Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.

(Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Lenea este creativă: progresul este realizat de către oamenii leneşi care caută căi mai uşoare pentru a

realiza lucrurile. (Robert Heinlein)

Mai întâi este căutarea perfecţiunii, apoi, căutarea tandreţii şi a luminii. (Matthew Arnold)

Meditaţia este înţelegerea întregii structuri a “eului”, a sinelui, prilej de a vedea dacă este cu putinţă să fii

totalmente liber de eu şi să nu cauţi vreun supra-eu. Supra-eul este eul. (Krishnamurti, filosof indian)

Menirea noastră pe pământ este să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să căutăm mântuirea.

(Părintele Paisie Olaru)

Menirea vieţii tale este să te cauţi pe tine însuţi. (Mihai Eminescu)

Nu căuta plăcerea prietenilor, căci ei nu te pot ajuta când vei muri. Caută pritenia lui Hristos,

care ne ajută şi după moarte. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ)

Nu căuta să te înalţi defăimând pe alţii. (în Mahabharata)

Nu fii iubitor de sine, ci iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine, ci o vei găsi în ceilalţi.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Oamenii mărunţi caută numai să-şi petreacă timpul, cei de talent, să-l întrebuinţeze. (Arthur Schopenhauer)

Omul este chemat să caute cu tot dinadinsul să-şi păstreze frumuseţea sufletului.(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumnezeu, ci slava

noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Pesimistul este omul care, dacă simte miros de flori, caută din priviri coşciugul. (H. L. Mencken)

Peştera în care ţi-e frică să intri acunde comoara pe care o cauţi. (Joseph Campbell)

Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a îndepărtat şi pe unii de alţii ne-a dezbinat. De aceea, cu toată

osârdia să căutăm fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte.

(Avva Isidor)

Să căutăm împărăţia cerurilor mai mult în traista săracului. (Părintele Arsenie Papacioc)

Să nu căutăm false argumente pentru lipsurile noastre. (Sfinţii Părinţi)

Sileşte-te să te cunoşti pe tine însuţi, că atunci vei cunoaşte multe. Cine-şi vede păcatele va vedea pacea.

Mulţi vor să ştie ce se petrece în ţările străine, dar ce se găseşte în sufletul lor nu vor să caute.

(Sfântul Macarie Egipteanul, 6.6)

Smerenia nu priveşte la cele ce are, ci cugetă şi caută la cele ce nu are. 8.14

Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci

Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Luca 19.9, 10)

Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. (Luca 6.19)

Tu, doctore, nu te mulţumeşti cu suprafeţele, cauţi esenţele. (Goethe, în Faust, citat de părintele

Constantin Galeriu)

Uneori adevărul iese la suprafaţă şi fără să fie căutat. (Menandru)

Zis-a Avva Ilie: De nu va căuta mintea cu trupul, în zadar este osteneala, căci de iubeşte cineva necazul,

mai pe urmă i se face lui spre bucurie şi odihnă.

A cârmui/ A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul

cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. (Facerea 1.16)

Apoi dă-mi mie acum înţelepciune şi ştiinţă, ca să pricep cum să cârmuiesc pe poporul acesta, căci cine

poate să cârmuiască pe acest mare popor al Tău?" Atunci Dumnezeu a zis către Solomon: "Pentru

că tu ai avut la inimă asemenea lucru şi n-ai cerut bogăţie, averi şi slavă, nici sufletele neprietenilor tăi;

n-ai cerut de asemenea nici zile multe, ci ai cerut înţelepciune şi ştiinţă, ca să judeci pe poporul Meu

peste care te-am pus rege, de aceea ţi se dă înţelepciune şi ştiinţă, iar bogăţie, averi şi slavă îţi voi da

atâta, câtă n-au mai avut regii cei dinainte de tine şi nici după tine nu vor mai avea".

(II Paralipomena 1.10-12)

Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt de purpură şi i-au pus lanţ de aur la gâtul

lui şi au dat de veste că el va cârmui ca al treilea în împărăţie. Chiar în noaptea aceea a fost omorât

Belşaţar, împăratul Caldeilor. (Daniel 5.29)

Cei patru stâlpi ai cârmuirii sunt: religia, justiţia, consiliul şi vistieria. (Francis Bacon)

Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este cu bună

rânduială. (Ecclesiasticul 10.1)

Deci, când a văzut Samuel pe Saul, atunci Domnul i-a zis: "Iată omul despre care ţi-am vorbit Eu.

Acesta va cârmui pe poporul Meu!" (I Regi 9.17)

Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În

aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala

peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui s-a îngăl-

benit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de

altul neîncetat. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii şi tâlcuitorii

de semne. Atunci el a prins a grăi şi a zis tuturor înţelepţilor din Babilon: "Oricine va citi scrisul acesta şi

îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veşmânt de purpură, lanţ de aur i se va pune împrejurul gâtului

lui şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!" (Daniel 5.4-7)

Iar Tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi adevărat, îndelung-răbdător şi cu milă cârmuitor a toate. (Cartea

înţelepciunii lui Solomon 15.1)

Iată că un rege va stăpâni prin dreptate şi căpeteniile vor cârmui cu dreptate. (Isaia 32.1)

"Mâine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din ţinutul lui Veniamin şi tu îl vei unge cârmuitor al po-

porului Meu Israel; acela va izbăvi pe poporul Meu din mâna Filistenilor, căci am căutat spre poporul

Meu, deoarece strigătul lui a ajuns până la Mine". Deci, când a văzut Samuel pe Saul, atunci Dom-

nul i-a zis: "Iată omul despre care ţi-am vorbit Eu. Acesta va cârmui pe poporul Meu!"

(I Regi 9.16, 17)

Nu poţi cârmui o lume fără Dumnezeu, poţi numai s-o astâmperi cu tunul. (Napoleon Bonaparte)

Răspuns-a regele către Daniel şi a zis: "Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor

şi Stăpânul regilor, descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi această taină". Atunci regele a

ridicat la mare vrednicie pe Daniel şi i-a dat daruri şi numeroase lucruri de mare preţ şi l-a pus guver-

nator peste tot ţinutul Babilonului şi căpetenie peste toţi înţelepţii Babilonului. La rugămintea lui Daniel,

regele a însărcinat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego cu ocârmuirea ţinutului Babilonului, iar Daniel

a rămas la curtea regelui. (Daniel 2.46-48)

Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că la Tine este puterea,

când voieşti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.18)

Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii

neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va

vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă, du-

pă cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscum-

părare pentru mulţi. (Matei 20.24-28)

Şi îngerul Domnului i-a hotărât lui Iosua astfel: "Aşa zice Domnul Savaot: Dacă vei umbla în căile Mele şi

de vei păzi poruncile Mele, atunci tu vei cârmui casa Mea şi vei păzi curţile Mele, şi Eu îţi voi da ţie

dregătorie printre slujitorii Mei de aici. (Zaharia 3.6, 7)

Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei

ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.

(I Corinteni 12.28)

Unde lipseşte cârmuirea, poporul cade; izbăvirea stă în mulţimea sfetnicilor. (Solomon 11.14)

A câştiga/ Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început. (Psalmi 73.2)

Când cel batjocoritor e pedepsit, cel fără minte se înţelepţeşte şi când cel înţelept este dojenit, el câştigă

în ştiinţă. (Solomon 21.11)

Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare?

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană? (Psalmi 119.3)

Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi. (Solomon 15.27)

Cel mai bun şi cel mai mare câstig este un prieten adevărat; şi cea mai mare pierdere este pierderea

timpului. (Pitagora)

Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu

există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)

Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând.

Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit

dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)

Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga răbdare, adu-ţi aminte de

Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)

De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe

fratele tău. (Matei 18.15)

Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât

argintul. (Solomon 16.16)

Ezitând, nu poţi câştiga nicio bătălie. (Vaclav Havel)

Fidelitatea câştigată prin mită se pierde la fel. (Seneca)

Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm. (Victor Hugo)

Gloria nu-l poate desfăta pe cel ce o câştigă prin furt şi nu prin vrednicie. ((Nicolai V. Gogol)

Încrederea nu se impune, ea se câştigă. (Piere Véron)

Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va

înţelepţi. (Ecclesiasticul 38.26)

Linguşirea câştigă prieteni, iar adevărul stârneşte ură. (Terenţiu)

Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă. (La Fontaine)

Mie îmi este mare câştig chiar şi numai a-mi aminti de Sfântul Antonie.(Sfântul Atanasie cel Mare,

ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un

cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm

prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru

punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur).

Nu există pentru oameni un câştig mai mare decât prevederea şi o minte înţeleaptă. (Sofocle)

Nu zice că se poate câştiga virtute fără necazuri, căci virtutea neprobată în necazuri, nu este întărită.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Pariaţi că Dumnezeu există. De câştigaţi, câştigaţi tot; de pierdeţi, nu pierdeţi nimic. (Blaise Pascal)

Până acum, pesimistul nu a câştigat nicio bătălie. (Dwight Eisenhower)

Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da

omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16.26)

Să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat, să-i câştigăm prin evlavia noastră, să lăsăm să-i

pedepsească cugetul lor şi nu mânia noastră. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după

cum nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem

datornicii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viaţă virtuoasă, plină de fapte bune, atunci Dumnezeu ne

este dator. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a şti să pierzi. (Niccolò Machiavelli)

Socoteşte milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câştig, fiindcă

tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Viaţa şi moartea mea depind de alţii. Dacă l-am câştigat pe aproapele meu, l-am câştigat şi pe Dumne-

zeu. (Sfântul Antonie cel Mare)

Ziariştii – oameni care în orice altă profesie ar fi câştigat mai mulţi bani cu mai puţină muncă.

(Robert Lembke)

A cere/ Acţiunea pripită este uşor executabilă, acţiunea prudentă cere judecată. (Kalidasa)

Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la ca-

păt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un

duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremu-

rător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum

a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)

Arta cere nu numai observarea vieţii, ci şi o participare activă. (Ilya Ehrenburg)

Ascultarea şi împlinirea cererilor. 2.14

Aşadar, regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a in-

trat în casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim şi în fiecare zi îngenunchea

de trei ori, s-a rugat şi a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte. Atunci bărbaţii aceia au venit în

număr mare şi au aflat pe Daniel rugându-se şi cerând mila lui Dumnezeu. Apoi s-au apropiat şi au grăit

înaintea regelui privitor la porunca regală: "Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de

zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de tine, rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?" Răspuns-a

regele şi a zis: "Lucrul rămâne hotărât şi, după legile Mezilor şi Perşilor, nu se poate schimba".

(Daniel 6.10-13)

Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să

ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci

ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti. Căci

dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu

cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte

bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Cere sfatul unui duşman şi fă invers. (Proverb evreiesc)

Cereri în rugăciune 8.6, 9.24

Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prie-

tenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face

vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.3, 4)

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află,

şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7.7, 8)

Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)

Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotărât să

se împlinească cererea lor. (Luca 23.23, 24)

De foarte mare trebuinţă ne este încrederea în Hristos, care ne dăruieşte nădejdea, apoi rugăciunea şi din

rugăciune încredinţarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele: Toate câte veţi

cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruieşte harul, mila şi

iertarea păcatelor, ca medicamente contra sentimentelui de vinovăţie şi izbăvirea de greutatea copleşi-

toare a conştiinţei vinovate, tuturor celor care cu pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de tainele Sale

în Sfânta Biserică. … (Sfântul Isihie)

Doamne, dacă îţi cer uneori o dovadă sensibilă a harulu Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci pentru

a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)

Dumnezeu a coborât la noi, ne cere şi nouă să ne ridicăm la El. 10.17

Eu sunt de părere că a cere iertare înseamnă mai mult decât a avea remuşcări. (Sharat Chandra Chatterji)

Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui

vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.(Luca 12.16-21)

Împărăţia lui Dumnezeu nu se dobândeşte cu uşurinţă, însă puţin i se cere inimii omului pentru ea. 9.8

În viaţa noastră nu trebuie să căutăm justificări sau motivări, ci trebuie să căutăm soluţii şi ajutor. Dacă

facem ceea ce este bine, să-I mulţumim lui Dumnezeu, iar dacă nu reuşim să facem binele,

să-I cerem în schimb ajutorul. (Părintele Alexandru Barna)

Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea

păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)

Lupta contra egoismului cere o metodă mai savantă decât lupta contra tifosului sau holerei. (Alexis Carrel,

medic chirurg şi biolog francez)

Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare.

(Solomon 30.10)

Nu trebuie să vă străduiţi singuri, ci cereţi şi ajutorul de Sus. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian Andersen)

Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru Macedon, care trecea pe acolo, s-a oprit asupra lui şi a

zis: Cere-mi ce vrei tu. Diogene a răspuns: Nu-mi fă umbră. (Diogene din Sinope)

Rugăciunea atinge slava ei cea mai înaltă atunci când adoră şi nu cere nimic. (Samuel Chadwick)

Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă.

(Neale Donald Walsch)

Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea, în orice loc şi în orice lucrare ne-am afla.

(Părintele Sofian Boghiu)

Să nu eziţi să ceri mult; “este plăcerea Tatălui de a-ţi oferi Împărăţia,” a spus Iisus. (Wallace D. Wattles)

Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă. (Eusebiu de Cezareea)

Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru

suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este

bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult

poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului

Apostol Iacob. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Şi Iisus, suspinând cu duhul

Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn

acestui neam. (Marcu 8.11, 12)

Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi

au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?" - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi

pâraiele s-au umplut de apă. "Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?" Pen-

tru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.

(Psalmi 77.21-25)

Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine; toată ziua

dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi. (Psalmi 36.25)

Viaţa duhovnicească cere un anumit echilibru, o dreaptă măsură. 6.17

Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet,

adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.

A cerşi/ Feciorii lui vor trebui să cerşească mila celor săraci şi mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forţa.

(Iov 20.10)

Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri. (Ecclesiasticul 40.31)

În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. (Ecclesiasticul 40.34)

Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l merite prin

acţiuni. (Arthur Schopenhauer)

Munca fără rugăciune este servilism; rugăciunea fără muncă este cerşetorie. (Părintele Ilie Cleopa)

Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea,

întreba ce e aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David,

fie-Ţi milă de mine! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al

lui David, fie-Ţi milă de mine! (Luca 18.35-39)

Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai

poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap,

nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din

iconomie. (Luca 16.2-4)

Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în

Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate. Ei iau calea Egiptului, fără să fi întrebat gura Mea,

să cerşească de la Faraon ajutor şi la umbra Egiptului să se adăpostească. Pentru aceasta sprijinul lui

Faraon va fi pentru voi ruşine şi râs adăpostul la umbra lui. (Isaia 30.1-3)

A certa/ Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.