Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,81 Mb.
səhifə50/162
tarix07.04.2018
ölçüsü7,81 Mb.
#47002
1   ...   46   47   48   49   50   51   52   53   ...   162

poate duce. (Scriitoarea americană Erica Jong)

Toate interesele raţiunii mele, speculative ca şi practice, se combină în următoarele trei întrebări: 1. Ce pot



să ştiu? 2. Ce am de făcut? 3. La ce pot spera? (Immanuel Kant)

Toate minţile lumii sunt neputincioase în faţa oricărei prostii care este la modă. (Jean de La Fontaine)

Tot ce există se află în Dumnezeu şi nimic nu poate nici să existe, nici să fie conceput fără Dumnezeu.

(Baruch Spinoza)

Trebuie să deschidem uşa larg şi să facem acei paşi care ne pot conduce mai adânc în experienţă.

(James Redfield)

Trebuie să iubesc sublimul, şi nu secularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab, care

nu pot să mă ridic la Dumnezeu. Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi atunci când

loveşte parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. ….. (Episcopul vicar patriarhal

Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/)

Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră;

acolo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele

pentru care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce



putem face şi ce nu. … (vezi Trupul/)

Un dar micuţ de Crăciun pentru un sărman poate aduce veselie timp de un an. (Walter Scott)

Un frate a venit în chilie la Avva Pimen, zicându-i: Multe gânduri am şi mi-e teamă de ele. Bătrânul a

scos pe frate afară şi i-a spus: Întinde-ţi mâinile şi opreşte vânturile, poţi? - Nu. - Dar te laşi

dus de ele? - Nu. - La fel nici gândurile nu le poţi opri. Altceva este însă să le stai împotrivă.

Un gând curat, chiar dacă a avut un rezultat îndoielnic sau chiar potrivnic, nu poate fi socotit vinovat.

(Apuleius)

Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul. (Regina Maria a României)

Un lucru mărunt poate duce la o cădere cruntă. (Dintr-un comentariu la pilda Fiului Risipitor)

Un om bun poate face dintr-o zi întunecată o zi luminată. (Sfinţii Părinţi)



Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu. (François Rabelais)

Un om inteligent pe un plan poate fi un prost pe altul. (Albert Camus)

Un om poate înfrunta nespus de multe, câtă vreme se poate înfrunta pe el însuşi. (Axel Munthe)

Un popor fără religie nu poate fi condus decât cu tunurile. (George Washington)

Uneori, o greşeală poate fi tot ce e necesar pentru o realizare valoroasă. (Henry Ford)

Universul mă încurcă şi nu pot gândi măcar, că ar putea exista ceasul fără un ceasornicar. (Voltaire)

Ura este o temelie şubredă, iar faima clădită pe ea nu poate dăinui mult. (Hacob Paronian)

Viaţa ar putea fi minunată dacă oamenii te-ar lăsa în pace. (Charlie Chaplin)

Viaţa nu are nicio valoare dacă nu poţi fi de folos altuia. (Louis Pasteur)

Viitorul ni-l putem modela cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă forma. (Liviu Rebreanu)

Virtutea poate deveni viciu, dacă nu este cultivată cum trebuie. (Sfântul Ioan Casian)

Viziunea fără acţiune este doar un vis. Acţiunea fără viziune este doar timp pierdut. Viziunea însoţită cu

acţiunea poate schimba lumea. (Joel Barker)

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie

şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)

Voinţa poate fi mai mult decât talentul un motiv de mândrie. (Honoré de Balzac)

Vorbele nu pot să ajungă la înţelesul lucrurilor, dar tăcerea este ca un strugure copt.

(Părintele Savatie Baştovoi)

Zis-a Avva Ilie: Ce poate păcatul unde este pocăinţă şi ce foloseşte dragostea unde este mândrie?

Zis-a Avva Iosif: Nu poţi să te faci călugar dacă nu te vei face ca focul, arzând tot.

A rămâne/ A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă şi să rămână teafăr? (Iov 9.4)



Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii

eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să

arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne

pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne

în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.



Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă. (Constantin Brâncuşi)

Ascultaţi cu luare-aminte cuvintele mele şi ceea ce vă voi spune să vă rămână în urechi. (Iov 13.17)

Binele pe care omul îl doreşte, nu rămâne nelucrător în el, ci dumnezeiescul izvor, în oricine s-ar afla el,

preface pe cel ce s-a atins de el şi-i împărtăşeşte puterile Sale proprii. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Binele poate lua forma Răului, dar tot Bine rămâne şi face parte din planul creat de El pentru omenire.

(Paulo Coelho)

Blândeţea este aşezarea nemişcată a sufletului, care rămâne acelaşi la cinste şi la necinste.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Ca să ai aura intelectuală trebuie să rămâi elev toată viaţa. (Radu Beligan)

Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu



rămână zadarnică crucea lui Hristos. (I Corinteni 1.17)

Când nu poţi ocoli primejdia, nu-ţi rămâne decât s-o înfrunţi curajos. (Friedrich Rückert)

Când simţurile ne trădează, ne rămâne raţiunea. (Galileo Galilei)

Când stomacul e plin, se aprind şi dorinţele după alte plăceri; iar când se află în lipsă, rămân şi aces-



tea liniştite şi mai potolite. (Sfântul Nil Ascetul)

Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului care, cul-

cându-se în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat. (Arhiepiscopul Inochenţie)

Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu

pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar

celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!



(I Corinteni 7.8-10)

Chopin este şi rămâne cel mai îndrăzneţ şi mândru spirit poetic al vremii…. (Robert Schumann)

Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este

în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.

(I Ioan 2.10, 11)

Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. (Albert Einstein)

Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu

le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, şi chiar de ar fi

să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuţi de tristeţe. 1.1

Culmea umanului rămâne sfântul, geniul. (Nichifor Cainic)

Dacă există în lume o forţă, care poate să depăşească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, -

mână nepăsătoare la orice pagubă până pe patul de moarte, această forţă este iubirea.

(Poetul bengalez Rabindranath Tagore)



Dacă nu ştii să ierţi, rămâi în braţele satanei. 10.4

Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească.



(Marcu 13.2)

Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl,

neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl

pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. (II Corinteni 3.14-16)

De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gân-

durile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit



Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să

jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâm-

pla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a

reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat

ucenici ai Mei; şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ei însă I-au răspuns: Noi sun-

tem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi? Iisus le-a

răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului. Iar robul nu

rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-a-

devăr. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu



nu încape în voi. (Ioan 8.31-37)

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în sin-

gurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; proba-

bil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie

a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne

ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi

de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie în-



tinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui

atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate.

(Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Dumnezeu altoieşte mlădiţa care rămâne în El. 3.4

Epoca noastră nu rămâne la credinţă şi la miracolul ei care transformă apa în vin, ci merge mai departe,

transformând vinul în apă. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Fiecare copil este un artist. Problema care se pune este cum rămână un artist şi după ce va creşte.

(Pablo Picaso)

Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate în-

dreptăţite. (Psalmi 18.10)

Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămâne. (Ecclesiasticul 40.19)

În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi.



(Matei 10.11)

La bine nu poţi respira de prieteni, la greu rămâi doar cu Dumnezeu! (Vladimir Ghika)

Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-şi cunoască starea lăuntrică şi să ştie la ce treaptă a

ajuns, şi astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, şi câte îi mai rămâne de făcut până la



împărăţia cerurilor. (Sfinţii Părinţi)

Lucraţi, nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică. 2.2

Milostiv şi drept este Domnul, şi dreptatea Lui rămâne în veac. 9.21

O geometrie nu poate fi mai adevărată decât alta, ea poate fi numai mai comodă. Or, geometria euclidi-

ană este şi va rămâne cea mai comodă. (Henri Poincaré)

Oamenii trec, dar operele lor rămân. (Augustin Louis Cauchy)

Oamenilor după ce mor le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc şi nici nu le bănuiesc. (Heraclit)

Omul cinstit rămâne drept, incoruptibil, în orice împrejurare. (Augustin Păunoiu)

Pe plan tehnologic, am progresat, am înaintat foarte repede, dar pe plan psihologic comportamentul nos-

tru, atitudinile, acţiunile noastre, au rămas mai mult sau mai puţin neevoluate. Suntem în continuare

agresivi, brutali, cruzi, smintiţi. (Krishnamurti, filosof indian)

Poeţii vin şi pleacă, dar poezia rămâne eternă. (David Boia)

Prietenii, de dragul virtuţii, rămân veşnic lângă tine. (Sfântul Gură de Aur)

Rămân un clovn, nimic mai mult. Asta mă face să fiu superior unui politician. (Charlie Chaplin)

Religia este, ca să spunem aşa, adâncul liniştit al mării, care rămâne liniştit oricât de înalte ar fi valurile.

(Ludwig Wittgenstein)

Ruşinea este cea mai aspră dintre pedepse; ea va rămâne în picioare şi la dreapta judecată, pentru că

unii vor învia pentru o viaţă veşnică, alţii pentru o ruşine şi batjocură veşnice. (Sfântul Vasile

cel Mare)

Se tem de moarte numai cei care nu cred în înviere. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Scopul tuturor oamenilor nu este altul decât acela de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu prin cuget

curat şi de a rămâne întru El. (Sfântul Grigorie Taumaturgul)

Smerenia nu priveşte la cele ce are, ci cugetă şi caută la cele ce nu are. 8.14

Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la

Domnul, atâţea necredincioşi rămân câţi credincioşi am aflat întâi. (Sfântul Grigorie Taumaturgul,

episcopul Neocezareei, ucenicul marelui scriitor bisericesc Origen)

Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe



Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaş-

teţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. (Ioan 14.16-18)

Unde este mângâierea Duhului, neputinţa şi trândăvia nu rămân. 1.1

A răpi/ Ascunde-ţi ostenelile şi faptele bune şi fereşte-te ca limba ta să nu ţi le răpească. (Avva Isaia)

Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumne-

zeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în

afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se

cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)

De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui;

aceasta este sămânţa semănată lângă drum. (Matei 13.19)

Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, ne-



drepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte

câştig. (Luca 18.11, 12)

Împărăţia cerurilor se sileşte, şi silitorii o răpesc pe ea. 3.4

Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

(I Corinteni 6.10)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici

închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici

batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)



Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî

din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, după aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi,

împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul. De

aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte. (I Tesaloniceni 4.16-18)

Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost

răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. (Cartea

înţelepciunii lui Solomon 4.10, 11)

Sărăcia nu-i răpeşte nimănui nobleţea, însă bogăţia da. (Boccaccio)

Şi sculându-se, s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti, iar roaba ei s-a dus înain-

te şi i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuinţa ei zilnică, ca

să se poată întinde pe ea ca să mănânce. Şi Iudita a intrat şi s-a aşezat. Şi inima lui Olofern a fost cu



totul răpită şi mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Şi din ziua în care o văzuse,

el căuta prilejul s-o ademenească. (Iudita 12.15, 16)

A recunoaşte/ Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu regele, că tu

vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu animalele câmpului şi vei mânca iarbă şi din ro-

ua cerului vei fi udat şi vor trece peste tine şapte ani, până ce tu vei cunoaşte că Cel Preaînalt are

stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui voieşte. Şi dacă a poruncit să lase butucul şi ră-

dăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaşte

că Cerul are stăpânirea. (Daniel 4.21-23)

Adevărata trăsătură după care îl puteţi recunoaşte pe înţeleptul autentic este răbdarea.

(Henrik Ibsen)

Doar iluziile te împiedică să recunoşti că eşti liber şi că ai fost liber întotdeauna. (Antony de Mello)



Diavolul recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, crede în El, dar asta nu-l schimbă deloc. 1.5

După aceste semne veţi recunoaşte că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei! Aurul cu care sunt

îmbrăcaţi este numai pentru frumuseţe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai străluceşte. Când

au fost turnaţi, ei n-au simţit nimic. (Epistola lui Ieremia 1.22, 23)

Eliberează-te de frica de moarte recunoscând că moartea nu este altceva decât o transformare în

ciclul vieţii, nu un sfârşit.(Herbert Harris)

Iată eu astăzi plec în calea în care merg toţi pământenii, iar voi să recunoaşteţi cu toată inima voastră

şi cu tot sufletul vostru că n-a rămas zadarnic nici un cuvânt din toate cuvintele bune pe care le-a

rostit pentru voi Domnul Dumnezeul vostru: toate s-au împlinit pentru voi şi nici un cuvânt n-a

rămas neîmplinit. (Iosua Navi 23.14)

Intrarea în templul înţelepciunii este o recunoaştere a propriei noastre ignoranţe. (Proverb hindus)

În succese îl recunosc pe Dumnezeu, în eşecuri mă recunosc pe mine. (Gavriil Stiharul)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire,

acela este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu

se evaluează pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lu-

crat ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recu-

noaşterea meritelor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu.

Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întot-

deauna discrete, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)

Mergi de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi: Întoarce-te, necredincioasă fiică a lui Israel,

zice Domnul, că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv şi nu Mă voi mâ-

nia pe veci, zice Domnul. Recunoaşte-ţi însă vinovăţia ta, căci te-ai abătut de la Domnul Dumne-



zeul tău şi te-ai desfrânat cu dumnezei străini sub tot arborele umbros şi glasul Meu nu l-ai ascultat,

zice Domnul. Întoarceţi-vă, voi copii căzuţi de la credinţă, zice Domnul, că M-am unit cu voi şi vă

voi lua câte unul de cetate şi câte doi de seminţie şi vă voi aduce în Sion. (Ieremia 3.11-13)

Omul este mare abia atunci când se recunoaşte mic, când îşi recunoaşte slăbiciunile, neputinţele

şi nu virtuţile. (Augustin Păunoiu)

Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsul e rău.

(Bogdan Peticeicu Haşdeu)

Religia este recunoaşterea tuturor îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine. (Immanuel Kant)

Să nu te jenezi niciodată să recunoşti că ai greşit. Asta înseamnă că ai evoluat şi azi eşti mai înţelept

decât ieri. (Jonathan Swift)

Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din

ele şi îndeajuns de tare ca să le îndrepte. (Alphonse Allais)

A renunţa/ Ca să te laşi iubit de altul, trebuie să renunţi total la tine însuţi. Este o profundă şi statornică asceză.

(Teologul Paul Evdochimov)

Când voi renunţa la ceea ce sunt, voi deveni ceea ce aş putea fi. (Lao Tse)



Creativitatea necesită curajul de a renunţa la certitudini. (Erich Fromm)

Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne

pierdem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul

Vasile cel Mare)

Etapele drumului către Dumnezeu: renunţarea la patimi, iluminarea, îndumnezeirea. 11.5

Laudele să le meriţi, dar să renunţi la ele. (François Fénelon)

Pocăinţa este renunţarea la păcate. (Sfântul Vasile cel Mare)


Yüklə 7,81 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   46   47   48   49   50   51   52   53   ...   162




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin