Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Moise de el. Şi a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna şi-l apucă de coadă!" Şi şi-a întins Moise

mâna şi l-a apucat de coadă şi s-a făcut toiag în mâna lui. Apoi a zis Domnul: "Aşa să faci înaintea lor,

ca să te creadă că ţi S-a arătat Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac

şi Dumnezeul lui Iacov!" (Ieşirea 4.1-5)

Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.

(Marcu 1.15)

Totul este să munceşti şi să crezi în Dumnezeu. (Nichifor Cainic)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi

închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar

îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă.

În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau)

A creşte/ Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de

pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Şi ce a

văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. (Ioan 3.30-32)

Ambiţia este germenele din care purcede toată creşterea măreţiei. (Thomas Dunn English)

Ambiţia oricărui om se umflă pe măsură ce-i creşte puterea. (Oxenstierna)

Buna creştere a tineretului este garanţia cea mai sigură a fericirii unui stat. (Oxenstierna)

Cele rele îşi primesc puterea una de alta; de asemenea şi cele bune cresc una prin alta şi pe cel părtaş de

ele îl mână şi mai mult înainte. (Sfântul Marcu Ascetul)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun

şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă

copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul

în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga

şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi. (Isaia 40.31)

Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mul-

ţumiţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi)

Fiecare copil este un artist. Problema care se pune este cum să rămână un artist şi după ce va creşte.

(Pablo Picaso)

Firea aţâţă poftele, dar, pe măsură ce creşte asceza, ea le şi stinge. (Patericul)

Gândul cel rău la început este ca o furnică şi, dacă-l laşi, creşte şi se întăreşte şi devine leu. 2.11

Gradul de sensibilitate la durere, frustrare, creşte proporţional cu simţirea şi inteligenţa.

(Arthur Schopenhauer)

Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.(Luca 1.80)

Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu

torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

(Matei 6.28, 29)

La umbra marilor copaci nu creşte nimic. (Constantin Brâncuşi)

Luaţi aminte! Cei ce refuză să rişte şi să crească, vor fi înghiţiţi de viaţă. 5.9

Omul trebuie să crească, să cerceteze în, şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a

rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie

şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9, vezi Minciuna/

Precum este materia focului, aşa se va aprinde şi după putere vrajba va creşte. (Ecclesiasticul 28.10)

Prin cutezanţă creşte curajul, prin şovăială – teama. (Publilius Syrus)

Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. (Sallustius)

Prietenia este umbra în înserare, ea creşte mereu până când soarele vieţii apune. (Proverb englezesc)

Răbdarea este o binecuvântare divină. Prin răbdare creştem, ne înălţăm şi ne mântuim. (Părintele Dumitru

Păduraru)

Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de nu

va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al lui Hristos. (Patericul)

Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stă-

pâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă

pe pământ şi peste tot pământul!" (Facerea 1.27, 28)

Un ziar este cherestea făcută flexibilă. Este cerneală transformată în cuvinte şi imagini. Este conceput, se

naşte, creşte şi moare de bătrâneţe într-o singură zi. (Jim Bishop)

A cruţa/ Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat

către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!" Iar îngerul a zis: "Să nu-

ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi

pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău". (Facerea 22.10-12)

Ba, regele Egiptului a poruncit moaşelor evreieşti, care se numeau: una Şifra şi alta Pua, şi le-a zis: "Când

moşiţi la evreice, să luaţi seama când nasc: de va fi băiat, să-l omorâţi, iar de va fi fată, să o cruţaţi!"

Moaşele însă s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat şi

pe băieţi să trăiască. Atunci a chemat regele Egiptului pe moaşe şi le-a zis: "Pentru ce aţi făcut aşa şi

aţi lăsat să trăiască şi copiii de parte bărbătească?" Iar moaşele au răspuns lui Faraon: "Femeile evrei-

ce nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice şi nasc până nu vin moaşele la ele". (Ieşirea 1.15-19)

Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad,

i-a dat să fie păziţi spre judecată, şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea

propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, şi cetăţile Sodomei şi Go-

morei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor;

(II Petru 2.4-6)

Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi

dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.

