filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate
semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la
creştinism în secolul trecut)
Diogene a fost întrebat: Ce-ai să faci dacă ţi se sparge butoiul în care trăieşti? Nu mă frământă,
răspunse filosoful. Locul pe care îl ocup eu nu se poate sparge. (Diogene din Sinope)
Există poezie fără filosofie, dar nu există filosofie fără poezie. (Tudor Vianu)
Experienţa a arătat că armătura morală este mai importantă pentru individ şi pentru societate decât cunoş-
tinţele ştiinţifice, literare, filozofice. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)
Fără de filosofie şi fără de raţiunea cea dreaptă, nimeni nu poate dobândi înţelepciunea.
(Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful)
Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelepţilor! ( Aceste
cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala hainei lui Blaise Pascal,
după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)
Geometria va atrage sufletul spre adevăr şi va crea spiritul filosofiei. (Platon)
Întâiul şi cel mai mare dar al lui Dumnezeu, puternica păzitoare a virtuţilor, adică smerenia, este rodul
adevăratei filosofii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
La tinereţe domină intuiţia, la bătrâneţe cugetarea; de aceea, la tinereţe omul este mai mult poet, iar la
bătrâneţe mai mult filosof. (Arthur Schopenhauer)
Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească,
după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos. (Coloseni 2.8)
Mulţi filosofi şi savanţi au ajuns la convigerea că Dumnezeu există, dar n-au ajuns să-L cunoască pe
Dumnezeu. 1.1
Muzica este o revelaţie mai mare decât toată înţelepciunea şi filosofia. (Lugwig van Beethoven)
Nimic nu este mai sărac decât o minte care, fiind în afară de Dumnezeu, filosofează despre Dumnezeu.
(Filocalia)
Nu este o coincidenţă că cei mai mari gânditori din toate timpurile au fost suflete profund religioase.
(Max Planck)
O filosofie a conştiinţei nu poate sfârşi decât într-una a uitării. (Emil Cioran)
Pictorul este un filosof, dar filosofia sa este pictura. (Renato Guttuso)
Puţina filosofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filosofiei îl duce spre religie. (Francis Bacon)
Tăcerea capul filosofiei este. (Dimitrie Cantemir)
Umorul este zâmbetul filosofiei. (Okakura Kakuzo)
Viaţa fără cuvânt foloseşte mai mult decât cuvântul fără viaţă. Prima tace şi zideşte, al doilea strică şi
tulbură, dar când şi cuvântul şi viaţa merg împreună, alcătuiesc imagiea întregii filosofii.
(Sfântul Isidor Pelusiotul)
Viziunea lui Blaise Pascal („ ... Cum a ajuns însă matematicianul şi fizicianul Pascal la această concep-
ţie? Răspunsul îl găsim în noaptea de 23 noiembrie 1654, când a avut „viziunea” ce i-a schimbat
definitiv sensul existenţei. ... Din acel moment, pe Pascal îl va interesa în mod esenţial creştinismul
şi Dumnezeul creştin, nu Dumnezeul abstract al filozofilor.” Sursa citatului: internet, biografia lui
Blaise Pascal.)
