Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 30.33)

Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.

(Solomon 26.21)

Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.

(Solomon 29.9)

Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei

care au fost încercaţi ca argintul. (Psalmi 67.31)

Cel ce nu ia asupra sa de bună voie ostenelile pentru adevăr, e certat mai aspru de cele fără de voie.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. (Solomon 17.10)

Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat. 5.18, Psalmi 117.18

Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. (Solomon 13.24)

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina. (Solomon 17.19)

Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el. (Solomon 22.15)

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că ne-

putincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte

şi Tu, Doamne, până când? (Psalmi 6.1-3)

Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe

cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. (Solomon 3.11, 12)

Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a fă-

cut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?

(Matei 8.26, 27)

Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi

nu tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcă-

toşilor să nu stai împreună cu ei. (Ecclesiasticul 11.7-9)

Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. (Solomon 9.8)

Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28)

Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. (Solomon 15.18)

Plăcerea certurilor este împăcarea. (Alfred de Musset)

Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl judecă.

(Ecclesiasticul 16.14)

Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în

pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.

(Romani 13.13, 14)

Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, vă-

zând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este îm-

părăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va

intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)

Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te

descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)

Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! (Marcu 10.48)

Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. (Solomon 29.22)

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngă-

duitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaş-

terea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.

(II Timotei 2.24-26)

Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.12)

Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii

sale. (Solomon 29.15)

A citi/ Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci acela nu ştie să înţeleagă. (Alvin Toffler)

Când citeşti Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să îţi spui mereu: “Vorbeşte cu mine şi despre mine.” (Soren

Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile Scripturi pe

toate le aduce în legătură cu sine şi nu cu altul. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce nu citeşte este mai bine educat decât cel ce citeşte doar ziare. (Thomas Jefferson)

Citeşte mult, nu multe. (Plinius cel Tânăr)

Citeşte pentru a trăi. (Gustave Flaubert)

Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc. Domnul e

ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cu cât citeşti mai mult, cu atât imiţi mai puţin. (Jules Renard)

Cultura nu înseamnă să citeşti mult, nici să ştii multe; înseamnă să cunoşti mult. (Fernando Pessoa)

Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat, dacă le citeşti, eşti dezinformat. (Mark Twain)

Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine ci-

teşte să înţeleagă - atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. (Matei 24.15, 16)

Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl,

neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl

pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. (II Corinteni 3.14-16)

Deosebirea dintre literatură şi ziaristică este că a doua este de necitit, în timp ce literatura e necitită.

(Oscar Wilde)

Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie

carte şi-i zici: "Citeşte!" el îţi răspunde: "Nu pot, căci ea este pecetluită!" Şi dacă o dai cuiva care nu ştie

carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu carte!" Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se

apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea

Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni. De aceea voi face pentru poporul aces-

ta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri.

(Isaia 28.11-14)

Este un lucru bun să citeşti cărţi de citate, pentru că citatele, atunci când sunt gravate în memorie,

îţi aduc gânduri bune. (Winston Churchill)

Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci

vremea este aproape. (Apocalipsa 1.3)

Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mulţu-

miţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi)

Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta. Şi alergând Filip l-a auzit citind pe prooro-

cul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi

cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el. (Faptele Apostolilor 8.29-31)

Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul

Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe

aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. (Luca 10.26-28)

Între coperţile unei singure cărţi, Biblia, sunt toate răspunsurile la toate problemele cu care ne confruntăm

azi – numai să le citim şi să le credem. (Ronald Reagan)

Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa. (Miron Costin)

Oamenii care citesc tabloide merită să fie minţiţi. (Jerry Seinfeld)

Pentru a exista mari poeţi este nevoie de mari cititori. (Walt Whitman)

Prima şi probabil singura carte care merită să fie studiată de toţi este Biblia. Vorbesc în cunoştinţă de cauză:

Studiaţi Scripturile! (John Quincy Adams)

Prin procesul citirii se dezvoltă inteligenţa. (Herbert Harris)

Şi a poruncit Ieremia lui Baruh şi a zis: "Eu sunt închis şi nu mă pot duce în templul Domnului. Deci, du-te tu şi

cuvintele Domnului din gura mea scrise de tine în sul, citeşte-le în templul Domnului, în ziua postului, în au-

zul poporului; citeşte-le de asemenea şi în auzul tuturor acelora din Iuda, care sunt veniţi de prin toate ce-

tăţile; poate vor înălţa rugă smerită înaintea feţei Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea,

căci mare este mânia şi supărarea pe care a arătat-o Domnul asupra poporului acestuia". Şi a făcut Baruh,

fiul lui Neria, tot ce i-a poruncit Ieremia, citind în templul Domnului cuvintele Domnului cele scrise în sul.

(Ieremia 36.5-8)

Testul literaturii este, presupun, dacă noi înşine trăim mai intens atunci când o citim. (Elizabeth Drew)

Trebuie să citim Biblia aşa cum un tânăr citeşte scrisoarea de la iubita lui, bucurându-se la gândul că aceasta

este scrisă pentru el. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Zis-a un bătrân: Tu, fiule, citeşte vieţile şi vorbele sfinţilor şi prea-cuvioşilor părinţi, şi ele îţi vor lumina sufletul.

A clinti/ Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele

mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră.

(Luca 6.48)

Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va

clinti. (Psalmi 111.5)

Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi. (Psalmi 9.26)

Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. (Psalmi 20.7)

Căci însăşi existenţa lui Dumnezeu nu este câtuşi de puţin combătută prin faptul că nu poate fi demonstrată,

deoarece ea stă neclintită pe un teren mult mai sigur. Este vorba despre o chestiune de revelaţie.

(Arthur Schopenhauer)

Credinţa neclintită este un turn întărit, iar Hristos se face toate celui care crede. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari

neajunsuri. (Ecclesiastul 10.4)

Dar mila Mea nu o voi lua de la el cum am luat-o de la Saul, pe care l-am lepădat înaintea feţei tale. Casa

ta va fi neclintită, regatul tău va rămâne veşnic înaintea ta şi tronul tău va sta în veci". Toate cuvintele

acestea şi toată vedenia aceasta le-a spus Natan lui David. (II Regi 7,15, 16)

De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost

peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult de-

cât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. (I Corinteni 10.12, 13)

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că

a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu. (Psalmi 92.1-3)

Fiecare dintre noi e ca o carte neclintită pentru vecinii de viaţă. (Ionel Teodoreanu)

Geniul este abilitatea de a-ţi păstra viziunea neclintită până când devine realitate. (Benjamin Franklin)

Iar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!"

(III Regi 2.45)

Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea. (Isaia 26.3)

Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăs-

tiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.

(Liviu Rebreanu)

Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. (Psalmi 92.2)

Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită. (Solomon 10.25)

Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe

Cel nevăzut. (Evrei 11.27)

Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu

trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului. Şi

aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de

Domnul, fără clintire. (I Corinteni 7.34, 35)

A coborî/ A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. (Petre Ţuţea)

Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc. El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înăl-

ţat valurile mării. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii

încremenea. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit. Dar au strigat

către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit (Psalmi 106.24-28)

Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în

adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţelept

al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor.

(Leonţiu de Bizanţ, unul dintre marii scriitori bisericeşti)

Cultura te urcă pe culmile gândirii; educaţia te învaţă să cobori până la cei umili. (Carmen Sylva, poetă şi

prima regină a României)

Deci s-a dus Samson cu tatăl său şi cu mama sa la Timna; iar când s-au apropiat de viile Timnei, iată un

leu tânăr venea răcnind înaintea lor. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul ca

pe un ied; şi nu avea nimic în mână. şi n-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. Şi a venit şi a vorbit

cu femeia şi aceasta a plăcut lui Samson. Iar după câteva zile s-a dus el iarăşi ca să o ia şi s-a abătut

să vadă trupul leului şi iată un roi de albine şi miere în trupul leului. (Judecători 4.5-8)

Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi

cu El Îl ocărau. (Marcu 15.32)

Pe atunci s-a făcut foamete în ţinutul acela şi s-a coborât Avram în Egipt, ca să locuiască acolo, pentru

că se înteţise foametea în ţinutul acela. (Facerea 12.9)

Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a

coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)

Pentru aceea m-am rugat şi mi s-a dat înţelepciune, am chemat, şi duhul cuminţeniei a coborât în mine.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.7)

Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om. (Petre Ţuţea)

Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui. Că la moarte el nu va lua

nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. (Psalmi 48.17, 18)

Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea

deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de

frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. (Matei 28.2-4)

Trebuie să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, iar neputinţa mea de a mă ridica la El, să nu-mi per-

mită nicicând să vorbesc altfel despre Dumnezeu, de cum a făcut-o El. Neputinţa de a mă ridica

la Dumnezeu, să nu-mi permită să-L cobor pe Dumnezeu. ….. (Episcopul vicar patriarhal

Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/)

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era

numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad.

Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăj-

duit în sineşi au căzut.

A conduce/ Adu-ţi la lumină inconştientul, altfel îţi va conduce el viaţa, şi tu îi vei spune destin. (Carl Gustav Jung,

medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Apoi ei au ales o sută de inşi care s-o însoţească pe ea şi pe roaba ei şi să le conducă la cortul lui Olo-

fern. Şi s-a iscat un freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. şi au venit

şi au înconjurat-o, fiindcă ea stătea afară în faţa cortului lui Olofern, până să-i dea de ştire despre

ea. Şi ei se minunau de frumuseţea ei uimitoare, şi pentru ea ei se minunau de fiii lui Israel şi ziceau

unii către alţii: "Cine poate să dispreţuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu

este cu cale să scape nici unul din ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar putea să amăgească o lume

întreagă!" (Iudita 10.17-19)

Bogăţia e făcută să slujească, nu să conducă. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cei pe care adevărul şi înţelepciunea îi conduc în viaţă, pot aduna miere şi de buruieni.

(William Cowper)

Cel ce cunoaşte adevărul nu se împotriveşte necazurilor, care vin asupra lui. Căci ştie că-l conduc pe

om spre frica de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este cu bună

rânduială. (Ecclesiasticul 10.1)

Curajul te conduce în ceruri; frica – la moarte. (Seneca)

Dacă te conduce mintea, eşti un rege; dacă te conduce corpul, un sclav. (Cato cel Bătrân)

Destinul conduce jumătate din viaţa unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul. (Alfred de Vigni)

Dintre legile după care ne conducem, cea dintâi este onoarea. (Voltaire)

El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu; El i-a scos pe

ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului; şi a acoperit apa pe cei ce-i

asupreau pe ei, nici unul din ei n-a rămas. (Psalmi 105.9-11)

Este imposibil să guvernezi lumea fără Dumnezeu şi fără Biblie. (George Washington)

Îl numesc liber pe acela care este condus numai de raţiune. (Baruch Spinoza)

În chip analog, vinul se amestecă cu apa iar duhul cu omul. Unul, amestecul de vin cu apă, hrăneşte spre

credinţă, celălalt, adică duhul, conduce spre nemurire. Şi iarăşi amestecul celor două, a băuturii şi a

Cuvântului se cheamă Euharistie, har lăudat şi frumos. Iar cei care se împărtăşesc cu credinţă îşi sfin-

ţesc şi trupul şi sufletul, pentru că voinţa Tatălui amestecă în chip tainic cu Duhul şi cu Cuvântul

acest amestec dumnezeiesc care este omul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Mai curând sau mai târziu oamenii care gândesc şi care scriu conduc opina publică; iar opinia publică,

după cum ştiţi, conduce lumea. (Jean le Rond d’Alembert)

Omul nu este creat doar pentru a îngriji şi conduce lumea, ci şi pentru a o transfigura, pentru a o

transforma în lumină şi a o aduce ca ofrandă de mulţumire Creatorului. 6.3

Orgoliul poate conduce la autodistrugere. (Esop)

Orice progres e precar, fiecare soluţie la o problemă ne condce la o nouă problemă.

(Martin Luther King)

Pune Guvernul să conducă deşertul Sahara şi în 5 ani vei descoperi că este lipsă de nisip. (Milton

Friedman)

Rugăciunea mea, frate, este să te odihnesc pe tine şi să te conduc în pace. (Patericul Egiptean)

Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la

bun sfârşit. (Dwight David Eisenhower)

Trebuie să deschidem uşa larg şi să facem acei paşi care ne pot conduce mai adânc în experienţă.

(James Redfield)

Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci. (Solomon 29.14)

Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.