Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Matei 4.2-4)

Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.(Luca 15.14)

Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va

înseta niciodată. (Ioan 6.35)

Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoş-

teau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu

tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi

închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă,

dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio

şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi

vă veţi tângui. (Luca 6.25)

Venirea noastră la biserică într-un număr mare este o dovadă a sănătăţii sufletului nostru. După cum

foamea este un semn de sănătate trupească, tot aşa şi dorul de cuvintele dumnezeieşti este cel mai

mare semn de sănătate sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele. (Ecclesiasticul 3.29)

Focul duhovnicesc. 10.5

Focul harului ceresc în sufletul omului. 4.7

Focul harului trebuie întreţinut prin rugăciune. 4.7

Focul/ Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun

vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule,

vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

(Matei 5.21, 22)

Aurul se încearcă prin foc, iar credinţa prin ispite. Vitejia ostaşului se cunoaşte la luptă, iar tăria credinţei

noastre, în ispite. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii.

Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum apa

stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)

Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta. (Solomon 26.21)

Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră, tablele legământului, pe care l-a încheiat Dom-

nul cu voi, am stat în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi nici pâine n-am mâncat, nici apă

n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe acelea erau

scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

(Deutoronomul 9.9, 10)

Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.

(Psalmi 16.3)

Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare, uragan şi vijelie şi flăcări de foc

mistuitor! (Isaia 28.6)

Dragostea nu poate fi manifestată în exterior fără fapte, aşa cum focul nu poate fi întreţinut fără combustibil.

(Ellen G. White)

După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încălzi sufletul.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Educaţia nu este umplerea unei găleţi, ci aprinderea unui foc. (William Butler Yeats)

Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt

vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. (Matei 3.11)

Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă

nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)

Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelepţilor! ( Aceste cu-

vinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala hainei lui Blaise Pascal,

după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)

Glasul Domnului, cel ce varsă para focului. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Dom-

nul pustiul Cadeşului. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie

cedrii şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă! (Psalmi 28.7-9)

Harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamică ce mistuie răul ca

un foc curăţitor. (Nichifor Cainic)

Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu

foc arzător!" (Daniel 3.6)

Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi

pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.10)

Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

(Matei 3.10)

Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică

încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte!

Iată puţin foc şi cât codru aprinde! (Iacob 3.4, 5)

În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. (Ecclesiasticul 40.34)

Îndrăzneala şi râsul sunt asemenea focului care arde paiele. (Patericul)

Întoarce-ţi ochii de la femeia frumoasă şi nu-ţi opri privirea la frumuseţea străină. Cu frumuseţea femeii mulţi

s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se aprinde ca un foc. (Ecclesiasticul 9.8)

Lacrimile sunt în stare să stingă şi focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Muzica trebuie să fie scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc. (Ludwig van Beethoven)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un

cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm

prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru

punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur).

Nu stingi focul cu foc. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul a stins puterea focului. 2.9

Precum se topeşte ceara de foc, aşa se topeşte duhul necurat de focul lui Dumnezeu. 6.5

Rugăciunea de foc este o rugăciune fără cuvinte, care nu poate fi descrisă în cuvinte. (Sfinţii Părinţi,

vezi Entazul/)

Sfântul Ioan Casian stăpânea rugăciunea de foc. (vezi Entazul/)

Smereşte sufletul tău foarte, că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios. (Ecclesiasticul 7.18)

Sunt cuvinte care se înalţă ca flacăra şi altele care cad ca ploaia. (Marie d’Agoult)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.

Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis

cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pil-

dă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era

sută la sută sincer.”]

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui.

Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul

acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc,

n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi

văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.

(Faptele Apostolilor 28.3-6)

Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. (Marcu 9.44)

Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. (Psalmi 10.6)

Zis-a Avva Iosif: Nu poţi să te faci călugar dacă nu te vei face ca focul, arzând tot.

Forma/ Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Şi du-

pă alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta. Ele înaintau în toate cele patru părţi, şi în

timpul mersului nu se întorceau. Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste o-

bezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur. Când mergeau fiarele, mergeau şi roţile de lângă ele,

şi când se ridicau fiarele de la pământ, se ridicau şi roţile. Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi ro-

ţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă era şi în roţi. (Iezechiel 1.16-20)

Amânarea este cea mai criminală formă de negare. (Colin Turner)

Ascultarea de Dumnezeu capătă astăzi forma ascultării de duhovnic. 5.3

Binele poate lua forma Răului, dar tot Bine rămâne şi face parte din planul creat de El pentru omenire.