Fin/ Egoismul este o patimă rafinată. (Sfinţii Părinţi)
Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora. (John Locke)
Literatura înaltă şi fină este ca vinul, iar a mea este ca apa; oricui însă îi place apa. (Mark Twain)
O viaţă nu poate căpăta strălucire decât dacă este finisată şi muncită. (Masutatsu Oyama)
Pavel îl vede pe creştin ca un ins cu foarte multă statornicie. Iar statornicia i-o dă duhul şi prin aceasta el devine
om duhovnecesc. Duhul reprezintă permanenţa omului şi reprezintă mai cu seamă etajul superior pe care el
poate să intre în comunicare şi în comuniune cu Dumnezeu. De aceea scările acestea terminologice ale
Sfântului Apostol Pavel: este trupescul, la nivelul de jos, este psihicul, deasupra, este duhovnicescul, dea-
supra, şi deasupra tuturor este noeticul, de la noos, care este puţin convenţional tradus prin intelect, raţiune,
inteligenţă. Este partea cea mai fină, cea mai rafinată a sufletului, fără să fie altceva decât sufletul şi prin
care omul duhovnicesc, în starea de extaz, intră în comuniune cu Dumnezeu. Dar mai mult decât starea de
extaz, pentru că extazul este revărsarea insului în afara lui; în starea de entaz, care este înmănuncherea in-
sului în interiorul său, în propriul său interior, aşa încât omul cu adevărat duhovnicesc, şi mă refer la catego-
ria sfântului de acuma, depăşeşte etajul şi al phisicului şi al duhovnicescului şi intră în acela al noeticului, în
care sfera aceea foarte, foarte fină a sufletului poate să atingă starea aceea de entaz şi deci de legătură
imediată cu Dumnezeu. (Mitropolitul Bartolomeu Anania 12.19)
Ţi-am dat veşminte brodate, încălţăminte de piele fină, o legătură de vison pentru cap şi o mantie de mătase.
(Iezechiel 16.10)
Firea aţâţă poftele, dar, pe măsură ce creşte asceza, ea le şi stinge. (Patericul)
Firea omului îl atrage spre vechile deprinderi. (Juvenalis)
Firea/ A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul, care
reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac)
Arta teatrului are nevoie de firi de structură excepţională. (Camil Petrescu)
Asceza este omorârea mortii din noi, ca să se elibereze firea de sub robia ei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de nici
un rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la
El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a su-
fletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul,
filosof creştin din secolul al doilea)
Banul este cea mai sigură piatră de cercare a firii omeneşti. (Vasile Alecsandri)
Binele, din punct de vedere moral, este tot ceea ce se potriveşte cu firea omenească. (Ioan Slavici)
Conştiinţa bună se află prin rugăciune, iar rugăciunea curată prin conştiinţă. Căci una are trebuinţă de alta,
prin fire. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie
la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere
de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! (Romani 12.7, 8)
Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari
neajunsuri. (Ecclesiastul 10.4)
Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stă-
pânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri şi
să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai
prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci temete; căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu
te va cruţa. (Romani 11.19-21)
Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic? Ea
este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei
pătrunde-o tu? (Iov 11.7, 8)
Dragostea de Dumnezeu este mişcarea cea mai firească a inimii. 9.19
În firea omului stă să aleagă între bine şi rău. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de
simţurile sufletului său, deoarece potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale
sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi
sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fe-
cioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.
(Solomon 14.16)
Judecata asupra celui de o fire cu tine peste care eşti stăpân se face o sentinţă asupra ta, aşa cum este.
(Sfântul Grigorie de Nyssa)
Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu
vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung? Şi că pentru o femeie,
dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. (I Corinteni 11.13-15)
Lucrurile mai presus de fire pot fi înţelese doar prin puterea credinţei. (Sfântul Ioan Damaschin)
Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de fi-
rea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr;
ea este plină de venin aducător de moarte. (Iacob 3.7, 8)
Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dă-
tător de viaţă"; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi
este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi
cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pă-
mântesc, să purtăm şi chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)
Toate sunt după fire, numai păcatul este împotriva firii. (Sfântul Ioan Damaschinul)
Toţi am fost creaţi capabili să dobândim virtutea, dar prin învăţătură şi exerciţiu unul se apropie mai mult de
ea, altul mai puţin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârşită, alţii ajung până la o oarecare virtute,
iar alţii, pentru că nu şi-au dat niciun interes, deşi prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat spre fapte
contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Firescul/ Arta ascunde efortul sub aparenţa firescului. (Carlo Goldoni)
Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de nici
un rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la
El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a su-
fletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof
creştin din secolul al doilea)
Cea mai subtilă viclenie este să te porţi simplu şi firesc. (Dostoievski)
Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai
prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci temete; căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine
nu te va cruţa. (Romani 11.19-21)
Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile
lui Dumnezeu. Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale
lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Du-
hul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu; pe care le şi grăim, dar nu în
cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri du-
hovniceşti oamenilor duhovniceşti. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el
sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. Dar omul duhovnicesc toate
le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; căci "Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?"
