă de maximum patru ani. In contract sunt prevăzuţi indicatorii specifici de performanţă, obiective şi clauze contractuale care reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi condiţiile de încetare şi reziliere a acestuia. Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă şi conferă titularului vechime în muncă şi în specialitate. Un avantaj asigurat funcţionarilor publici şi personalului încadrat în regim contractual în sistemul public, care vor fi numiţi în functiile publice de conducere este faptul că acestora li se suspendă de drept raporturile de serviciu, respectiv raporturile de muncă avute anterior numirii, pe durata executării contractului de management. Recrutarea personalului “recomandat” pentru astfel de functii de conducere se realizează în baza unei evaluari a cunoştinţelor şi aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management. Evaluarea se organizează de ordonatorii principali de credite ierarhici superiori în termen de maximum 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţe de urgenţă. Data desfăşurării evaluării se aduce la cunoştinţă publică, prin afişare la sediul şi pe pagina de internet a autorităţii sau instituţiei publice.
Proiectele de management sunt elaborate pentru o perioadă de maximum patru ani şi vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:
Evaluarea candidaţilor şi a proiectelor de management prezentate de aceştia se face de comisii constituite la nivelul ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcţionează serviciile publice deconcentrate respective, formate din specialişti în domeniul de activitate. Atitudini in raport cu noua reglementare Faţă de evoluţia procesului de politizare se pune intrebarea firească, cine ar fi in drept să protesteze faţă de acest act normativ. Opoziţia politică a avut aceiaşi atitudine cind a fost la putere, diferenţa fiind faptul ca schimbările au fost facute la presiune politică fara un suport legal evident. Elemente de obiectivitate pot aduce in această analiză societatea civila, asociaţiile profesionale si nu in ultimul rînd sindicatele de ramură direct interesate. Problema puterii executive, care trebuie reţinută, este că "s-a forţat nota" renunţîndu-se la promovarea in funcţia publică de conducere pe principiul competenţei profesionale în favoarea numirilor pe criterii politice. Imunitatea funcţionarilor publici Scopul elaborării unei legi a functionarilor publici a fost acela de a oferi stabiliate şi imunitate politică functionarilor publici şi protejarea acestora de ingerinţe politice. La data promulgării, pe bună dreptate a fost considerată o realizare în domeniu, in ceea ce înseamnă eficienţă, profesionalism, consecvenţă şi coerenţă in efortul de eficientizare a administraţiei publice din Romania. Modificarea cadrului legislativ în domeniu, face să intre în acest carusel declanşat pe fondul imaturităţii clasei politice, cîteva mii de functionari publici care, işi pierd acest statut si vor fi schimbaţi de la conducerile instituţiilor administraţiei publice în funcţie de interesul politic. Faţă de efectele care se prefigurează pentru perioada următoare, motivul invocat de Guvern, care anunţase iniţial o reducere a aparatului din administraşia publică cu 20% , la care a renunţat, recurgerea la acest demers nu se justifică. Concluziile analizei prezentate duc la cîteva întrebări la care va trebui să răspundă evoluţia unei situaţii pe care o previzionăm ca ineficientă in administraţia publică din România în perioada următoare şi anume:
Riscurile sunt majore pentru instituţiile publice în condiţiile în care ingerinţa şi subordonarea faţă de decizia politică poate duce la subiectivism si arbitrariu in defavoarea profesionalismului. Evaluarea subiectivă a unor concursuri formale, face posibilă accederea in administraţia publică a unor mediocritati strecurate în administraţia publică pe criterii politice, care în majoritatea cazurilor s-a dovedit că sunt dovedit ineficiente. ANEXA 1
Instituţiile deconcentrate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale
TEMA 3 DESCENTRALIZAREA COMPETENŢELOR CENTRALE Asigurarea unui management performant la nivelul instituţiilor de administraţie publică este determinat de stadiul şi modul în care s-a înţeles procesul descentralizării, renunţarea de către autorităţile centrale la unele competenţe în favoarea celor locale. Relaţiile funcţionale între administraţia publică centrală şi administraţia publică locală au dat naştere la trei tipuri de regimuri juridice administrative:
Construcţia unor state descentralizate din punct de vedere administrativ a fost deschisă de Revoluţia franceză din 1789. În fapt s-au pus bazele transmiterii unora din atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile guvernului central şi ale instituţiilor administraţiei puterii centrale către administraţia publică locală. Este motivat acest transfer de dreptul colectivităţilor locale de a-şi administra ele însele problemele de interes local, cunoscut fiind faptul că administraţia locală s-a manifestat înaintea celei centrale. Comunele cu problemele şi interesele specifice au apărut înaintea apariţiei Statului iar modul în care unele îşi administrează şi rezolvă problemele specifice le diferenţiază de altele, le dau o notă în plus sau în minus indicatorilor de dezvoltare. În România, autonomia locală a fost pentru prima dată legiferată de Regulamentele Organice care recunoşteau dreptul oraşelor de a-şi promova şi apăra interesele proprii prin alegerea sfaturilor orăşeneşti. O abordare modernă a administraţiei publice locale s-a pus prin reformele promovate de A.I. Cuza în anul 1864 prin două legi importante:
Aceste două acte normative sunt considerate ca fiind primele acte elaborate în detrimentul centralismului administrativ şi care au promovat descentralizarea administrativă. În fapt prin cele două legi, judeţul şi comuna au devenit circumscripţii teritorial-administrative, investite cu personalitate juridică, cu atribuţii cu caracter patrimonial şi de putere publică, administrate de consilii locale alese. Suportul legislativ al descentralizării va fi asigurat şi de Constituţia din 1866 care preciza că instituţiile comunale şi judeţene vor funcţiona în baza legilor de funcţionare. Referitor la aceste legi se stipula că: „aceste legi vor avea la bază descentralizarea administraţiunii mai completă şi independenţa comunală” (art. 107). Constitţia României din 1923 susţinea de asemenea descentralizarea administrativă (art.108). Evoluţia ulterioară a lucrurilor în derularea procesului administraţiei publice locale s-a dovedit inconsecvent. Legile de organizare administrativă din 1925, 1929 şi 1938 au modificat legislaţia în domeniu, procesul de descentralizare fiind împiedicat în perioada respectivă.
Yüklə 406,37 Kb. Dostları ilə paylaş:
|