(Paulo Coelho)

Caracterul unui om se formează în generaţii şi se transmite genetic. (Platon)

Cea mai înaltă formă a gândirii pure există în matematică. (Platon)

Conştiinţa este oglinda sufletelor noastre, care înfăţişează greşelile din vieţile noastre în forma lor completă.

(George Bancroft)

Copilul imită tot ceea ce vede. Totul îi este pildă în formarea obiceiurilor, gesturilor, apucăturilor, vorbirii

şi caracterului său. (Samuel Smiles)

Dispreţul este forma cea mai subtilă a răzbunării. (Baltasar Gracian)

Doar atunci când eşti la pământ realizezi ce forţe nebănuite ai. Abia atunci devii conştient de puterile tale.

(Pera Novacovici)

Indiferenţa este forma cea mai uşoară a intoleranţei. (Karl Jaspers)

Iubirea este sursa tuturor formelor de bine. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată în sânul mamei.

Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi seminţiei lor se încredinţează. (Ecclesiasticul 1.14)

La urma urmei, bunătatea nu e decât forma cea mai subtilă şi cea mai suplă a dreptăţii. (Vladimir Ghika)

Lumea are structura limbajului, iar limbajul are formele minţii. (Eugenio Montale)

Mecanismele vieţii sunt structurate sub forma unor dispuneri atomice, în relaţie cu toate mişcările universului.

(Louis Pasteur)

Mintea este o formă de energie a inimii care lucrează cu creierul. (Sfântul Ioan Casian)

Nu este o ruşine să ai un insucces. Eşecul este una din formele de artă ale lumii. (Charles Edward)

Plictiseala este expresia supremă a indiferenţei. (Ricardo Leon)

Prea adesea ironia nu-i decât o formă a lipsei de inteligenţă. (Oxenstierna)

Procesul creativ are nevoie de haos înainte ca să apară forma. (Marilyn Ferguson)

Sfinţenia nu are formule sau, pentru a spune mai bine, ea le are pe toate. (Scriitorul francez Georges

Bernanos)

Stăpânirea de sine este numai o altă formă a curajului, ea stă la baza tuturor virtuţilor. (Samuel Smiles)

Sufletul se formează prin deprinderi şi ajungi să gândeşti după cum trăieşti. (Demostene)

Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi însemnează cu semnul crucii (litera "tau" care în

alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem şi care plâng din cauza multor

ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui". Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: "Mergeţi după el prin cetate şi

loviţi! Să nu aveţi nici o milă şi ochiul vostru să fie necruţător! Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare,

copii, femei, dar să nu vă atingeţi de nici un om, care are pe frunte semnul "+"! Şi să începeţi cu locul

Meu cel sfânt!" Şi au început ei cu bătrânii, care erau înaintea templului. (Iezechiel 9.4-6)

Talentul nu devine geniu decât atunci când a atins punctul la care cele mai profunde forme de percepţie ale

sale ating extazul. (George Bernard Shaw)

Un om curajos formează întotdeauna o majoritate. (Andrew Jackson)

Viitorul ni-l putem modela cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă forma. (Liviu Rebreanu)

Forţa biruie forţa, frumuseţea biruie totul. (Lope de Vega)

Forţa de a inventa, iată geniul! (Eugene Delacroix)

Forţa/ A-şi impune voinţa altora înseamnă forţă. A şi-o impune sie însuşi înseamnă forţă superioară. (Lao Tse)

Adevărata forţă a cuvintelor nu stă în cuvinte, ci în folosirea lor. (William Hazlitt)

Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi-i procu-

ră ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)

Dacă există în lume o forţă, care poate să depăşească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână

nepăsătoare la orice pagubă până pe patul de moarte, această forţă este iubirea. (Poetul bengalez

Rabindranath Tagore)

Dă piept cu cele mai mari frici ale tale. După aceea, ele nu vor mai evea forţă, iar tu vei fi liber.