Noi însă avem gândul lui Hristos. (I Corinteni 2.10-16)
Moartea este sfârşitul firesc al vieţii şi nu o pedeapsă. (Cicero)
Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există
mândrie. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti. Alta
este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte
în strălucire. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciu-
ne; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se sea-
mănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. Precum şi
este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de
viaţă"; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pă-
mânt, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti;
şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm
şi chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.40-49)
Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale. Să ştii că înţelepciunea este la fel
pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută. (Solomon 24.13, 14)
Fiul/ Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi
lupta cea bună, după cuvântul lor. (I Timotei 1.18)
Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe
Fiul Omului, venind în împărăţia Sa. (Matei 16.28)
Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi
cei ce vor auzi vor învia. (Ioan 5.25)
Adevărata cinstire pe care o acordăm Fiului lui Dumnezeu, ca şi cea pe care o aducem lui Dumnezeu,
ca părinte, constă mai ales într-o viaţă cinstită. (Origen)
Aflând Iacov că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: "Ce vă uitaţi unul la altul? Iată, am auzit că este grâu în
Egipt. Duceţi-vă acolo şi cumpăraţi puţine bucate, ca să trăim şi să nu murim!" Atunci cei zece din fraţii lui
Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt, iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacov cu fraţii lui,
căci zicea: "Nu cumva să i se întâmple vreun rău!" Au venit deci fiii lui Israel împreună cu alţii, care se po-
gorau să cumpere grâu, căci era foamete şi în pământul Canaanului. (Facerea 42.1-5)
Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci
rău, omorând pe fiul ei?" Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: "Doamne Dum-
nezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!" Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors su-
fletul copilului acestuia în el şi a înviat. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a
dat mamei sale şi a zis Ilie: "Iată copilul tău este viu!" Atunci a zis femeia către Ilie: "Acum cunosc şi eu
că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!" (III Regi 17.20-24)
Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: "Fiul Meu eşti
Tu, Eu astăzi Te-am născut". În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec".
(Evrei 5.5, 6)
Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat către
el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!" Iar îngerul a zis: "Să nu-ţi ridici
mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru
mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău". (Facerea 22.10-12)
Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?
Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele
va fi luat de la ei şi atunci vor posti. (Matei 9.14, 15)
Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu,
aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva
să izbeşti de piatră piciorul Tău". Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul
tău". (Matei 4.5-7)
Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El peste
Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu,
Eu astăzi Te-am născut! (Psalmi 2.5-7)
Biserica e ca o mamă care naşte fii. (Sfinţii Părinţi)
Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui. (Psalmi 35.7)
Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut";
şi iarăşi: "Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"? (Evrei 1.5)
Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult,
împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin
Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. (Romani 5.10, 11)
Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu
piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.16)
Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Matei 18.11)
Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se
va umple deDuhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. (Luca 1.15, 16)
Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui
Israel, până ce va veni Fiul Omului. (Matei 10.23)
Cel ce păzeşte legea este un fiu înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine tatălui său.
(Solomon 28.7)
Cele două mâini ale lui Dumnezeu: Fiul si Duhul Sfânt. 5.17
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici
îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24.35, 36)
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata
voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. (Luca 6.35)
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor
cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind
pe nori, cu putere multă şi cu slavă. (Marcu 13.24-26)
Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţelept al sufle-
telor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor. (Leonţiu de Bizanţ, unul dintre marii
scriitori bisericeşti)
Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu le-a
pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, şi chiar dacă ar fi
să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuţi de tristeţe. 1.1
Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor. (Solomon 17.6)
Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, şi te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci
de persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect faţă de tine şi înalta ta valoare,
călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitoceşti şi prin atracţiile păcătoase? (Epictet)
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele
rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit pră-
pastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
Dostları ilə paylaş: |