Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Neglijarea faptelor bune se pedepseşte deopotrivă ca şi săvârşirea celor rele. (Sfântul Vasile cel Mare)

Neştiinţa dă naştere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită

vederea faţă de adevăr. Cunoştinţa este deci luminare; ea alungă neştiinţa şi ne dă puterea

de a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Nevoile, îngăduite de Dumnezeu pentru binele nostru.. 5.18

Nicio pasiune nu fură minţii toate puterile aşa de bine cum o face frica. (Edmund Burke)

Nicio ştiinţă nu este la fel de bine atestată ca religia Bibliei! (Isaac Newton)

Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă aduce nicio altă

dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)

Nimic nu rezistă voinţei omului care ştie adevărul şi vrea binele. (Eliphas Levi)

Nimic nu te fereşte mai bine de plictiseală, care este flagelul vieţii omeneşti, decât bogăţia spirituală.

(Arthur Schopenhauer)

Nimic nu-l aseamănă pe om cu Dumnezeu, ca facerea de bine. 6.11

Noul Testament este cea mai bună carte care a fost sau va fi cunoscută în lume. (Charles Dickens)

Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni! (Nikolai Gogol)

Nu e îndeajuns să ai o minte bună, scopul principal e să o foloseşti bine. (René Descartes)

Nu există decât un singur bine, acela de a făptui după cum îţi dictează conştiinţa. (Simone de Beauvoir)

Nu multul face binele, ci binele face multul. (Sfinţii Părinţi)

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet. (Sfinţii Părinţi)

Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi. (Solomon 3.27)

Nu-ţi dori să pari cel mai bun, ci să fii cel mai bun. (Eschil)

Numai în situaţii deosebit de grele, dar şi atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca şi în cazul lui Iov, ispitele

îngăduite de Dumnezeu pot depăşi cu puţin puterile noastre. Dar şi în astfel de cazuri puterea

binelui biruieşte până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor.

(Părintele Teodor Bodogae)

O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub

masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nesta-

tornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una sub masca unor bunuri mincinoase

înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează.

Astfel, pe una o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută

şi prudentă în exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe

cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe

cei rătăciţi. (Betius, scriitor bisericesc)

Omul acela e mai tare, care-şi cunoaşte mai bine slăbiciunile sale. (Barbu Ştefănescu Delavrancea)

Omul bine informat face cât o armată. (Napoleon Bonaparte)

Omul bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare.

(Ecclesiasticul 31.21)

Omul care este cu Dumnezeu, acela face numai bine şi cu el este tot binele, în timp ce omul fără

Dumnezeu face numai rău şi cu el este tot răul. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)

Omul care şi-a rânduit cu bine postul, va putea să intre cu uşurinţă, dar şi cu evlavie, în cămara lui

Hristos. 10.7

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său. (Solomon 11.17)

Omul prudent îşi face bine lui însuşi, cel virtuos face bine oamenilor. (Voltaire)

Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu

ceea ce ai de gând să faci. (Sfântul Marcu Ascetul)

Orice rău e şi spre bine. (Proverb)

Pe Dumnezeu L-am cunoscut mai bine printre lacrimi. (Victor Hugo)

Pentru a cunoaşte problema diavolului, trebuie mers mai adânc, la problema răului.

Acesta nu-şi are originea în diavol, ci într-o lipsă a binelui. 9.11

Pentru a face un rău nu este nevoie de mult efort, însă când vrei să săvârşeşti un bine este nevoie de voinţă,

dorinţă şi dreaptă socotinţă. (Părintele Dumitru Păduraru)

Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după

cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.10)

Pentru ce ai făcut răul şi n-ai făcut binele, suflete? Lacrimile celor pe care i-ai îndurerat se vor scula

asupra ta la Judecată. (Părintele Savatie Baştovoi)

Pentru vindecarea deprimării, Ziditorul tuturor şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, singurul care cunoaşte

bine rănile sufletului ne îndeamnă nu să rupem legăturile cu oamenii, ci să tăiem relele găsite în interior.

Deprimarea se vindecă prin cercetarea oamenilor evlavioşi. (Sfântul Ioan Casian)

Platon este prietenul meu, Aristotel este prietenul meu, dar cel mai bun prieten al meu este adevărul.

(Isaac Newton)

Pot dărui creierilor mei altceva mai bun decât alcool. Băutura este pentru creier ceea ce este nisipul pentru

rulmenţii unei maşinării. (Thomas Alva Edison)

Primeşte împletirea celor bune şi a celor rele, cu gând egal şi Dumnezeu va netezi neegalităţile dintre

lucruri. (Sfântul Marcu Ascetul)

Primul pas spre bine este acela de a nu face rău. (Benjamin Franklin)

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să păti-

mească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjo-

corirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.

(Evrei 11.24-26)

Profesorul mediocru spune. Profesorul bun explică şi demonstrează. Profesorul perfect inspiră.

(William George Ward)

Răsplătirea răului cu bine. 10.16

Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii. (Sfântul Ioan Damaschin)

Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsul e rău.

(Bogdan Peticeicu Haşdeu)

Să nu amânăm niciodată săvârşirea faptelor bune, ca să nu fim întâmpinaţi cu întrebarea Sfântului

Ambrozie al Milanului: “De ce amâi pentru ziua de mâine?”, şi apoi cu mustrarea lui: “Poţi să

lucrezi şi azi, fiindcă s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi, şi pe cea de mâine să n-o mai apuci. Nici

pierderea unei singure ore nu înseamnă o pagubă mică. Chiar şi o singură oră este o parte din viaţă”.

(Părintele Narcis Stupcanu, la emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. (Galateni 6.9)

Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după cum

nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem datorni-

cii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viaţă virtuoasă, plină de fapte bune, atunci Dumnezeu ne este

dator. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sărmana făptură omenească! E capabilă de toate relele, dar în ea se găseşte şi comoara binelui.

(Mihail Sadoveanu)

Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul

bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru

nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Săvârşeşte tu mai întâi fapte bune şi aşa treci la purtarea de grijă a celorlalţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru

suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este

bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult

poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului

Apostol Iacob. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Se pare aşadar că oamenii sunt mult mai predispuşi să se răzbune decât să facă o faptă bună.

(Baruch Spinoza)

Sfinţenia nu are formule sau, pentru a spune mai bine, ea le are pe toate. (Scriitorul francez Georges

Bernanos)

Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare - cugetarea, iar ca efect înţele-

gerea. De aceea tot ce facem se datorează fiecăruia în parte. Fiecare dintre noi este înzestrat cu

aceste puteri prin care poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia. Însă el, omul, poate să alea-

gă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului

său, deoarece, potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi

anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi sfinţirea

duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioa-

re neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Sunt trei cărări ale binelui: să săvârşeşti binele prin faptă, prin cuget şi prin cuvânt. (Origen)

Suprema înţelepciune este de a distinge binele de rău. (Socrate)

Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de

mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Facerea 2.9)

Şi a zis Isaia: "Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi

şi pe Dumnezeul meu? Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece

şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea

când va şti să arunce răul şi să aleagă binele. (Isaia 7.13-15)

Şi de ai făcut lucruri bune, nu te lăuda. (Neagoe Basarab)

Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învi-

nuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în

groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade

a face bine sâmbăta. (Matei 12.10-12)

Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi

încercarea nădejde Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile

noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)

Şovăiala nu e bună în nimic, ci doar în mânie. (Publilius Syrus)

Tăcerea este o virtute a femeilor şi o onoare lipsită de primejdii pentru tineri, iar cuvântul unui bătrân este

un bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Tocmai aceasta costituie adevăratul bine: Să priveşti mereu numai spre bine întru Iisus Hristos,

Domnul nostru. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Un om, în general, are două motive pentru a face un lucru. Unul care sună bine şi unul real.

(John Pierpoint Morgan)

Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste înain-

tea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Uneori, când inventezi, faci şi greşeli. E cel mai bine să le recunoşti imediat şi să mergi mai departe îmbună-

tăţindu-ţi inovaţiile. (Steve Jobs)

Va veni vremea când fizicienii ne vor învăţa să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc

amarul dulce şi dulcele amar! (Isaia 5.20)

Viaţa nu-i niciodată chiar atât de bună, dar nici chiar atât de rea pe cât pare. (Guy de Maupassant)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Diogene

din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelepciune

şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Zis-a Amma: Bine este a nu te mânia. De ce urăşti pe omul care te-a mâhnit? Nu el ţi-a făcut nedreptate,

ci diavolul. Urăşte boala, nu pe cel bolnav.

Zis-a Avva Arsenie: Odihneşte pe părintele tău, ca după ce va merge către Domnul, să se roage

pentru tine şi ţie bine îţi va fi.

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era

numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad. Drept aceea, nimeni

făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăjduit în sineşi au căzut.

Zis-a un bătrân: Fiilor, bine e să-l saturi pe cel sărac şi flămând, şi aşa să posteşti!

Biserica calvină 10.1

Biserica catolică 7.2, 9.16, 10.1

Biserica depăşeşte pe toate celelalte şi nu este nimic asemenea sau egal cu ea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Biserica e ca o mamă care naşte fii. (Sfinţii Părinţi)

Biserica e tinda raiului. (Sfinţii Părinţi)

Biserica este antecamera Împărăţiei lui Dumnezeu. (Sfântul Nicolae Cabasila)

Biserica este cerul pământean în care Dumnezeu din Cerul de Sus locuieşte şi se preumblă.

(Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului)

Biserica este inima lumii, chiar dacă lumea nu-şi cunoaşte inima. (Mitropolitul George Khodr,

citat de teologul Olivier Clément)

Biserica este laboratorul învierii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Biserica este locul unde sunt salvaţi cei condamnaţi la moarte. (Sfântul Efrem Sirul)

Biserica este singurul loc unde cineva îmi vorbeşte fără să fiu nevoit să-i răspund. (Charles de Gaulle)

Biserica este una singură, care se extinde prin dezvoltarea sa îmbrăţişând mulţimea credinciosilor.

(Sfântul Ciprian al Cartaginei)

Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos, care le aruncă în sminteală. 8.19

Biserica Ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a po-

porului, fiind păstrătoarea elementului latin, care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de

admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise. (Mihai Eminescu)

Biserica protestantă 10.1

Biserica, trupul lui Hristos 5.12

Biserica/ Acolo unde este biserica, acolo este cea mai sigură casă a cugetului nostru.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului

celui viu, stâlp şi temelie a adevărului. (I Timotei 3.15)

Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?

Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.

(I Timotei 3.5, 6)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit

Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine

n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este

cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)

Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul

vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu. (Apocalipsa 2.7)

Cine doreşte Biserica, pe Hristos Îl doreşte. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Cine nu ţine postul Bisericii, ajunge să ţină postul doctorului. (Sfântul Vasile cel Mare, medic de profesie)

Civilizaţia cucereşte, Biserica sfinţeşte. (Părintele Arsenie Papacioc)

Cuvântul adună Biserica pentru a se întrupa în ea. (Teologul Alexander Schmemann)

Dacă Biserica are un punct de vedere, noi trebuie să ne unim cu punctul de vedere al Bisericii.

(Părintele Teofil Pârâian)

Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu exis-

tă, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)

Dacă în lume este mai întâi viaţa şi apoi moartea, în Biserica lui Hristos este întâi moartea şi apoi viaţa.

(Fericitul Augustin)

Dacă orice credinţă mântuieşte, atunci jertfa lui Hristos este fără rost. Dacă orice interpretare a Bibliei este

corectă, atunci toată istoria Bisericii este o absurditate. (Părintele Constantin Necula)

De ce în închisori se află mai mulţi bărbaţi decât femei? Pentru că în Biserică se află mai multe femei decât

bărbaţi. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)

Diavolul, după ce secole de-a rândul s-a luptat să scoată Biserica din lume, fără să reuşească, acum se

luptă să bage duhul lumii în Biserică. (Părintele Porfirie)

Duhul Sfânt este arhitectul Bisericii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Era frumoasă vremea când casele erau biserici, faţă de acum, când bisericile sunt case. (Sfântul Ioan

Gură de Aur)

Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi

cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi

da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.

Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)

Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui

Dumnezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea,

se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una

este moştenitoarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o împartă

în multe biserici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa

ei, si în ceea ce priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădă-

cina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa. (Apocalipsa 22.16)

Familia este icoana Bisericii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi ade-

vărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece

sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.

(Apocalipsa 3.14-16)

În afara bisericii nu este mântuire. (Sfântul Ciprian al Cartaginei)

În biserică trebuie să stăm cu toată evlavia, pentru ca nu cumva să ne înmulţim păcatele, în loc să le

scădem. (Mitropolitul Filaret)

Înjurăturile sunt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la biserica de unde au pornit.

(Arthur Schopenhauer)

Întreg consumismul, care mişcă mecanismul economic global, speculează chiar aceste slăbiciuni

ale omului, pe care părinţii bisericii le numesc patimi. 8.20

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin! (Crezul, partea finală 12.11)

Ne aflăm la biserică pentru partea aceea nevăzută din noi, care nu se sfârşeşte odată cu lumea aceasta.

(Sfinţii Părinţi)

Nimeni din cei ce vin la biserică să nu târască cu el grijile lumeşti, pentru ca atunci când se întoarce acasă

să ia cu el răsplata vrednică de ostenelile sale. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu este mai puternic decât Biserica, o, omule! Opreşte războiul împotriva Bisericii, pentru a nu-ţi

distruge puterile tale. Nu transpune acest război până în ceruri. Dacă te vei lupta cu un om, ori îl vei în-

vinge, ori te va învinge. Dacă însă te lupţi cu Biserica, îţi va fi cu neputinţă să învingi, întrucât

Dumnezeu este mai puternic decât toţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult ca mândria. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Noi devenim cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, numai prin unirea cu Hristos, în Biserica Sa.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Noi şi biserica 10.1

Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum şi eu plac tuturor în

toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască. (I Corinteni 10.32)

Nu-i suficient să fii botezat în Biserică, ci trebuie să devii mădular viu al lui Hristos. (Sadhu Sundar Singh,

un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)

Oare nu-i biserica mama celor orfani? (Honoré de Balzac)

Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viaţa veşnică; ci în

viaţa veşnică luăm doar lumina credinţei şi a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinţei, a ceea ce am trăit

ca legătură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice

faptă bună lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău şi faptea rea lasă în suflet

pată sau pete de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa

lui Dumnezeu, el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul,

sau întunecat. De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar

dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest

<, de care vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l aju-

tă să distingă, să deosebească între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă

această conştiinţă este luminată de credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină.

(Patriarhul Daniel)

Patria este biserica noastră vremelnică, aşa cum biserica este patria noastră eternă. (Henri Lacordaire)

Prezenţa la biserică. 4.2

Prin vocaţia sa, prin cunoştinţele sale teologice, a reuşit să se impună în Franţa ca una dintre principalele

voci ale Ortodoxiei. Mai mult decât atât, a reuşit, prin implicarea sa în dialogul dintre Biserica Orto-

doxă şi cea Catolică, să „facă cunoscute Ortodoxia Orientală în Franţa şi mesajul Occidentului în Bi-