Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

apropiat. Nu mergeţi după ei. (Luca 21.8)

Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a

lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto,

te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care

nu se va lua de la ea. (Luca10.40-42)

În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia

cerurilor? (Matei 18.1)

În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, spunând: Pocăiţi-vă că s-a

apropiat împărăţia cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă

în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui". (Matei 3.1-3)

În zilele noastre am ajuns să confundăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te retragi

pur şi simplu într-un colţ, te mânii pe toţi care se mişcă în jurul tău, îi judeci pe cei care nu sunt îm-

brăcaţi corespunzător şi, în acelaşi timp, îţi repeţi cât eşti de păcătos şi nevrednic de a te apropia

de Sfintele Taine, refuzând primirea Euharistiei cu anii. (Teologul Alexander Schmemann)

Înţeleptului toate îi sunt apropiate, în afară de cele potrivnice virtuţii. (Sfântul Ambrozie al

Mediolanului)

Nimic nu apropie şi uneşte atât de mult pe om de Dumnezeu, ca lacrimile. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine mai păcătos, căci proorocul Isaia

văzând pe Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine. (Avva Matoi)

Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! 11.6

Postul, o metodă prin care încercăm să ne apropiem de Dumnezeu. 6.17

Pune faţă în faţă aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care îndepărtează

de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)

Puţina ştiinţă duce la îndepărtarea de Dumnezeu. Multa ştiinţă duce la apropierea de Dumnezeu.

(Albert Einstein)

Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la

timp potrivit. (Evrei 4.16)

Şi a zis Iosif către fraţii săi: "Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?" Fraţii lui însă nu i-au putut răs-

punde, că erau cuprinşi de frică. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi ei

s-au apropiat. Iar el a zis: "Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.”

(Facerea 45.3, 4)

Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-

te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi

şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe

poporul Său. (Luca 7.14-16)

Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispiti-

torul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răs-

punzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui

Dumnezeu". (Matei 4.2-4)

Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins

de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoa-

să; iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a

tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)

Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în

Evanghelie. (Marcu 1.15)

Tot ce face omul cu voia sa liberă, îl apropie sau îl depărtează de Dumnezeu. 9.21

Toţi am fost creaţi capabili să dobândim virtutea, dar prin învăţătură şi exerciţiu unul se apropie mai

mult de ea, altul mai puţin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârşită, alţii ajung până la o

oarecare virtute, iar alţii, pentru că nu şi-au dat niciun interes, deşi prin firea lor erau în stare, s-au

îndreptat spre fapte contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse, celei neînserate care lumi-

nează pe tot omul ce vine în lume. (Sfânta Mare Muceniţă Varvara, ucisă cu sabia chiar de tatăl

ei, pentru că nu s-a închinat idolilor şi a mărturisit pe Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite.

(Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de

înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

A se deştepta/ Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă şi să sece. La fel şi omul se culcă şi nu se mai

scoală; şi cât vor sta cerurile, el nu se mai deşteaptă şi nu se mai trezeşte din somnul lui.

(Iov 14.11,12)

Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel

care doarme. (Ecclesiasticul 22.7)

Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele

vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit

candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru,

că se sting candelele noastre. (Matei 25.5-8)

Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de

apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule,

pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-

a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare

cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? (Luca 8.23-25)

Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

(Psalmi 56.11)

Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

(Psalmi 107.2)

Deşteaptă-te, Debora, deşteaptă-te! Deşteaptă-te, deşteaptă-te şi cântă! Scoală şi tu, Barac!

Scoală fiul lui Abinoam Şi ia în robie pe cei ce te-au robit! (Judecători 5.12)

Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit. Pentru ce în-

torci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru? (Psalmi 43.25, 26)

Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi

s-a luat de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca

dinţii de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică. (Ioil 1.5, 6)

După aceasta, Iudita le-a zis: "Ascultaţi-mă, fraţilor! Luaţi acest cap şi-l spânzuraţi pe creştetul zidu-

rilor voastre. Şi în revărsatul zorilor, după ce soarele va răsări, fiecare să-şi ia armele de luptă şi

voi toţi cei destoinici de luptă să ieşiţi afară din cetate cu un căpitan în frunte, ca şi când aţi avea

de gând să vă coborâţi în şes spre straja Asirienilor, dar să nu vă coborâţi. Atunci Asirienii, luân-

du-şi armele vor intra în tabără şi vor deştepta din somn pe căpeteniile oştirii asiriene, care vor

alerga împreună la cortul lui Olofern, dar nu-l vor găsi. Şi atunci vor fi cuprinşi de spaimă şi vor

fugi de dinaintea voastră. Pe urmă, voi şi toţi cei ce locuiesc în tot muntele lui Israel, urmăriţi-i şi

doborâţi-i pe drumurile voastre. (Iudita 14.1-4)

Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu

n-am ştiut!" Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu

e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Apoi s-a sculat Iacov dis-de-di-

mineaţă, a luat piatra ce şi-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn. Ia-

cov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se

numea Luz. (Facerea 28.16-19)

"M-au lovit... Nu m-a durut! M-au bătut... Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, voi cere

iarăşi vin". (Solomon 23.35)

Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în

coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.

(Faptele Apostolilor 12.7)

Şi l-a adormit Dalila pe braţele sale; iar dacă a adormit el, Dalila a luat şapte şuviţe din capul lui şi

le-a pironit de sulul de la război şi apoi a strigat: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Atunci el

s-a deşteptat din somn şi a smucit războiul împreună cu ţesătura şi nu s-a aflat de unde vine

puterea lui. (Judecători 16.14)

Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci

cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin

lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce

dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". (Efeseni 5.11-14)

Şi s-a întors îngerul care grăia cu mine şi m-a deşteptat, ca pe un om pe care îl trezeşti din somn. Şi

mi-a zis: "Ce vezi?" şi am zis: "Iată văd un candelabru cu totul de aur, cu şapte candele, iar dea-

supra candelabrului este un vas cu untdelemn din care pornesc şapte ţevi către cele şapte can-

dele; iar alături, doi măslini, unul de-a dreapta vasului cu untdelemn şi altul de-a stânga".

(Zaharia 4.1-3)

A se elibera/ A mântui înseamnă a elibera, a scăpa de ceva. 8.13, 10.19

Asceza este omorârea mortii din noi, ca să se elibereze firea de sub robia ei.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit. (Matei 27.26)

Când se va elibera mintea, se va înlătura tot ce e la mijloc între ea şi Dumnezeu.

(Sfântul Isaia Pustnicul)

Dacă mintea se va elibera de tot ceea ce este potrivnic ei, se va odihni şi va afla un alt veac nou şi

va cugeta la cele noi şi nestricăcoase. (Sfântul Isaia Pustnicul)

Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice

Hristos? Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui. (Matei 27.17, 18)

Iar Mardoheu a răspuns Esterei următoarele: "Să nu socoţi că ai să scapi tu singură în casa regelui,

dintre toţi Iudeii. Dacă tu vei tăcea în vremea aceasta, atunci izbăvirea şi eliberarea vor veni pen-

tru Iudei din altă parte, iar tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă tu n-ai ajuns la vrednicia

de regină tocmai pentru vremile acestea?" (Estera 4.13, 14)

Iar tu, Iacove, robul Meu, nu te teme şi nu te înspăimânta Israele! Căci iată, Eu te voi elibera din ţară

depărtată şi neamul tău îl voi aduce din ţara robiei lui; Iacov se va întoarce şi va trăi liniştit şi paşnic

şi nimeni nu-l va înspăimânta. (Ieremia 46.27)

În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat

şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub

masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată

nestatornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri

mincinoase înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile,

eliberează. … (Betius, scriitor bisericesc)

Postul ne eliberează de patimi. 10.14

Prin Iisus Hristos tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea

duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul

rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine.

(Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)

A se feri/ Ascunde-ţi ostenelile şi faptele bune şi fereşte-te ca limba ta să nu ţi le răpească. (Avva Isaia)

Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este

mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)

Cum să ne ferim de ignoranţă 5.4

Deşi de moarte straşnic ne ferim, totuşi un sfert din viaţă noi dormim. (George Byron)

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în sin-

gurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; probabil

astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie a

trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne

ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi

de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie în-

tinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui

atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate.

(Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Dreapta-socoteală este păzitoare a virtuţilor şi în acelaşi timp îl fereşte pe om de loviturile păcatului. Omul

care urmează luării-aminte, niciodată nu se va depărta de faptele virtuoase şi nici nu va fi prins de

prăpădul păcatului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. (Psalmi 33.13)

Fii vigilent: fereşte-ţi mintea de gânduri negative. (Buddha)

Înţelepciunea n-a părăsit pe dreptul cel vândut, ci l-a ferit de păcat. (Cartea înţelepciunii lui

Solomon 10.13)

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înşelat de aparenţe,

pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată.

(Jean de La Fontaine)

Nimic nu te fereşte mai bine de plictiseală, care este flagelul vieţii omeneşti, decât bogăţia spirituală.

(Arthur Schopenhauer)

Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele. (Solomon 16.6)

Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Jean-Jacques Rousseau)

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie. (Părintele Arsenie Boca)

Urăşte minciuna, iartă-i pe mincinoşi, dar fereşte-te de amândoi. (Pitagora)

A se îndepărta/ Botezul lui Ioan era îndepărtarea de păcat. Botezul creştin este unire cu Dumnezeu.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Căci au mers atât de departe pe căile rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai

respingătoare, înşelându-se ca pruncii cei fără de înţelepciune. (Cartea înţelepciunii lui

Solomon 12.24)

Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har; căci noi aştep-

tăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă. (Galateni 5.4, 5)

De aceea Sfântul Vasile cel Mare îl numeşte pe adevăratul prieten bărbat înţelept, şi spune des-

pre el că dacă ar locui într-o ţară îndepărtată, şi chiar dacă ochii mei nu l-ar vedea niciodată,

tot prieten l-aş socoti. Aşa spunea şi Euripide.

Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost

scoasă afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat. (Matei 9.24, 25)

Dreapta-socoteală este păzitoare a virtuţilor şi în acelaşi timp îl fereşte pe om de loviturile păcatului.

Omul care urmează luării-aminte, niciodată nu se va depărta de faptele virtuoase şi nici nu va

fi prins de prăpădul păcatului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Efectele rugăciunii: energia aceasta luminătoare, provenind de la Cel Luminos, inundă acest

organ mic şi de acolo până la cele mai îndepărtate simţuri ale inimii. 3.1

El va înlătura moartea pe vecie! Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele şi ruşinea

poporului Său o va îndepărta de pe pământ, căci Domnul a grăit! (Isaia 25.8)

Este sădită în noi o lege naturală, care ne învaţă să ne apropiem de bine şi să ne depărtăm de cele

care ne fac rău. (Sfântul Vasile cel Mare)

Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu. (Psalmi 54.7)

Îndepărtarea de Dumnezeu, o lucrare drăcească. 9.11

Nici moartea nu mă va îndepărta de la dreapta credinţă în Hristos. (Sfânta Muceniţă Matroana din

Tesalonic, torturată până şi-a dat sufletul în mâinile Domnului)

Obişnuieşte-ţi urechea să audă des cuvinte duhovniceşti şi mintea ta se va depărta de gânduri

necurate. (Sfântul Talasie Libianul)

Pune faţă în faţă aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care îndepărtează

de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)

Puţina ştiinţă duce la îndepărtarea de Dumnezeu. Multa ştiinţă duce la apropierea de Dumnezeu.

(Albert Einstein)

Răul înseamnă îndepărtarea de Dumnezeu. 12.17

Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a îndepărtat şi pe unii de alţii ne-a dezbinat. De aceea, cu

toată osârdia să căutăm fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne

uneşte. (Avva Isidor)

Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a re-

fuzat să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos.

A murit în urma torturilor în anul 202)

Şi a făcut Domnul după cum zisese Moise: a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui şi de

la poporul lui şi n-a mai rămas nici unul. Dar Faraon şi-a învârtoşat inima şi de data aceasta

şi n-a lăsat poporul să se ducă. (Ieşirea 8.31)

Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. (Solomon 5.8)

Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi

ziua în post şi în rugăciuni. (Luca 2.37)

Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a

îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit. (Matei 1.41, 42)

Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a

risipit averea, trăind în desfrânări. (Luca 15.13)

Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger

al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe

Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea

Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciuni-

le mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)

Tot ce face omul cu voia sa liberă, îl apropie sau îl depărtează de Dumnezeu. 9.21

Trândăvirea este îndepărtată prin lacrimi. (Evagrie Ponticul)

Viciul este îndepărtarea virtuţii. (Sfântul Ioan Damaschin)

A se sălăşlui/ Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău? (Psalmi 14.1)

Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu. (Psalmi 54.7)

Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.

(Solomon 14.33)

La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. (Psalmi 22.2)

Mai bine să sălăşluieşti într-un colţ de acoperiş, decât să trăieşti cu o femeie certăreaţă într-o casă

mare. (Solomon 25.24)

Oare nu la bătrâni sălăşluieşte înţelepciunea şi priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?

(Iov 12.12)

Precum soarele nostru dă lumină ochilor noştri trupeşti, lumina cea prin duhul se sălăşluieşte ca o

rază spirituală în cele din înăuntru şi ia loc în inimă. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavis-

tie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar

celor smeriţi le dă har". Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi

de la voi. (Iacob 4.5-7)

Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci

zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită.

Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac

cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.