(Faptele Apostolilor 20.29, 30)

Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte fără teamă.

(Ecclesiasticul 27.12)

Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. (Solomon 13.24)

"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om,

măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic:

"Viu este Domnul", ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)

Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească popoarelor, la care

vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 12.16)

Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai

prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci temete; căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu

te va cruţa. (Romani 11.19-21)

El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate

împreună cu El? (Romani 8.32)

Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.(Psalmi 77.55)

Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odih-

nei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. (Ecclesiasticul 40.6)

Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar

scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Solomon 23.13, 14)

Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale vor fi peste

tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 7.4)

Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou.(Solomon 19.19)

Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că la Tine este puterea,

când voieşti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.18)

Şi a zis Domnul către mine: "Ce vezi tu Amos?" Şi am zis: O cumpănă de plumb. Şi mi-a răspuns Domnul:

"Iată Eu voi pune cumpăna cea de plumb în mijlocul poporului Meu Israel şi de aici încolo nu-l voi mai

cruţa. Înălţimile lui Isaac vor fi distruse, şi capiştile lui Israel vor fi dărâmate, iar împotriva casei lu

Ieroboam Mă voi scula cu sabie". (Amos 7.8, 9)

Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am venit încă la

Corint. (II Corinteni 1.23)

Zis-a Domnul: "De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi

tot locul acela". (Facerea 18.26)

A cuceri/ Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga

pentru cei morţi. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.

Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slo-

bozească de păcat. (II Macabei 12.44-46)

Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai preţuit decât

cuceritorul unei cetăţi. (Solomon 16.32)

Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine însuşi.

(Arthur Schopenhauer)

Cel mai puternic învinge prin gingăşie şi cucereşte prin iertare. (Mark Twain)

Civilizaţia cucereşte, Biserica sfinţeşte. (Părintele Arsenie Papacioc)

Dacă maurii au civilizat Spania după ce au cucerit-o, mongolii au cucerit Rusia fără să-i aducă algebra.

(Puşkin)

Legile îi strivesc pe cei slabi şi îi cruţă pe cei puternici. (Juvenal)

Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat

bună mărturie înaintea multor martori. (II Timotei 6.12)

Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)

A cultiva/ Ascultarea cultivă în noi şi înfrângerea mâniei, şi lipsa de păcat, şi paza curăţiei trupeşti şi sufleteşti. 9.15

Cine vrea să dobândească o memorie bună trebuie s-o cultive, s-o întărească prin exerciţiu zilnic.

(Denis Diderot)

Cultivarea gândurilor bune. 2.11, 6.4

Cultivarea rugăciunii 11.21

Cultivarea virtuţilor. 11.3

Evangheliile sunt calea tămăduirii de orice boală, luptă împotriva amintirilor prin cultivarea virtuţilor.

(Cuviosul Talasie)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândi-

rea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne

dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milos-

tivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Virtutea poate deveni viciu, dacă nu este cultivată cum trebuie. (Sfântul Ioan Casian)

A cumpăra/ Aflând Iacov că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: "Ce vă uitaţi unul la altul? Iată, am auzit că este

grâu în Egipt. Duceţi-vă acolo şi cumpăraţi puţine bucate, ca să trăim şi să nu murim!" Atunci cei ze-

ce din fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt, iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis

Iacov cu fraţii lui, căci zicea: "Nu cumva să i se întâmple vreun rău!" Au venit deci fiii lui Israel împreu-

nă cu alţii, care se pogorau să cumpere grâu, căci era foamete şi în pământul Canaanului.

(Facerea 42.1-5)

Că Domnul este răsplătitor şi cu şapte părţi îţi va răsplăti. Nu Îl cumpăra cu daruri, că nu le va primi.

