Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte


diavolul să stea de-a dreapta lui. (Psalmi 108.4)



Yüklə 7,81 Mb.
səhifə102/162
tarix07.04.2018
ölçüsü7,81 Mb.
#47002
1   ...   98   99   100   101   102   103   104   105   ...   162

diavolul să stea de-a dreapta lui. (Psalmi 108.4)

Rău este diavolul, o măturisesc şi eu; dar rău luişi, nu nouă, dacă priveghem. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ruşinea la spovedanie, arma diavolului. 8.17

Satana este una din făpturile îndurerate ale creaţiei. 9.11

Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată

făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)

Se cuvine să te mărturiseşti fără ruşinare, căci ruşinarea pe care o înfrângi când te mărturiseşti îţi aduce

mărire şi dar de la Dumnezeu. De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai ruşinat şi

acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi? Nu ştii că ruşinea aceasta este de la diavol care, când



face păcatul, îţi dă îndrăzneală şi neruşinare, iar când îl mărturiseşti îţi dă frică şi ruşinare?

Deci, să-ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale

la un duhovnic şi jumătate la altul, cum fac oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meş-

teşugite ca să-ţi împuţinezi ruşinea, căci să ştii că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumne-

zeu, ci încă şi păcatele pe care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme.

(Sfântul Nicodim Aghioritul)

Singura soluţie ca să eviţi ispitele este să te lupţi cu diavolul. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Smerenia este iadul diavolilor. (Klaus Kenneth)

Smerenia este singura faptă bună care nu poate fi imitată de diavol. (Sfinţii Părinţi)

Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a

zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?" Iar feme-

ia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; numai din rodul pomului celui din mijlo-

cul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!" Atunci şar-

pele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se

vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". De aceea femeia, socotind că rodul

pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat

din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cu-

noscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. (Facerea 3.1-7)

Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se,

el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. (Luca 22.3, 4)

Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit

şi eu am mâncat". Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între

toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate

zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va

zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". (Facerea 3.13-15)

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!

Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)

Şi mi-a arătat pe Iosua, marele preot, stând înaintea îngerului Domnului, şi pe Satana, stând la dreapta lui

ca să-l învinuiască. Şi a zis Domnul către Satana: "Ceartă-te pe tine Domnul, diavole, ceartă-te pe tine

Domnul, Cel care a ales Ierusalimul! Acesta nu este el, oare, un tăciune scos din foc?" Şi era Iosua îm-

brăcat în veşminte murdare şi stătea înaintea îngerului. Şi a răspuns şi a zis celor care stăteau înaintea lui:

"Dezbrăcaţi-l de veşmintele cele murdare!" Şi i-a zis lui: "Iată ţi-am iertat fărădelegile şi te-am îmbrăcat

cu veşmânt de prăznuire!" Şi a mai zis: "Puneţi mitră curată pe capul lui!" Şi ei i-au pus mitră curată pe

cap şi l-au înveşmântat, iar îngerul Domnului sta de faţă. (Zaharia 3.1-5)

Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci.

Amin! (Matei 6.13)

Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al sata-

nei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l

îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slă-

biciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine

puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)

Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii

lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare,



şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a

fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)

Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii. (Matei 4.5)

Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i;



în dar aţi luat, în dar să daţi. (Matei 10.8)

Tot ce se întâmplă în lume, deci şi în viaţa noastră, are la origine trei cauze: Dumnezeu, diavolul şi



oamenii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşar-

te. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă

şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea

duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul

rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine.

(Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)

Tronul dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furişat în inima şi trupul nostru ca pe propriul lui

tron. 2.1

Un lucru mărunt poate duce la o cădere cruntă. (Dintr-un comentariu la pilda Fiului Risipitor)

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngădu-

itor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaş-

terea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.

(II Timotei 2.24-26)

Unde este crucea, de acolo fuge răutăciosul satana, ca un neputincios. (Avva Dorotei)

Urmează mâniei, zice dracul; dacă pe mânie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemena şi pentru

fiecare patimă. (Avva Pitirion, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)

Zis-a Amma: Bine este a nu te mânia. De ce urăşti pe omul care te-a mâhnit? Nu el ţi-a făcut nedreptate,

ci diavolul. Urăşte boala, nu pe cel bolnav.

Zis-a un bătrân: Toate cele peste măsură sunt de la draci.

Diferenţa dintre ficţiune şi realitate? Ficţiunea are sens. (Tom Clancy)

Diferenţa dintre o armă şi un copac este diferenţa de tempo. Copacii explodează în fiecare primăvară.

