Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 4.5)

Am să vă spun eu ce realizează pustnicii. Dacă mergi foarte departe, într-o pădure, şi devii foarte tăcut,

vei ajunge să înţelegi că eşti conectat la tot. (Alan Watts)

Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu?

(Ieremia 23.23)

Căci au mers atât de departe pe căile rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai respin-

gătoare, înşelându-se ca pruncii cei fără de înţelepciune. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.24)

Concentrează-te asupra unui singur lucru şi fă-l foarte, foarte bine; astfel, vei ajunge foarte, foarte departe.

(Kevin Systrom)

Dacă Dumnezeu este totdeauna cu tine, de ce tu trăieşti ca şi când El ar fi departe de tine?

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă eu am văzut mai departe decât alţii, asta este că stăteam pe umerii unor giganţi. (Isaac Newton)

De departe este cunoscut cel cu limba tare, şi cel înţelept îl ştie când alunecă. (Ecclesiasticul 21.8)

Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne pier-

dem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul Vasile cel Mare)

Eşecul este locul de unde te ridici pentru a merge mai departe. (Gabriel Liiceanu)

Geniul trebuie să aibă răbdare cu oamenii mediocrii, căci el gândeşte mult prea repede şi mult prea

departe. (Michelle Rosenberg)

Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând:

Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. (Luca 18.13)

Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea, că pe mulţi i-a omorât

întristarea şi nu este folos întru ea. (Ecclesiasticul 30.23, 24)

În ziua de azi, iubirea de aproape este tot mai departe. (David Boia)

Încet, încet, departe ajungi. (Robert H. Schuller)

Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte bune. (în Upanishade)

N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?

(Iov 21.16)

Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău. (Solomon 4.27)

Nu te vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat. (Ecclesiasticul 13.13)

Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra as-

cunsă în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)

Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai

bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe. (Solomon 27.10)

Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? (Psalmi 9.21)

"Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei,

învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor". (Matei 15.8, 9)

Prefer de departe cele mai aprigi critici ale unui om inteligent decât aprobarea nechibzuită a maselor.

(Kepler)

Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe

au stat. (Psalmi 37.10)

Sau te va ţine Biblia departe de păcat, sau păcatul te va ţine departe ce Biblie. (Jim Smith)

Să vezi până departe este una, să mergi departe este alta. (Constantin Brâncuşi)

Studiaţi îndeaproape corpul omenesc! Sufletul nu-i departe. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a

României)

Sufletul cuprins de deznădejde în privinţa mântuirii nu este departe de nebunie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Şi a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de întunericul unde era Dumnezeu. Atunci Domnul a

zis către Moise: "Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi aşa să vesteşti fiilor lui Israel: Aţi văzut că am grăit cu

voi din cer! Să nu vă faceţi dumnezei de argint şi nici dumnezei de aur să nu vă faceţi. Să-Mi faci jertfel-

nic de pământ şi să aduci pe el arderile de tot ale tale, jertfele de izbăvire, oile şi boii tăi. În tot locul unde

voi pune pomenirea numelui Meu, acolo voi veni la tine, ca să te binecuvântez. Iar de-Mi vei face jertfel-

nic de piatră, să nu-l faci de piatră cioplită; că de vei pune dalta ta pe ea, o vei spurca. Şi să nu te sui pe

trepte la jertfelnicul Meu, ca să nu se descopere acolo goliciunea ta!" (Ieşirea 20.21-25)

Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu

inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la

oameni. De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se

va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri. Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca

faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: "Cine ne vede? Cine ne ştie?" (Isaia 29.13-15)

Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo

o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui. (Apocalipsa 12.14)

Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la

smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. (Marcu 11.13)

Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi foarte departe. (Constantin Brâncuşi)

Uneori, când inventezi, faci şi greşeli. E cel mai bine să le recunoşti imediat şi să mergi mai departe îmbu-

nătăţindu-ţi inovaţiile. (Steve Jobs)

Unii monahi şi-au zdrobit trupurile în asceză, dar, fiindcă nu au avut discernământ, s-au îndepărtat de

Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)

Unirea tuturor românilor într-un singur stat numai atunci va fi statornică şi garantată prin istoria mai departe

a lumii, dacă va răspunde tuturor dorinţelor impuse prin noua concepţie a vieţii, prin duhul vremilor noi.

(Vasile Goldiş)

Voi cei de departe, auziţi ce am făcut, şi voi cei de aproape, cunoaşteţi puterea Mea! (Isaia 33.13)

Deprinderea/ Caracterul este o deprindere îndelungată. (Plutarh)

Casa lui Israel, ascultaţi cuvântul ce vi-l grăieşte Domnul! Aşa zice Domnul: "Nu deprindeţi căile nea-

murilor şi nu vă îngroziţi de semnele cerului, de care se îngrozesc neamurile; (Ieremia 10.1, 2)

Concentrarea este o deprindere care se învaţă. (Herbert Harris)

Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de

la ea. (Solomon 22.6)

Depriderile copiilor se descoperă mai uşor în timpul jocurilor. (Quintilianus)

Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere şi calea cea dreaptă-mi arată; Care dă picioarelor mele

sprinteneala cerbului, şi la locurile cele înalte mă aşează; Care-mi deprinde mâinile mele la război

şi braţele mele să întindă arcul de aramă. (II Regi 22.33-35)

Filosofia este lucrul cel mai mare şi mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalţe până la

Dumnezeu şi să ne apropie de El, iar sfinţi sunt cu adevărat sunt numai aceia care-şi deprind

mintea cu fiolosofia. (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful)

Firea omului îl atrage spre vechile deprinderi. (Juvenalis)

Grijile nu sunt altceva decât o deprindere mentală foarte dăunătoare, iar eu îmi pot schimba orice

deprindere cu ajutorul lui Dumnezeu. (Norman Vincent Peale)

Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată. (Psalmi 36.30)

Lumea dă robilor săi atâţia stăpâni posibili, câte nevoi, pofte, patimi şi deprinderi au ei. (Mitropolitul

Filaret)

Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele cre-

dinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat; iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi

deprinde-te cu dreapta credinţă. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta

credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.

(I Timotei 4.6-8)

Sufletul se formează prin deprinderi şi ajungi să gândeşti după cum trăieşti. (Demostene)

Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un dat, ci o deprindere. (Aristotel)

Des/ Aparenţele sunt deseori înşelătoare. (Esop)

Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: "Toate câte a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!"

Şi a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis către Moise: "Iată voi veni la tine în

stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, şi să te creadă pururea". Iar Moise a spus

Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul către Moise: "Pogoară-te de grăieşte poporului să se ţi-

nă curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele, ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogo-

rî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împrejurul munte-

lui şi să-i spui: Păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se va atinge

de munte va muri. (Ieşirea 19.8-12)

Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate şi alte

multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am, eu sunt ceea ce

sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat şi dăruit nouă de Dumnezeu, ca cel mai

mare şi de preţ dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu ….. Omul trebuie să crească, să cerceteze în,

şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine,

şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate

celelalte. 8.9

Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa lui Dumnezeu, el este luminos dacă

s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De aceea Mântuitorul spu-

ne: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi

întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <, de care vorbeşte Evanghelia

(Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine şi rău, între

întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de credinţă, atunci omul se

luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)

Cât de des luăm drept convingere o iluzie a simţurilor sau o eroare a minţii. (Mihail I. Lermontov)

De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.

(I Timotei 5.23)

Demonul i-a strecurat cu uşurinţă, din ce în ce mai des, tot felul de gânduri primejdioase. 8.19

Deseori mă citez, dă sare şi piper conversaţiei. (George Bernard Shaw)

Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare.

(Ecclesiasticul 6.5)

Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai şi sunet de trâmbiţe foarte

puternic. Şi s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea

lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el

în foc; şi se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic.

(Ieşirea 19.16-18)

Iisus Hristos se ruga des, lăsându-ne pildă ca să păşim pe urmele Lui. 9.3

Împărtăşania nu trebuie făcută des, nici rar, ci bine. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam des-

pre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox, influenţat de

Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea Olivier Clément

studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său. (Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Meditează mai des asupra morţii, şi nu vei mai dori nici cinste, nici slavă, nici bogăţie, nici alte întâietăţi şi

plăceri lumeşti. (Ignatie, episcopul Caucazului)

Obişnuieşte-ţi urechea să audă des cuvinte duhovniceşti şi mintea ta se va depărta de gânduri necurate.

(Sfântul Talasie Libianul)

Sârguiţi-vă, dar, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Când vă adunaţi des

sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei voastre se risipeşte prăpădul lui.

(Sfântul Ignatie Teoforul)

Trebuie să pomenim pe Dumnezeu mai des decât respiraţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Desăvârşirea, un adânc de smerenie 7.11

Despărţirea/ Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde

până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece

simţirile şi cugetările inimii. (Evrei 4.12)

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. (Psalmi 135.13)

Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu

pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar

celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!

(I Corinteni 7.8-10)

Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de

nebunia lui. (Solomon 27.22)

Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi

bărbaţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca

noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe

când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi

glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! (Luca 9.32-35)

Moartea, despărţirea de Dumnezeu şi întoarcerea la Dumnezeu. 11.13

Nicăieri în Noul Testament creştinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară

acolo unde e un zid despărţitor între Dumnezeu şi om. Hristos, care este Dumnezeu şi om, a dărâ-

mat zidul dintre om şi Dumnezeu. El a inugurat o nouă viaţă, nu o nouă religie. (Teologul Alexander

Schmemann)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să

despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi)

casnicii lui. (Matei 10.34-36)

Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28)

Păcatul desparte şi îndepărtează pe om de Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Prin moarte ne-am despărţit de Dumnezeu (cu Adam), prin moarte ne întoarcem

la Dumnezeu (cu Iisus Hristos). 11.13

Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (Proverb arab)

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.

(Facerea 1.6)

Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul

oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul

celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă

de la întemeierea lumii. (Matei 25.32-34)

Un divorţ e un eşec. (Marin Preda)

Virtuţile despart mintea de patimi. 6.16
Despătimirea 11.5

Destul/ Acedia, o stare păcătoasă şi destul de primejdioasă pentru om. 12.6

Ca să-L întâlnim pe Dumnezeu, e destul să privim în jurul nostru. (Paulo Coelho)

Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!

Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înantea ta; nu mai

sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. (Luca 15.17-19)

Este o cruce destul de grea pentru părinţi să fie modele pentru copii. (Sfinţii Părinţi)

Fluturii numără clipe, nu ani, şi totuşi au timp destul. (Rabindranath Tagore)

Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, şi dacă a văzut căruţele, pe care le

trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor, şi a zis Israel: "Destul! Iosif

fiul meu, trăieşte încă! Voi merge să-l văd înainte de a muri!" (Facerea 45.27, 28)

În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele

omeneşti. (Ecclesiasticul 3.22)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, munca

şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai adău-

găm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu

lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

Nimeni nu este destul de inteligent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost. (Jean de La Fontaine)

Nu nădăjdui în avuţiile tale şi să nu zici: Am destule. (Ecclesiasticul 5.1)

Nu te grăbi cu pocăinţa, ai destulă vreme până la moarte! 9.21

O viaţă avem români…. Şi-o cinste! Deşteptaţi-vă că am dormit destul! (Mihai Viteazul)

Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul. (Psalmi 77.29)

Să nu spui că nu ai timp destul. Ai exact acelaşi număr de ore pe zi care le-au fost date lui Helen Keller,

Pasteur, Michaelangelo, Maica Tereza, Leonardo da Vinci, Thomas Jefferson şi Albert

Einstein. (H. Jackson Brown Jr.)

Şi după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare. (Faptele Apostolilor 9.23)

Tinerii ştiu destule lucruri pentru a fi prudenţi, şi totuşi încearcă să realizeze imposibilul; şi îşi împlinesc do-

rinţa, generaţie după generaţie. (Pearl Sydensricker Buck)

Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele şi

îndeajuns de tare ca să le îndrepte. (Alphonse Allais)

Deşertăciunile/ Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul

a tot răul. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 14.27)

Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare şi laţuri ale morţii.

(Solomon 21.6)

Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim. Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Eccle-

siastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! (Ecclesiastul 1.1, 2)

De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea ce vi s-a poruncit? (înecarea sfântului) Eu văd ceea ce

voi nu puteţi vedea. Iată, de faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească. Şi aşa a fost

încununat de îngeri în mucenicia sa Sfântul Sava de la Buzău la anul 372.

Deşertăciunile lumeşti. 5.2

Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găseşte vase deşarte de grijile omeneşti.

(Fericitul Augustin)

Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna?

(Psalmi 4.2)

Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni;

tot omul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie

cui le adună pe ele. (Psalmi 38.7-10)

Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. (Psalmi 118.37)

Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. Deşertă-

ciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit. Pierde-va

Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. (Psalmi 11.1-3)

Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte.

(John Galsworthy)

Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni? (Psalmi 2.1)

Să nu pierdem timpul cu deşertăciuni, căci viaţa este adesea ca o umbră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să nu se creadă în minciună, fiindcă ştim că e deşertăciune. (Iov 15.31)

Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. (Psalmi 30.6)

Determinarea/ Duhovnicul îi pregăteşte pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, şi-i pregă-

teşte, determinându-i la o sinceră şi eficientă pocăinţă. (Părintele Andrei Scrima)

După părerea mea, o mare parte din viaţă este determinată de dezordine pură. (Sidney Poitier)

Există două impulsuri contrare care guvernează mintea umană – unul care determină un comporta-

ment normal, sănătos şi un altul responsabil de comportamentul excentric. Cele două alter-

nează la intervale regulate. (Franz Schubert)

Succesul este un profesor slab, determină oamenii inteligenţi să se gândească la faptul că ar putea

să piardă. (Bill Gates)

Suntem modelaţi şi determinaţi de ceea ce iubim. (Johann Wolfgang von Goethe)

Dezordinea nu se potoleşte niciodată de la sine. (Seneca)

Dezordinea se va potoli prin disciplină si frică, niciodată de la sine. (Seneca)

Dezordinea/ Cauza principală a dezordinii din noi înşine este căutarea realităţii promise de o altă persoană.

(Krishnamurti, filosof indian)

Cel mai bun lucru pentru muritori este ordinea, şi cel mai rău dezordinea. (Hesiod)