Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Ieşirea 10.18, 19)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se cu-

prind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al întristă-

rii, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tul-

bure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau

ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

A stârpi/ Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege

vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită. (Psalmi 36.28)

Ce puneţi la cale împotriva Domnului? El îi va stârpi cu totul, fiindcă urgia nu vine de două ori.(Naum 1.9)

Dar ochiul Meu nu s-a îndurat să-i piardă şi nu i-am stârpit în pustiu. (Iezechiel 20.17)

Dumnezeu este liman din vremi străvechi; căci cu braţul Lui cel veşnic El te sprijină şi din faţa ta gonind

vrăjmaşii, zice: "Stârpeşte-i!" (Deutoronomul 33.27)

Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul

Tău. (Psalmi 142.12)

Fericit este acela care a putut să stârpescă lăcomia, rădăcina viciilor. Acesta în chip sigur nu se va teme

de cântarul judecăţii de apoi. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul şi să

stârpească pe păcătoşi de pe el. (Isaia 13.9)

Înmulţirea binelui în viaţa noastră poate duce la stârpirea răului. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

A stinge/ Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa vir-

tuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După

cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului. (Solomon 20.20)

Firea aţâţă poftele, dar, pe măsură ce creşte asceza, ea le şi stinge. (Patericul)

Lacrimile sunt în stare să stingă şi focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un

cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm

prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru

punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul a stins puterea focului. 2.9

Trecutul e noaptea – iar amintirile, candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga)

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse. (Părintele Arsenie Boca)

Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. (Marcu 9.44)

A străbate/ Acceptarea, toleranţa şi iertarea sunt lecţiile ce ne străbat întreaga viaţă. (Jessica Lange)

Cărţile, ca şi proverbele, dovedesc valoare prin pecetea şi stima timpurilor pe care le-au străbătut.

(Sir William Temple)

Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu pu-

ţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor

Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; păsările

cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. (Psalmi 8.4-8)

Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle? I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pămân-

tul sărat i l-am hărăzit ocol; el îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;

el străbate munţii, locul său de păşune, şi umblă după orişice verdeaţă. (Iov 39.5-8)

Cu puterea Lui El a despicat marea şi cu înţelepciunea Lui a sfărâmat furia ei. Suflarea Lui înseninează

cerurile şi mâna Lui străpunge şarpele fugar! Şi dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor

Sale, cât de puţin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea

să-l înţeleagă?" (Iov 26.12-14)

Iar lui Iosua i-am poruncit şi am zis: Ochii tăi au văzut tot ceea ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru cu

aceşti doi regi; tot aşa va face Domnul şi cu toate ţările ce le vei străbate tu. Nu te teme de ele, că

Domnul Dumnezeul vostru Însuşi se va lupta pentru voi. (Deutoronomul 3.21, 22)

Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi palatele lui, ca să povestiţi neamului ce vine, că

Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

(Psalmi 47.12, 13)

A străpunge/ Binecuvântată să fie între femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! Binecuvântată fie între femeile ţării. Si-

sera i-a cerut apă; ea i-a dat lapte; în cupă scumpă i-a dat cel mai bun lapte. Cu stânga a apucat ţă-

ruşul, iar cu dreapta ciocan greu de lucrător. Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, cu ţăruşul i-a

străpuns tâmpla. Atunci a căzut îndată la picioarele ei şi acolo a rămas. Căzut-a la picioarele ei şi

nu s-a mai sculat. Unde a căzut, acolo a rămas zdrobit. (Judecători 5.24-27)

Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credin-

ţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. (II Timotei 6.10)

Creativitatea înseamnă străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul. (Bill Moyers)

Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pe-

depsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pen-

tru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am

vindecat. (Isaia 53.4, 5)

Doresc mai degrabă să mor stăpân pe credinţa liberă a cugetului meu decât să vieţuiesc rob, încătuşat

de rătăcirea închinării la idoli. (Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile preotul din Ancira, străpuns cu

ţepuşe înroşite în foc, la porunca împăratului Iulian Apostatul)

Lupta contra lui Saul ajunsese cumplită şi arcaşii îl loviră pe acesta, rănindu-l greu. Atunci a zis Saul

purtătorului său de arme: “Trage-ţi sabia şi mă străpunge cu ea, ca să nu vină aceşti netăiaţi împre-

jur să mă ucidă şi să-şi bată joc de mine". Purtătorul de arme însă n-a voit, căci se temea cumplit.

Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. Văzând purtătorul de arme că Saul a murit, s-a arun-

cat şi el în sabia sa şi a murit cu el. Aşa a murit în ziua aceea Saul şi cei trei fii ai lui şi purtătorul de

arme al său, precum şi toţi oamenii lui. (I Regi 31.3-6)

Nici de glasul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat să nu li se

mai grăiască, deoarece nu puteau să sufere porunca: "Chiar dacă şi fiară de s-ar atinge de munte, să

fie ucisă cu pietre, sau să fie străpunsă cu săgeata", şi atât de înfricoşătoare era arătarea, încât

Moise a zis: "Sunt înspăimântat şi mă cutremur!". (Evrei 12.19-21)

Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. (Psalmi 118.120)

Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la

mine. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalmi 21.18-20)

Suflarea Lui înseninează cerurile şi mâna Lui străpunge şarpele fugar! (Iov 26.13)

A strânge/ Când doi oameni se sărută, lumea trece pe lângă ei, când doi oameni se bat, lumea se strânge în jurul lor.

(Christian Hebbe)

Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteş-

te pe mama sa. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit.

(Ecclesiasticul 3.3-5)

Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă strânge de gât ca gulerul cămăşii. Mi-a dat

brânci în noroi şi am ajuns să fiu la fel cu praful şi cu cenuşa. (Iov 30.18, 19)

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici în-

drumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi

la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi

regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu

iscusinţa. (Solomon 6.6-8)

Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot

omul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui

le adună pe ele. (Psalmi 38.7-10)

Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să

nu se apropie de tine. (Psalmi 31.10)

Postiţi post sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul Dum-

nezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L: "O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului şi vi-

ne ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noştri, bucuria şi vese-

lia din templul Dumnezeului nostru? … (Ioil 1.14-20)

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâ-

na lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş

este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scutu-

rând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort.

Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el

este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)

Trebuie să strângi pietrele care ţi se aruncă. Sunt începutul unui piedestal. (Hector Berlioz)

Trebuie să te constrângi, să te chinui, să nu-L iubeşti pe Dumnezeu. 9.19

Unui om bogat i-a rodit din belsug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun

roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge

acolo tot grâul şi bunătăţile mele. …. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de

la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori

sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. (Luca 12.16-21)

A sufla/ Căci răsuflarea vieţii, care l-a făcut pe om fiinţă vie este una, iar duhul dătător de viaţă este altul, Cel ce-l

face pe om fiinţă duhovnicească. [Sfântul Irineu de Lugdunum(Lyon)]

Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a

clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea,

şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare. (Matei 7.26, 27)

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre

în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te

mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii

de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a

zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?

(Ioan 3.5-10)

În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri. (Iov 12.10)

Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt

puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Nelegiuirea ta insuflă gura ta şi tu împrumuţi vorbirea ta de la cei vicleni. (Iov 15.5)

Rugăciunea, răsuflarea omului duhovnicesc. 4.3

Suflarea Lui înseninează cerurile şi mâna Lui străpunge şarpele fugar! (Iov 26.13)

Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet,

ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite,

limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să

vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.(Faptele Apostolilor 2.1-4)

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi

cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. (Ioan 20.22, 23)

Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin

cercurile sale. (Ecclesiastul 1.6)

A suna/ Atunci a auzit Adonia de aceasta şi toţi cei chemaţi ai lui, tocmai când isprăviseră de mâncat; iar Ioab, au-

zind sunetul de trâmbiţe, a zis: "Ce este acest zgomot de care răsună cetatea?" (III Regi 1.41)

Cornul sună pentru voi, locuitori din Şafir. şi din cetatea lor nu ies cei din Taanan. Plângere se aude în Bet-

Haeţel, căci veţi fi lipsiţi de sprijin. (Miheia 1.11)

Cuvântul sună, fapta tună! (Sfinţii Părinţi)

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval

răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea

atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia

mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

(I Corinteni 13.1-3)

Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelepţilor! ( Aceste

cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala hainei lui Blaise Pascal,

după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)

În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât

timp glasul Lui răsună. (Iov 37.4)

La oblânc îi sună tolba cu săgeţi; fulgere aruncă suliţa şi lancea. (Iov 39.23)

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. (Psalmi 150.5)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, acela

este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează

pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva demn de la-

udă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meritelor, a reuşitelor,

ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un

cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când

proclami că o deţii. (Blaise Pascal)

Sună din trâmbiţe şi totul e gata, dar nimeni nu va merge la război, pentru că mânia Mea este împotriva a

toată mulţimea lor. (Iezechiel 7.14)

Sună oare trâmbiţa în cetate fără ca poporul să nu se înspăimânte? Se întâmplă vreo nenorocire în cetate

fără ca Domnul să nu o fi pricinuit? (Amos 3.6)

Şi iată, noi avem în fruntea noastră pe Dumnezeu şi pe preoţii Lui şi trâmbiţele cele răsunătoare, ca să ră-

sune cu vuiet mare împotriva voastră. Fii ai lui Israel, să nu vă luptaţi cu Domnul Dumnezeul părinţilor

voştri, că nu veţi avea nici un spor". (II Paralipomena 13.12)

Un om, în general, are două motive pentru a face un lucru. Unul care sună bine şi unul real.

(John Pierpoint Morgan)

A supune/ A asculta înseamnă a te supune. (Stendhal)

Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii.(Leonardo da Vinci)

Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu

nu există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)

Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea; (Psalmi 61.1)

Păstrează trupul acesta curat şi nepătat, ca duhul care locuieşte în el să dea mărturie de el şi să fie îndreptă-

ţit trupul tău. Vezi să nu se suie la inima ta gândul că trupul acesta este stricăcios şi să-l supui vreunei

întinăciuni. Dacă-ţi întinezi trupul, întinezi şi Duhul cel Sfânt, iar dacă întinezi trupul nu vei trăi.

(Herma, autorul scrierii “Păstorul”)

Stăpânul prea aspru are sclavi nesupuşi. (Proverb turcesc)

Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supune

orânduirii comuniste, părintele Iustin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem

de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.)

Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face ne-

legiuirea. (Psalmi 36.7)

Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăţia inimii.

(Sfântul Ioan Casian)

Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi

peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe

pământ şi peste tot pământul!" (Facerea 1.28)

Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se

supun? (Marcu 4.41)

A susţine/ Chiar şi atunci când este susţinută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne. (Anatole France)

Dar, ca să nu te ostenesc mai mult, te rog să ne asculţi, pe scurt, cu bunăvoinţa ta. Căci am aflat pe omul

acesta ca o ciumă şi urzitor de răzvrătiri printre toţi iudeii din lume, fiind căpetenia eresului nazarinenilor,

care a încercat să pângărească şi templul şi pe care l-am prins şi am voit să-l judecăm după legea noas-

tră. Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mâinile noastre, poruncind pârâşilor lui să

vină la tine. De la el vei putea, cercetând tu însuţi, să cunoşti toate învinuirile aduse de noi. Iar iudeii îm-

preună susţineau, zicând că acestea aşa sunt. Şi, procuratorul făcându-i semn să vorbească, Pavel a

răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru apărarea mea.

(Faptele Apostolilor 24.4-10)

E mai uşor să practici virtutea decât să susţii ipocrizia. (Jean Antoine Petit Senn)

Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc. Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti din-

tre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt. Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea zicând: Cu adevă-

rat şi acesta era cu El, căci este galileian. Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind

el, a cântat cocoşul. Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvân-

tul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.

Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar. (Luca 22.57-62)

În general, inteligenţa noastră nu este garantul opiniilor pe care le împărtăşim. (Leonhard Euler)

Lupta este vitalitatea care susţine viaţa. (Morihei Ueshiba)

Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face câ-

te odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că me-

reu se deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute.

Orice societate bazată pe dominare susţine violenţa. (Bell Hooks)

Orice ziar este o tarabă unde se vând publicului vorbele care-i sunt pe plac. Dacă ar exista un ziar al co-

coşaţilor, ar dovedi de dimineaţă până seara frumuseţea, minunăţia, necesitatea cocoşaţilor.

Un ziar nu mai e făcut să lumineze lumea, ci ca să-i susţină părerile. (Honoré de Balzac)

Perseverenţa este obiceiul succesului dobândit prin muncă susţinută. (Herbert Harris)

Rugăciunea este susţinătoarea întregii lumi. (Sfântul Ioan Scărarul)

Speranţa este stâlpul care susţine lumea. Speranţa este visul omului treaz. (Plinius cel Bătrân)

Sufletul are iluzii, precum pasărea are aripi; e ceea ce îl susţine. (Victor Hugo)

Vom putea goni din noi patima ucigătoare numai dacă, susţinuţi de speranţa celor viitoare şi de contem-

plarea fericirii făgăduite, vom păstra mintea noastră stăpânită de o necontenită meditaţie spirituală.

(Sfântul Ioan Casian)

A şterge/ Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus. (William Shakespeare)

Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârşitul veacurilor,

S-a arătat o dată, spre ştergerea păcatului, prin jertfa Sa. (Coloseni 9.26)

Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumne-

zeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. (Apocalipsa 7.17)

Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi

voi mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui. (Apocalipsa 3.5)

Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul

capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. (Ioan 12.3)

Diavolul este un foarte bun contabil. Nu pierde nimic din catastiful lui, nu-i scapă niciun amănunt, însă Dum-

nezeu nu este un bun contabil. Registrelele Lui sunt pline de ştersături. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu Îşi mai aduce aminte de fărădelegile tale. (Isaia 43.25)

Există o linie subţire între geniu şi nebunie. Iar eu am şters această linie. (Oscar Levant)

Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necu-

răţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos, Care,

după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.