(Ezra Pound)



Diferenţa dintre şcoală şi viaţă? La şcoală ţi se dă o lecţie, apoi un test. În viaţă, ţi se dă un test care te învaţă o

lecţie. (Tom Bodett)

Diferenţa/ Care e diferenţa dintre un filosof şi un creştin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care

umblă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune. Unul ca-

re clădeşte şi altul care dărâmă. Unul iubitor de greşeală, celălalt duşman al ei. Unul care strică adevă-

rul şi altul care-l restabileşte, lămurindu-l. Unul care fură şi altul care păzeşte să nu se fure. (Tertulian)

Este nevoie de multă înţelepciune pentru a înţelege diferenţa dintre bine şi rău. (Sfântul Grigorie Sinaitul)

Iluzia este un analgezic apărut din diferenţa dintre dorinţă şi realitate. (Herman Wouk)

Înlăuntrul nostru suntem la fel, cultura e singura care face diferenţa. (Confucius)

Între un optimist şi un pesimist, diferenţa este hazlie. Optimistul vede gogoaşa, iar pesimistul doar gaura

acesteia! (Oscar Wilde)

Problema cu internetul este că îţi oferă orice, material de încredere şi material aiuritor. Problema este,

aşadar, cum facem diferenţa între ele. (Umberto Eco)

Sunt unii oameni care nu pot spune adevărul. Unii care nu pot spune o minciună şi mulţi alţii care nu pot

face diferenţa între adevăr şi minciună. (Plutarh)

Dificil/ Cel mai dificil lucru este să vezi ceea ce este în faţa ochilor tăi. (Goethe)

Dificultatea literaturii nu este să scrii, ci să scrii ceea ce vrei să spui. (Robert Louis Stevenson)

Dificultăţile sunt mai uşor de învins decât îndoiala. (Isaac Newton)

Doar iluzia este uşoară. Adevărul este întotdeauna dificil! (Rabindranath Tagore)

Este extrem de greu să convingi un elev de liceu că va întâlni o mulţime de probleme mult mai dificile decât

cele din algebră şi geometrie. (E. W. Howe)

Lucrul cel mai dificil pentru om este să-şi organizeze timpul liber. (Goethe)

Nu există bucurie mai mare ca aceea pe care o simţi atunci când învingi dificultătile. (Samuel Johnson)

Omul are nevoie de dificultăţi; ele sunt necesare pentru sănătate. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi

psiholog elveţian)

Orice succes îţi oferă un bilet de acces către o problemă şi mai dificilă. (Henry Kissinger)

Poate că acesta să fie actul cel mai dificil, să te accepţi aşa cum eşti. (Teologul Paul Evdochimov)

Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sfântul Ioan de Kromstadt)

Simplitatea este cel mai dificil lucru de asigurat în lume, este ultima limită a experienţei şi ultimul efort al ge-

niului. (George Sand)

Dimensiunea divină a omului 6.3

Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. (Psalmi 5.3)

Dimineaţa/ Atunci au zis Moise şi Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: "Diseară veţi cunoaşte că Domnul v-a

scos din pământul Egiptului. Şi dimineaţă veţi vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea voastră

împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiţi împotriva noastră?" (Ieşirea 16.6, 7)



Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare; iar calea celor fără de

lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica. (Solomon 4.18, 19)

Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat

înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ şi a zis: "Stăpânii mei, abateţi-vă pe la casa slugii

Voastre, ca să rămâneţi acolo; spălaţi-Vă picioarele, iar dimineaţă, sculându-Vă, Vă veţi duce în

drumul Vostru". Ei însă au zis: "Nu, ci vom rămâne în uliţă". (Facerea 19.1, 2)

Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem.

(Solomon 27.14)

Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul lui e limpede.



(Ecclesiasticul 31.22)

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar

priveghea cel ce o păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care

mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi. (Psalmi 126.1, 2)

Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.(Psalmi 45.5)

Dumnezeu începe în fiecare dimineaţă. (O vorbă franţuzească)



Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspina-

t-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am ară-

tat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor

lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de

grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. (Psalmi 62.1-6)

Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădă-

cina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa. (Apocalipsa 22.16)

Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoa-

re. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut,

văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând:

Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea. Şi el, aruncând

arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat. (Matei 27.1-5)

Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii. (Mahatma Gandhi)

Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din

care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi

plângeau. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. (Marcu 16.3-11)

Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. Dimineaţa, a doua zi, pe când

se întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în

el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a

uscat îndată. (Matei 21.17-19)

Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. (Luca 21.38)

Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă

asta – în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama.

(Omar Khayyam)

Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul coco-

şilor, sau dimineaţa. (Marcu 13.35)

Dimpotrivă/ Adevărata dreptate este cereasca înţelepciune. Mai degrabă să ne lăsăm nedreptăţiţi, decât să nedrep-

tăţim noi pe alţii, iar la vreme de restrişte să fim gata de suferinţă. În niciun caz să răspândim

suferinţa. Nu cel nedreptăţit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptăţeşte va avea parte de pedeapsa

cea mai cruntă. (Eusebiu de Cezareea)

Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învăţăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu

se foloseşte de el, pierde darul; şi dimpotrivă, cel ce se sârguieşte să fie de folos semenilor cu darul

acesta, capătă şi mai mult dar, după cum celălalt pierde şi ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cei vii nu-i pot învăţa nimic pe cei morţi; dimpotrivă, cei morţi îi învaţă pe cei vii. (Chateaubriand)

Orgoliul este o fiară care trăieşte în peşteri şi în pustii: vanitatea dimpotrivă, ca un papagal, sare din

cracă în cracă şi pălăvrăgeşte în lumina mare a zilei. (Gustave Flaubert)

Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul cel mai

neînsemnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate ilustră. Minciuna însă,

dimpotrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb: Oare n-au auzit?



Dimpotrivă: "În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor".

(Romani 10.17, 18)

Dinţii/ Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău;



iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi

ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. (Matei 5.38-41)

Cu timpul, omul îşi pierde părul, dinţii şi iluziile. (Proverb)

Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de

la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar

fălcile, ca fălcile de leoaică. (Ioil 1.5, 6)

Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie. (Solomon 25.19)

Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul. (Psalmi 57.6)

El mă sfâşie în furia Lui şi se poartă cu mine duşmănos, scrâşneşte din dinţi împotriva mea; duşmanul meu

aruncă asupră-mi săgeţile ochilor săi; (Iov 16.9)

Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mâ-

nă pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.



(Solomon 21.23-25)

Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.



(Matei 8.12)

Istoviţi vor fi de foame şi prăpădiţi de lingoare şi molimă rea; voi trimite asupra lor dinţii fiarelor, veninul târâ-

toarelor din pulbere voi trimite. (Deutoronomul 32.22)

Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el.

(Ecclesiasticul 19.27)

În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii". Ci fiecare va mu-

ri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii. (Ieremia 3.28, 29)

Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dum-

nezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A Dom-

nului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. (Psalmi 3.6-8)

Oamenii îşi pierd mai întâi iluziile, după aceea dinţii şi la urmă si viciile. (Hans Moser)

Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi. Iar Domnul va râde de el, că mai înainte



vede că va veni ziua lui. (Psalmi 36.12, 13)

Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă.



(Solomon 10.26)

Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsaţi-mă să fiu mă-



cinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos. (Din Epistola către Romani a Sfântului Ig-

natie Teoforul, episcopul Antiohiei, ucenicul Sfinţilor Ioan Evanghelistul şi Policarp al Smirnei. A scris 7 e-

pistole, ce ne-au rămas de la el ca un testament al sfântului episcop şi mucenic. A adus la Hristos pe Teo-

fana şi Drosida, soţia şi fiica împăratului Traian. Amândouă au fost martirizate la porunca împăratului. În

calendarul creştin-ortodox sunt prăznuite pe 16 decembrie, respectiv 22 martie.)

Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert;



dinţii păcătoşilor ai zdrobit. (Psalmi 3.7)

Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l

de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea

dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)

Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 13.42)

Direct/ Cu Dumnezeu nu trebuie să fii politicos; pur şi simplu, varsă-ţi inima ta în faţa Lui. (Arhimandritul Sofronie

Saharov)

Pe scara mândriei putem urca atât de sus, încât ne trezim direct în iad. (Sfinţii Părinţi)

Prin intermediul imaginaţiei creatoare, mintea comunică direct cu Inteligenţa Universală. (Herbert Harris)

Revelaţia este intervenţia directă a Divinităţii. (Petre Ţuţea)

Disciplinarea minţii 2.11

Disperarea 6.15

Disperarea este ultima soluţie a proştilor. (Benjamin Disraeli)

Disperarea/ Autocondamnarea, ca armă de luptă împotriva mândriei şi a disperării. 6.15



Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi

să ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei

apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea.

(Mitropolitul Bartolomeu Anania)

Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o nouă viaţă.

(Hermann Hesse)



Iubirea dă forţa de a sacrifica propria legătură cu ceea ce posezi, îţi dă puterea de a dărui totul. Tot ce-

ea ce e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept

cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dis-

pus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi se-

nin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marco

Rubinc)


Nu disper, consider fiecare încercare eşuată încă un pas înainte. (Thomas Alva Edison)

Divinul/ A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ! (Pitagora)

A greşi e omeneşte, a pluti – divin. (Woody Allen)

Adevărata operă de artă este umbra perfecţiunii divine. (Michelangelo)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de

filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate

semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la

creştinism în secolul trecut)



Dacă-ţi urmezi steaua, nu poţi greşi destinaţia divină. (Dante Alighieri)

Dimensiunea divină a omului 6.3



Yüklə 7,81 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   98   99   100   101   102   103   104   105   ...   162




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin