Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 27.21)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi

un cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câşti-

găm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nos-

tru punând capăt mâniei…. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văz-

duhul s-au întunecat de fumul fântânii. (Apocalipsa 9.2)

Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 13.42)

Tu pe cei trei tineri în Babilon care de bună voie şi-au dat focului viaţa lor, ca să nu se închine celor deşar-

te, răcorind cuptorul cel aprins, i-ai izbăvit, păzindu-le şi părul nevătămat, trimiţând para focului asu-

pra tuturor vrăjmaşilor; Tu pe Daniel, cel de învinuirile cele pline de pizmă, aruncat în groapă spre

mâncare leilor, nevătămat l-ai scos la lumină. (III Macabei 6.6, 7)

Vasele olarului le lămureşte cuptorul; iar ispita omului cugetul lui. (Ecclesiasticul 27.5)

Curajul este rezistenţa în faţa fricii, meşteşugul de a domina frica, şi nu absenţa fricii. (Mark Twain)

Curajul este scara pe care urcă toate celelalte virtuţi. (Clare Bernard)

Curajul poate înfrânge nenorocul. (Proverb englezesc)

Curajul te conduce în ceruri; frica – la moarte. (Seneca)

Curajul/ Adevăratul curaj este o încredere deplină pe care nimic nu o tulbură. (Condillac)

Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus. (William Shakespeare)

Când nu poţi ocoli primejdia, nu-ţi rămâne decât s-o înfrunţi curajos. (Friedrich Rückert)

Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre curaj. (Octavian Paler)

Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte. (Gabriel Liiceanu)

Cel mai mare test de curaj de pe pământ este să suporţi înfrângerea fără să te descurajezi. (Robert G.

Ingersoll)

Creativitatea necesită curajul de a renunţa la certitudini. (Erich Fromm)

Cred că unul dintre cele mai mari riscuri în viaţă este să nu ai niciodată curajul să rişti. (Oprah Winfrey)

Dacă nu ai curaj să mergi singur, nici alţii nu vor avea curaj să meargă cu tine. (Apoorve Dubey)

Dacă ţi-ai pierdut averea, n-ai pierdut nimic. Dacă ţi-ai pierdut sănătatea, ai pierdut ceva, dar dacă ţi-ai

pierdut speranţa şi curajul, totul e pierdut. (Predicatorul american Norman Vincent Peale)

Delicateţea şi blândeţea armonizează foarte bine cu curajul. (Samuel Smiles)

Fii tare şi curajos, că tu vei împărţi poporului acestuia, prin sorţi, tara pe care M-am jurat părinţilor lor să

le-o dau. Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti toată legea pe care ţi-a încredin-

ţat-o Moise, robul Meu; să nu te abaţi de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate câte

ai de făcut. (Iosua Navi 1.6, 7)

Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să ne mântuim sufletul şi să ne

spălăm păcatele cu sângele nostru. (Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, decapitat împreună

cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache pentru că nu s-au lepădat de credinţa creştină.)

Fiţi tari şi curajoşi, nu vă temeţi, nu vă îngroziţi, nici nu vă spăimântaţi de ei, că Domnul Dumnezeul tău va

merge El Însuşi cu tine şi nu se va depărta de tine, nici nu te va părăsi". (Deutoronomul 31.6)

Frica e a trupului: trupul tremură. Curajul e al sufletului: sufletul n-are cum să tremure. (Barbu Ştefănescu

Delavrancea)

Găseşte curajul de a fi tu însuţi, chiar dacă încă nu ştii cine eşti! (Paulo Coelho)

Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea

voastră se apropie. (Luca 21.28)

Ispitelor şi primejdiilor morale nu li se rezistă cu cunoştinte şi cu teorii ştiintifice, ci li se rezistă cu curajul

credinţei. 9.23

Într-o lume a amăgirii universale, a spune adevărul e un act de curaj. (George Orwell)

Limita curajului? Nu există limită pentru curaj. (Gabriele d’Annunzio)

Nimic nu îi dă mai mult curaj unui fricos decât frica altuia. (Umberto Eco)

Nu descuraja nicodată pe cineva care progresează, indiferent cât de încet o face. (Platon)

O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele. (Solomon 17.22)

O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj. (Solomon 15.13)

Optimismul este fundaţia curajului. (Nicholas Butler)

Pentru orice realizare, primul pas este curajul. (Goethe)

Poate că adevăratul curaj este curajul de a greşi. (Gavriil Stiharul)

Prevederea este adevăratul curaj. (Euripide)

Prin cutezanţă creşte curajul, prin şovăială – teama. (Publilius Syrus)

Răbdarea, această îmbinare de curaj moral cu sfiala fizică. (Thomas Hardy)

Stăpânirea de sine este numai o altă formă a curajului, ea stă la baza tuturor virtuţilor. (Samuel Smiles)

Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj. (Ion Creangă)

Teama este tatăl curajului şi mama siguranţei. (Henry H. Tweedy)

Tendinţa culturii moderne a fost de a tolera râsul, dar a descuraja scrisul. (Gilbert Keith Chesterton)

Testul curajului vine atunci când suntem în minoritate. Încercarea toleranţei apare atunci când suntem în

majoritate. (Ralph W. Sockman)

Toată lumea are talent, ceea ce este special e curajul de a-ţi urma talentul spre zonele întunecate în care te

poate duce. (Scriitoarea americană Erica Jong)

Trăieşte ca un om curajos; iar dacă nu ai noroc, înfuntă-i loviturile cu o inimă curajoasă. (Cicero)

Un om curajos formează întotdeauna o majoritate. (Andrew Jackson)

Un surâs nu costă nimic, dar produce mult / El îi îmbogăţeşte pe cei ce-l primesc / Fără a-i sărăci pe cei ca-

re îl dăruiesc / El nu durează decât o clipă / Dar uneori amintirea lui e eternă / Nimeni nu e atât de bogat

încât să nu se lipsească de el / Dar nici atât de sărac încât să nu-l merite / El crează fericirea în cămin, /

El e semnul sublim al prieteniei. / Un surâs dă odihnă celui celui obosit, / Dă curaj celor deznădăjduiţi /

Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în momentul

când este dăruit. / Şi dacă vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un surâs /

Fiţi generos, dăruiţi-l pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care

nu-l poate da altora. (Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)

Curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o, şi-au făcut un viţel turnat şi s-au închinat la el, aducându-i

jertfe şi zicând: "Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!" (Ieşirea 32.8)

Curând/ Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi.(Cartea înţelepciunii lui Solomon 4.13)

Ambiţia este vecina trufiei sau, mai curând, fiica ei. (Michel de Montaigne)

Aşa zice Domnul: "Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte, că în curând va veni mântuirea Mea şi dreptatea

Mea se va descoperi. (Isaia 56.1)

Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?

Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.

(I Timotei 3.5, 6)

Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi pierde somnul pentru

ea va fi în curând fără de grijă. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.15)

De nu se va ţine cineva pe sine cu sârguinţă în frica Domnului, curând se va nărui casa lui.

(Ecclesiasticul 27.3)

Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. Ca şi cel ce ară şi sea-

mănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune. Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând

vei mânca roadele ei. (Ecclesiasticul 6.18-20)

Mai curând sau mai târziu oamenii care gândesc şi care scriu conduc opina publică; iar opinia publică,

după cum ştiţi, conduce lumea. (Jean le Rond d’Alembert)

Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca

verdeaţa ierbii degrab se vor trece. (Psalmi 36.1, 2)

Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune

psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros des-

pre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să

cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate

şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. (Matei 10.28)

Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a închinat, zicând: Fiica mea a murit de curând dar,

venind, pune mâna Ta peste ea şi va fi vie. (Matei 9.18)

Şi căzând acela astfel la pieptul lui Iisus, I-a zis: Doamne, cine este? Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu,

întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon

Iscarioteanul. Şi după îmbucătură a intrat satana în el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai curând.

Dar nimeni din cei care şedeau la masă n-a înţeles pentru ce i-a zis aceasta. (Ioan 13.25-28)

Toleraţa nu implică lipsa de dedicare a cuiva faţă de convingerile sale. Mai curând, condamnă opresiunea

şi persecutarea altora. (John F. Kennedy)

Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. Şi

a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor

Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate

în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Luca 18.5-8)

Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor morţi.

(Solomon 21.16)

Cursa/ Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. Aceasta este soarta celor

lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. (Solomon 1.18, 19)

Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul

lor. (Psalmi 9.15)

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze ini-

mile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste, ca

o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. Privegheaţi dar în toată vremea

rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.

(Luca 21.33-36)

Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă. (Solomon 3.26)

El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă şi laţ

pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. (Isaia 8.14)

Mai curând, sau mai târziu, cu toţii trebuie să plătim pentru acţiunile noastre. (Oscar Wilde)

Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu cel înfierbântat de furie să n-ai nici un amestec, ca să nu te deprinzi pe

calea lui şi să-ţi întinzi o cursă pentru viata ta. (Solomon 22.24, 25)

O cursă este pentru om să afierosească Domnului ceva în grabă şi după ce a făgăduit să-i pară rău.

(Solomon 20.25)

Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui. (Solomon 29.5)

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege. (Psalmi 140.9)

Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. (Psalmi 118.110)

Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. (Psalmi 30.4)

Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit.

(Psalmi 123.7)

Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost.

(Solomon 29.25)

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngădui-

tor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea

adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.

(II Timotei 2.24-26)

Cutezanţa/ Arăţi tăria Ta celor care nu cred în atotputernicia Ta şi înfrângi cutezanţa celor care o cunosc.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.17)

Dacă sunt vinovat este amar de mine şi dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de

ocară şi sunt apăsat de necazuri. (Iov 10.15)

Dacă-i aşa, cine este aşa de îndrăzneţ şi de cutezător şi neştiutor de altceva, decât să lupte cu obrăzni-

cie împotriva celor vădite şi clare, încât să cugete cu uşurinţă că trupurile vor trece cândva în neexis-

tenţă, prin înaintarea în desăvârşirea fiinţelor raţionale cum zic aceia, odată ce crede că Domnul şi

Dumnezeul tuturor este cu trupul acum şi pururea, dăruind si altora puterea să înainteze şi trăgând şi

chemând pe toţi la slava proprie, pe cât e cu putinţă omenirii, ca şi Conducător al mântuirii tuturor şi

ştergând petele din toţi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul, vezi Taina/)

Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit, căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri

voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii,

ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei. Căci ea s-a dezbrăcat de veşmintele ei

de văduvie pentru întărirea celor întristaţi ai lui Israel; ea şi-a uns faţa cu miresme, şi-a prins părul sub

turban şi s-a îmbrăcat cu veşmânt de in, ca să-l ademenească. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuse-

ţea ei i-a robit inima, şi cu sabia i-a retezat capul. Perşii s-au îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii de

cutezanţa ei. (Iudita 16.5-10)

Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi Dum-

nezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci

toţi trăiesc în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai zis. Şi nu mai cutezau

să-L întrebe nimic. (Luca 20.37-39)

Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ţi cadă povară, căci el nu face decât după capul său, şi

nebunia lui te va pierde. (Ecclesiasticul 8.15)

O retragere înţeleaptă este la fel de glorioasă ca şi un atac cutezător. (Baltasar Gracian)

Prin cutezanţă creşte curajul, prin şovăială – teama. (Publilius Syrus)

Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi. Dar în orice ar cuteza cineva - întru neînţelepţie zic, -

cutez şi eu! (II Corinteni 11.21)

Şi în revărsatul zorilor, au spânzurat capul lui Olofern pe zid şi apoi au ieşit în cete spre trecătorile munte-

lui. Şi când Asirienii i-au zărit, au trimis după căpeteniile lor, iar aceia s-au dus la căpitani şi la cei de

peste mii şi la toţi mai-marii lor, şi aceia au ajuns la cortul lui Olofern şi au zis celui ce era mai mare aco-

lo: "Scoală pe domnul nostru, căci robii au cutezat să se scoale cu război împotriva noastră, ca să ne

prăpădească cu totul!" Atunci Bagoas a intrat şi a bătut în perdeaua cortului, fiindcă el socotea că Olo-

fern doarme cu Iudita. Şi deoarece el nu a auzit pe nimeni, a dat perdeaua la o parte şi a intrat în ca-

mera de dormit, şi l-a găsit aruncat pe prag, mort şi cu capul tăiat şi luat. Şi a început să strige din răs-

puteri şi s-a pus pe plâns, pe strigat şi pe ţipat, şi îşi sfâşie hainele de pe el. Apoi s-a dus repede în cor-

tul unde era sălaşul Iuditei, dar n-a găsit-o. Şi alergând apoi în mulţime, a strigat: "O, roabe viclene!

O singură femeie evreică a făcut de ocară casa regelui Nabucodonosor. Olofern zace la pământ,

cu capul retezat!" (Iudita 14.11-18)

Şi tot poporul a auzit fulgerele şi tunetele şi sunetul trâmbiţelor, şi a văzut muntele fumegând; şi văzând,

tot poporul s-a dat înapoi şi a stat departe, temându-se. Apoi a zis către Moise: "Vorbeşte tu cu

noi şi vom asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim". Zis-a Moise către po-

por: "Cutezaţi, că Dumnezeu a venit la voi, să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în

voi, ca să nu greşiţi". (Ieşirea 20.17-19)

Zis-a Domnul: "De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea

şi tot locul acela". Şi răspunzând Avraam, a zis: "Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt

pulbere şi cenuşă! Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci;

pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo

patruzeci şi cinci de drepţi". …. Şi a zis Avraam: "Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate

că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi". Răspuns-a Domnul: "Nu o voi pierde pentru cei două-

zeci". Şi a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor

găsi acolo numai zece drepţi?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde". Şi terminând

Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său. (Facerea 18.26-33)

Cutremurul/ Acum lumină biruitoare se revarsă din norii de la miazănoapte şi măreţia Domnului robeşte şi cutre-

mură inima. (Iov 37.22)

Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la

capăt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică.

(Un duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este

cutremurător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe

lângă tine. Cum a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.”

(Părintele Vasile Gavrilă)

Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi,

pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11)

Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este

mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)

Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare, uragan şi vijelie şi flăcări de foc

mistuitor! (Isaia 28.6)

Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutre-

murat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)

Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.

(Psalmi 76.17)

Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai şi sunet de trâmbiţe

foarte puternic. Şi s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără

în întâmpinarea lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se po-

gorâse Dumnezeu pe el în foc; şi se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se

cutremura puternic. (Ieşirea 19.16-18)

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două

de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au

deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52)

Nici de glasul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat să nu li se

mai grăiască, deoarece nu puteau să sufere porunca: "Chiar dacă şi fiară de s-ar atinge de munte, să

fie ucisă cu pietre, sau să fie străpunsă cu săgeata", şi atât de înfricoşătoare era arătarea, încât