(Jim Morrison)

Feciorii lui vor trebui să cerşească mila celor săraci şi mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forţa. (Iov 20.10)

Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa. (Emile Zola)

Iubirea dă forţa de a sacrifica propria legătură cu ceea ce posezi, îţi dă puterea de a dărui totul. Tot ceea ce

e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea în-

seamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, ori-

ce necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare nece-

sară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun. (Paulo Coelho)

Iubirea este singura forţă capabilă să transforme un inamic într-un prieten. (Martin Luther King)

În natură apa este forţa motrice. (Leonardo da Vinci)

Lupta este vitalitatea care susţine viaţa. (Morihei Ueshiba)

Mintea omului nu poate fi controlată decât prin propriile forţe, cum ar fi raţiunea. (George Washington

Carver)

Modestia este pentru merit, ceea ce sunt umbrele pentru figuri într-un tablou; ea dă forţă şi relief.

(Jean de la Bruyère)

Nu-i forţă să reziste în faţa iscusinţei. (Phaedrus)

Picătura găureşte piatra nu prin forţă, ci prin tenacitatea picăturii. (Giordano Bruno)

Să nu subestimezi niciodată forţa prostiei. (Robert Heinlein)

Slăbiciunea forţei este de a nu crede decât în forţă. (Paul Valery)

Studierea omenirii depăşeşte forţele omului. Numai nebunii o încearcă. (Jerome K. Jerome)

Umilinţa e o forţă uriaşă. (Dostoievski)

Fraţii/ Aflând Iacov că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: "Ce vă uitaţi unul la altul? Iată, am auzit că este grâu în

Egipt. Duceţi-vă acolo şi cumpăraţi puţine bucate, ca să trăim şi să nu murim!" Atunci cei zece din fraţii lui

Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt, iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacov cu fraţii lui,

căci zicea: "Nu cumva să i se întâmple vreun rău!" Au venit deci fiii lui Israel împreună cu alţii, care se po-

gorau să cumpere grâu, căci era foamete şi în pământul Canaanului. (Facerea 42.1-5)

Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat,

aşa m-am smerit. (Psalmi 34.13)

Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa

înaintea judecăţii lui Dumnezeu. (Romani 14.10)

De aceea se întâmplau certuri între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau în pă-

mântul acela Canaaneii şi Ferezeii. Atunci a zis Avram către Lot: "Să nu fie sfadă între mine şi tine, între

păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem fraţi. (vezi mai jos Facerea 11.31) Iată, nu e oare tot pământul

înaintea ta? Desparte-te dar de mine! Şi de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei

apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga". (Facerea 13.7-9)

{Şi a luat Terah pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran şi nepotul său, şi pe Sarai, nora sa, şi femeia lui

Avram, fiul său, şi a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca să meargă până în ţara Canaanului; dar au mers

până la Haran şi s-au aşezat acolo. (Facerea 11.31)}

Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată. (Solomon 18.19)

Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el

Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt. (Facerea 37.28)

Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el,

cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? (I Ioan 3.17)

Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire,

lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi,

până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile. (Psalmi 42.15-17)

Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui

la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena vestind

ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei. (Ioan 20.17, 18)

În pântecele maicii sale, Iacov a ţinut de călcâi pe fratele său, şi ca un viteaz s-a luptat el cu Dumnezeu.

(Osea 12.4)

În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule,

Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi

fratelui său. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe

femeia sa fratelui său. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. În urma tuturor a murit şi fe-

meia. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie. Răspunzând, Iisus

le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu

se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vo-

uă de Dumnezeu, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"?

Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.

(Matei 22.23-33)

Mic eram între fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu. Mâinile mele au făcut harpa şi

degetele mele au întocmit psaltirea. (Psalmi 151.1, 2)

Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun

e un vecin aproape de tine, decât un frate departe. (Solomon 27.10)

Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate. (Solomon 17.17)

Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.(Solomon 18.24)

Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru tine

să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine

sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până

ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti. (Luca 22.31-34)

Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la

Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul

de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl

beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul

pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta

Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. (Marcu 10.35-40)

Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apos-

toli. Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe Varto-

lomeu, şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul, şi pe Iuda al lui Iacov şi

pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător. (Luca 6.13-15)

Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le dăruieşte izbăvire, dar ei n-au înţeles.