(Ecclesiasticul 35.11,12)

Ce onoare pentru bani: pot cumpăra şi onoarea! (Stipe Golac)

De cele mai multe ori, slava se cumpără cu preţul fericirii, plăcerea cu preţul sănătăţii, milostenia celor

cu nume mare cu preţul neatârnării, banii cu preţul conştiinţei. (Mitropolitul Filaret)

Deci Iosif a fost dus în Egipt şi din mâna Ismaeliţilor, care l-au dus acolo, l-a cumpărat egipteanul

Putifar, o căpetenie de la curtea lui Faraon şi comandantul gărzii lui. (Facerea 39.1)

Dispreţuieşte plăcerile; plăcerea cumpărată cu durere e vătămătoare. (Quintus Horatius Flaccus)

Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa. (Emile Zola)

Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti,

afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta. Căci erau ca

la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi.

(Luca 9.13, 14)

Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţilor le era rânduită de la Faraon porţie

şi se hrăneau din porţia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu şi-au vândut ei pământul.

(Facerea 47.21)

Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără

tunel. (John Quinton)

Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele

schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. (Matei 21.12)

Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să

ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i în-

cerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. (Luca 14.18-20)

Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mor-

mânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi

Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magda-

lena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.

(Marcu 15.46, 47 şi 16.1)

Un surâs dă odihnă celui celui obosit, / Dă curaj celor deznădăjduiţi / Nu poate fi cumpărat, împrumu-

tat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în momentul când este dăruit. / Şi dacă

vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l pe

al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care nu-l poate da altora.

(Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)

Vine vremea, a sosit ziua! Cel ce cumpără sămânţă să nu se bucure şi cel ce vinde să nu plângă, căci

mânia vine peste toată mulţimea lor! (Iezechiel 7.12)

A cuprinde/ Adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Am fost înzestraţi cu puterea de judecată a minţii ca să cunoaştem adevărul, iar adevărul întreg se

cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale".

(Iov 14.22)

Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat şi numele Dom-

nului am chemat: "O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!" (Psalmi 114.3, 4)

De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă

gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit

Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi

fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai

mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.

(I Corinteni 10.12, 13)

Dreapta judecată este o virtute însemnată, care nu poate fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu

suntem ajutaţi de harul divin. (Sfântul Ioan Casian)

Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie orice şoaptă. (Cartea înţelepciunii lui

Solomon 1.7)

Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenoro-

cire care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)

Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt

om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul

peştilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)

Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre turnurile lui. (Psalmi 47.11)

Înţelepciunea este o ştiinţă desăvârşită a lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti. Ea cuprinde totul şi întru-

cât supraveghează pe toţi oamenii, înţelepciunea este o artă despre viaţă şi ca atare este alături de

noi tot timpul cât trăim, îndeplinindu-şi lucrarea ei, adică să ne facă viaţa fericită. (Cuviosul

Clement Alexandrinul)

Omul, pe orice drum ar porni, ar vrea să cuprindă infinitul. (Ion Agârbiceanu)

Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. (Psalmi 118.53)

Mintea are aceeaşi putere ca şi mâinile, nu îndeajuns cât să cuprindă lumea, dar îndeajuns cât să o

schimbe. (Colin Wilson)

Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă de faţa necre-

dincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime

inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. (Psalmi 16.8-10)

Precum cangrena cuprinde trupul şi nu se mai vindecă, la fel şi ţinerea de minte a răului cuprinde sufle-

tul omului (Sfântul Efrem Sirul)

Privind fără-ncetare prostia omenească / De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască. (Vasile Alecsandri)

Sufletul cuprins de deznădejde în privinţa mântuirii nu este departe de nebunie. (Sfântul Ioan Gură de

Aur)

Şi a zis Iosif către fraţii săi: "Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?" Fraţii lui însă nu i-au putut

răspunde, că erau cuprinşi de frică. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi

ei s-au apropiat. Iar el a zis: "Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.”

(Facerea 45.3, 4)

Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara. Eu sunt Rafael, unul din cei

şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt". Atunci s-au

înspăimântat amândoi şi au căzut cu faţa la pământ, căci erau cuprinşi de frică. Dar el le-a zis:

"Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi pe Dumnezeu în veac! (Tobit 12.14-17)

Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.

Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi

slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe

poporul Său. (Luca 7.14-16)

Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinu-

tul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie,

S-a înapoiat. (Luca 8.36, 37)

Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cu-

prinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca.