Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,81 Mb.
|
Darul cu care fiecare a fost înzestrat să-l aibă de la Dumnezeu, să-l înmulţească spre facerea de bine, adu- când folos multora, căci nimeni nu este neîmpărtăşit de bunătatea lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
(Rabindranath Tagore) De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gându- rile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7) De foarte mare trebuinţă ne este încrederea în Hristos, care ne dăruieşte nădejdea, apoi rugăciunea şi din rugăciune încredinţarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele: Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruieşte harul, mila şi ierta- rea păcatelor, ca medicamente contra sentimentelui de vinovăţie şi izbăvirea de greutatea copleşitoare a conştiinţei vinovate tuturor celor care cu pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de tainele Sale în Sfânta Biserică. Împotriva tristeţii mai putem lupta prin pocăinţă, unul din cele mai puternice mijloace de vinde- care a acestei boli spirituale. Învăţătura conform căreia cunoaşterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum osândirea de sine şi plângerea de sine, asociate cu smerenia şi amintirea de Dumnezeu dezleagă deprimarea şi dăruiesc pace şi alinare. (Sfântul Isihie) Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. (Matei 5.23, 24) Dispoziţia inimii dă valoare darului. Ea singură dă preţul celor oferite. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului) Domnul iubeşte atât de mult pe om, încât îi dă darurile Duhului Sfânt. (Cuviosul Siliuan Atonitul) Dragostea îi vindecă pe oameni, atât pe cei care o dăruiesc, cât şi pe cei care o primesc. (Psihiatrul american, doctorul Karl Manninger) Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găseşte vase deşarte de grijile omeneşti. (Fericitul Augustin) Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată şi cu vârf.(Părintele Nicolae Steinhardt) Dumnezeu dă daruri şi unii chiar le multiplică…. Cred că sunt unul dintre ei! (Niccolò Paganini) Dumnezeu dăruieşte harul Său celor care se smeresc prin multe osteneli. (Sfântul Isaac Sirul) Dumnezeu ne dă, însă trebuie să aibă şi cui să dea. (Părintele Paisie Olaru) Dumnezeu ne trimite darurile cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi. (Sfântul Grigorie de Nazianz) Dumnezeu, Tatăl nostru, ne-a dat viaţa şi arta vindecării pentru a proteja şi a o menţine. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian) Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine. (Psalmi 84.6)
Existăm vremelnic prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi veşnic prin ceea ce dăruim. (Douglas Lawson) Felul în care dai contează mai mult decât ceea ce dai. (Pierre Corneille)
Geniul, ca şi Soarele de darnic, împrumută şi altora lumina sa. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României) Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulţimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naşte din multa osteneală. (Sfântul Isaac Sirul) Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. (Matei 13.11) Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. (Matei 26.26-28) Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20) Intuiţia este o aptitudine spirituală şi nu explică, ci doar indică calea. (Florence Scovel Shinn) Iubirea dă forţa de a sacrifica propria legătură cu ceea ce posezi, îţi dă puterea de a dărui totul. Tot ceea ce e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik) Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El. (Michelangelo) În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseamnă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul) Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea legăturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura, suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pier-
Întru porunca Lui toată bunăvoinţa este şi nu este cine să împuţineze izbăvirea pe care o dăruieşte. (Ecclesiasticul 39.24) Înţelept este numai Dumnezeu. Ceilalţi sunt înţelepţi prin darul lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi) Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea pă- catului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul) Învăţătura conform căreia cunoaşterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum osândirea de sine şi plângerea de sine, asociate cu smerenia şi amintirea de deprimarea şi dăruiesc pace şi alinare. (Sfântul Isihie) Jertfa trebuie dăruită lui Dumnezeu, o, Paladie, ca un miros de bună mireasmă şi ca o datorie, o petrecere sfântă şi strălucirile unei vieţi alese. (Sfântul Chiril al Alexandriei) Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. (Matei 25.28, 29) Mi-e teamă de greci chiar şi atunci când fac cadouri. (Virgiliu) Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul. (Albert Einstein) Norocul nu se dăruieşte niciodată; el se dă numai cu împrumut. (Proverb suedez) Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da şi puterea pentru biruinţă. (Sfântul Tihon din Zadonsk) Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumnezeu, ci slava noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk) Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. (Ioan 14.27) Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege şi ne-o dăruieşte, pentru a ne face să cunoaştem voinţa Sa. 9.22 Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte pentru sfinţenia ta. 9.22 Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; (Matei 6.11) Pentru a ne dovedi faptul că noi trebuie să primim cu mai multă plăcere îndrumările decât să răspundem în grabă, Creatorul ne-a dat două urechi şi numai o singură limbă. (Plutarh) Postul păstrează, în cel care-l păzeşte, darurile lui Dumnezeu şi-l îmbracă în haina luminii dumnezeieşti. 6.17
Prin porunci, Domnul face nepătimaşi pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieştile dogme le dăruieşte luminarea cunoştinţei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul) Renunţarea la darurile lui Dumnezeu 1.10 Robul pântecelui socoteşte cu ce mâncăruri va sărbători praznicul, pe când robul Domnului, cu ce daruri se va îmbogăţi. (Sfântul Ioan Casian) Rugăciunea, mâna întinsă pentru primirea darurilor lui Dumnezeu. 4.3 Să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi, să nu dai tot ce ai.(Părintele Paisie Olaru) Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăru- ieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel) Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de pe vremea lui Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti? Să fi fost oare nişte ne- buni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaşterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei? (Origen) Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului, o săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hristos, pentru mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de taină: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii) Socoteşte milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câştig, fiindcă tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un dat, ci o deprindere. (Aristotel) Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia din pri- sosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2) Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii. (Apocalipsa 21.6) Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5) Talentul este un subţirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă osteneală. (Gala Galaction) Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci din el este darul tău pentru Dumnezeu. (Leo Buscaglia) Un dar micuţ de Crăciun pentru un sărman poate aduce veselie timp de un an. (Walter Scott) Un surâs nu costă nimic, dar produce mult / El îi îmbogăţeşte pe cei ce-l primesc / Fără a-i sărăci pe cei ca- re îl dăruiesc / El nu durează decât o clipă / Dar uneori amintirea lui e eternă / Nimeni nu e atât de bo- gat încât să nu se lipsească de el / Dar nici atât de sărac încât să nu-l merite / El crează fericirea în că- min, / El e semnul sublim al prieteniei. / Un surâs dă odihnă celui celui obosit, / Dă curaj celor deznădăj- duiţi / Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în mo- mentul când este dăruit. / Şi dacă vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care nu-l poate da altora. (Mahatma Gandhi, poezia Surâsul) Un zâmbet sau o vorbă bună spusă unui bătrân este a-i dărui o zi mai mult de viaţă. (Vasile Conta) Unuia i-a dat Dumnezeu lucrările de război, altuia dansul, altuia chitara şi cântecul, dar fiecare are darul său de la Dumezeu, unul aşa, iar altul într-altfel. (Homer) Viaţa e 90% cum ţi se dă şi 10% cum ţi-o faci. (Autorul cărţii Scrisori Caterinei, preotul ortodox american, Charlie W. Shedd) Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti, prin Hristos, spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu) Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu. (Michelangelo) Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin! Zis-a Isaac către el: "A venit fratele tău cu înşelăciune şi a luat binecuvântarea ta". Iar Isav a zis: "Din pri- cină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înşelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-năs- cut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea". Apoi a zis Isav către tatăl său: "Nu mi-ai păstrat şi mie binecuvântare, tată?" Răspuns-a Isaac şi a zis lui Isav: "Iată, stăpân l-am făcut peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut lui robi; cu pâine şi cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?"
Dascăl/ Au aruncat şi ei sorţi pentru rândul la slujbă, mic cu mare, dascăl şi ucenic deopotrivă. (Paralipomena 25.8) Credinţa în Dumnezeu, care face atât cât e cu putinţă pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu ca dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul) De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea? (Solomon 5.13) Experienţa este cel mai brutal dintre dascăli. Însă înveţi; Doamne, cât de mult poţi învăţa. (Clive Staples Lewis) Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Mihai Eminescu) Timpul liber petrecut fără frica de Dumnezeu este dascăl de păcate pentru cei ce nu ştiu să folosească timpul. (Sfântul Vasile cel Mare) Datoria/ A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. (George Topârceanu) A fi sfânt este datoria oricărui creştin, a fiecărui om. (Papa Benedict-XVI) A te apropia neîncetat de perfecţiunea absolută este o nevoie înnăscută, o necesitate impusă omului, este o
Care este prima datorie a omului? Răspunsul este simplu: să fie el însuşi. (Henrik Ibsen) Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea. (Romani 13.7, 8) Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbunător, pentru daune - despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte – dătător de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian) E de datoria noastră să punem capăt dominaţiei politice a unei minorităţi care schilodeşte instituţiile econo- mice şi sociale ale tării noastre, umilind şi sărăcind pe toată lumea. (Martin Luther King) Fericirea şi datoria morală sunt inseparabile una de cealaltă. (George Washington) Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoi- toare. (Ecclesiasticul 6.5) Iubirea faţă de Dumnezeu, datoria cea mai sfântă a omului. 9.19 În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi. (I Ioan 3.16) "În anul al şaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproa- pelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău. De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierţi. (Deutoronomul 15.1-3) În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către Elisei, zicând: "Robul tău, bărbatul meu a murit şi tu ştii că robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii să ia robi pe amândoi fiii mei!" (IV Regi 4.1) Jertfa trebuie dăruită lui Dumnezeu, o, Paladie, ca un miros de bună mireasmă şi ca o datorie, o petrece- re sfântă şi strălucirile unei vieţi alese. (Sfântul Chiril al Alexandriei) Libertatea vă conferă facultatea de a alege între bine şi rău, adică între datorie şi egoism. Educaţia este însă aceea care vă învaţă să faceţi alegerea. (Giuseppe Mazzini) Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată eşti dator să o meriţi atât ca om cât şi ca neam în fiecare clipă. (Mihai Viteazul) Progresul sufletului constă în a face din dragoste ceea ce ar trebui făcut din datorie. (Vladimir Ghika) Religia este recunoaşterea tuturor îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine. (Immanuel Kant) Rugăciunea, prima datorie a credinciosului. 4.3 Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după cum nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem
al doilea preşedinte american) Trebuie să fii creştin, nu pentru a cunoaşte cele cereşti sau cele pământeşti, ci pentru că fiecare om este
Dealul/ Aşa zice Domnul: "Iată voi restatornici corturile lui Iacov şi sălaşurile lui le voi milui; cetatea va fi zidită iar pe dealul său şi templul se va zidi ca mai înainte. Se vor înălţa din ele mulţumiri şi glas de bucurie; îi voi în- mulţi şi nu vor mai fi împuţinaţi, îi voi încununa cu glorie şi nu vor mai fi înjosiţi. (Ieremia 30.18, 19) Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi fânul de pe dealuri s-a strâns, tu ai miei pentru îmbrăcămin- tea ta şi ţapi ca să plăteşti păşunea; (Solomon 27.25, 26) Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. (Luca 3.5) Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie oameni nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta cre- dinţă? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care porni- se o mare prigoană împotriva creştinilior, prefăcându-se bisericile în temple păgâneşti şi omorându-se mulţime mare de creştini. Artemie era mare dregător împărătesc şi comandant militar la Alexandria, în- că din vremea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împărtatului a fost scos din dregătorie, torturat şi apoi decapitat, la anul 362. Moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost aduse la Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.) Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi- vă şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30) Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – ferict în pădure unde fiecare copac grăieşte prin tine. Doamne ce minunăţie! În păduri, pe dealuri e linişte, linişte spre a Te slăvi! (Ludwig van Beethoven) Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţu- roase, căi netede. (Isaia 40.3, 4) Văzut-am desfrânarea ta şi strigătele tale de plăcere, netrebniciile tale şi urâciunile tale de pe dealuri şi din câmp. Vai ţie, Ierusalime, tu eşti necurat! Dar până când...?" (Ieremia 13.27) Decât să-ţi faci o fală din merite străine, cu bruma ta de bunuri te-ai mulţumi mai bine. (Phaedrus) Decât/ A merge cu un prieten prin întuneric, este mult mai bine decât a merge singur prin lumină, pentru că un prieten ştie să te asculte, poate să te ierte şi să te înţeleagă mai bine decât un necunoscut, atunci când îi greşeşti. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă) A şti să taci, e o virtute mai mare decât a şti să vorbeşti. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului) A ştiut să se umilească decât să spună adevărul. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului, despre Iosif cel Tânăr, când a fost condamnat la închisoare) A te îngriji de aranjatul părului şi de haine mai mult decât este necesar, este sau o faptă de om necugetat sau o faptă de om ticălos. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) A trăi fără Dumnezeu, nu este altceva decât o moarte mult mai reală decât cea biologică. 7.7 A-ţi aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decât a respira. 6.5 Acela care nu practică virtutea decât în speranţa de a dobândi o mare faimă este foarte aproape de viciu. (Napoleon Bonaparte) Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Iar Eu am măr- turie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36) Acest fel de demon nu iese afară decât cu post si rugăciune. 2.8 (Matei 17.21) Activitatea duce la mai multe împliniri decât prudenţa. (Vauvenargues) Adevărata ambiţie constă, mai degrabă, în a te dovedi superior prin merite decât prin demnităţi. (Doamna de Lambert) Adevărata dreptate este cereasca înţelepciune. Mai degrabă să ne lăsăm nedreptăţiţi decât să nedreptăţim noi pe nedreptăţit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptăţeşte va avea parte de pedeapsa cea mai cruntă. (Eusebiu de Cezareea) Adevărul e mai ciudat decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă sens. (Leon Rosten) Adevărul spus cu intenţia de a răni e mai rău decât orice minciună. (William Blake) Adevărul spus pe jumătate e mai rău decât minciuna. (Proverb) Yüklə 7,81 Mb. Dostları ilə paylaş:
|