Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine

deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.4)

Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine,

nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o

faceţi spre pofte. (Romani 13.13, 14)

Şi a zis Domnul către mine: "Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie îndrăgită de un prieten, şi totuşi

desfrânată, aşa precum Domnul iubeşte pe fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre dumnezei

străini şi iubesc turtele de struguri". (Osea 3.1)

Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca

o pildă nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a ce-

lor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea,

zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite. (II Petru 2.6-8)

Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de

furtişagurile lor. (Apocalipsa 9.21)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile

în care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii

de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste

opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască,

sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească,

atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

Văzut-am desfrânarea ta şi strigătele tale de plăcere, netrebniciile tale şi urâciunile tale de

pe dealuri şi din câmp. Vai ţie, Ierusalime, tu eşti necurat! Dar până când...?"

(Ieremia 13.27)

Viaţa trăită în desfrâu este o ruşine, chiar dacă-i plăcută. (Menandru)

Voluptatea este poarta prin care intră desfrâul. (Petre Ţuţea)

Dezordinile spirituale se traduc inevitabil în suflet şi trup prin tulburări patologice. 4.12

Diavolul se foloseşte de obicei de slăbiciunile noastre, adică de împătimirea noastră pentru cele pămân-

teşti, atunci când ne întinde momeala ispitei. (Origen)

Dispreţul este forma cea mai subtilă a răzbunării. (Baltasar Gracian)

Dispreţul trebuie să fie cel mai tăcut sentiment al nostru. (Antoine de Rivarol)

Dispreţul/ Acestea grăieşte, îndeamnă şi mustră cu toată tăria. Nimeni să nu te dispreţuiască.(Evrei 2.15)

Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui, ci au cârtit în corturile lor

şi n-au ascultat glasul Domnului. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe

ei în pustiu şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile.

(Psalmi 105.24-27)

Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu dispreţuieşti pe nimeni şi să primeşti

necazurile cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)

Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cel ce dispreţuieşte (aces-

tea), nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său cel Sfânt.

(I Tesaloniceni 4.7)

Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: Doi

oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se

ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri,

sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.

Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând:

Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa

sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se

va înălţa. (Luca 18.9-14)

Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osân-

dească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. (Romani 14.3)

Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

(Solomon 14.2)

Culmea dispreţului constă în a nu te osteni să descoperi nici măcar defectele aproapelui. (Jose

Ortega y Gasset)

Curăţirea sufletului se face prin dispreţuirea plăcerilor simţurilor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne

vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. (Romani 14.10)

Dispreţuirea binelui este acelaşi lucru cu primirea răului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai

credinţa religioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric

francez contemporan cu Napoleon Bonaparte)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată

plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit. (Albert Camus)

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.

Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. De şase ori din nevoi

te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. (Iov 5.17-19)

Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul

ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag.

(Solomon 3.11, 12)

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stă-

pânirea de sine. (Solomon 1.7)

Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie fără teamă la voi, căci lucrează ca şi mine lucrul Domnului.

Nimeni deci să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că îl aştept

cu fraţii. (II Timotei 16.10, 11)

Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara,

fiica Sionului; în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului! (Isaia 37.22)

Israel a dispreţuit milostivirea mântuitoare; duşmanul să-l urmărească! Ei şi-au ales rege fără vo-

inţa Mea, şi-au pus căpetenii fără ca Eu să fi ştiut. Din aurul şi din argintul lor şi-au făcut idoli,

ca ei să se prăbuşească. (Osea 8.3, 4)

Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul fa-

ţă de altul şi faţă de toţi. Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate,

căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu-l stingeţi. Proo-

rociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; feriţi-vă de orice înfăţişare

a răului. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi su-

fletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.

(I Tesaloniceni 5.15-23)

Minciuna este dispreţuirea şi oarecum nimicirea propriei tale demnităţi umane.(Immanuel Kant)

Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. De şapte ori pe zi Te-am lăudat

pentru judecăţile dreptăţii Tale. (Psalmi 118.163, 164)

Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea; dar când a fost

prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui. (Solomon 6.30, 31)

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de

unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

(Matei 6.24)

Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea,

cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. (I Timotei 4.12)

Nu dispreţui sensibilitatea nimănui; sensibilitatea fiecăruia e propriul lui geniu. (Charles

Baudelaire)

Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţe-

lepciunea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. (Ecclesiasticul 8.9)

Nu poţi să dispreţuieşti ştiinţa fără să dispreţuieşti raţiunea; nu poţi dispreţui raţiunea fără

a dispreţui pe om. (Anatole France)

Nu trebuie să confundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsi-

derarea, insulta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre

ironie (Jankélévitch). (George Pruteanu)

Nu-i dispreţuim pe toţi care au vicii, însă îi dispreţuim pe ei care n-au nicio virtute. (François

de La Rochefoucauld)

Numai de Dumnezeu trebuie să ne temem, dispreţuindu-i pe diavoli şi netemându-ne deloc

de ei. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile

mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. (Solomon 1.29, 30)

Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.

(Solomon 14.20)

Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestui

templu şi tot mâinile lui îl vor termina, şi tu vei şti că Domnul Savaot m-a trimis la voi. Căci cine

a dispreţuit vremea acestor începuturi mici? Ei se vor bucura văzând cumpăna zidarului în mâ-

na lui Zorobabel. Iar aceste şapte (candele) sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul".

(Zaharia 4.8-10)

Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici

nu te descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)

Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei

scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei

şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

(Romani 2.3, 4)

Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El

înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama

Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au

nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus

le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe

minuni, din pricina necredinţei lor. (Matei 13.54-58)

Unii oameni dispreţuiesc tot ce sunt incapabili să înţeleagă. (Alexandru Paleologu)

Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea

văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. (Matei 18.10)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite.

(Diogenedin Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model

de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Duhul răutăţii/ Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împo-

triva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva

duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. (Filipeni 6.12)

Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate şi alungă-le de la faţa mea, a nepriceputului.

(Sfinţii Părinţi)

Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor

celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.

(Matei 10.1)

Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă,

luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia

unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. (I Timotei 4.1, 2)

Diavolul, după ce secole de-a rândul s-a luptat să scoată Biserica din lume, fără să reuşeas-

că, acum se luptă să bage duhul lumii în Biserică. (Părintele Porfirie)

Dintre dracii care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei

încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Toti ceilalţi vin după aceştia să ia în primire

pe cei răniţi de ei. Căci este cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei,

dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)

Duhul curviei. 2.10, 12.4

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşu-

lui, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă,

ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)

Închide uşa chiliei tale oamenilor, uşa buzelor tale cuvintelor, şi uşa gândurilor tale duhurilor

necurate. 3.1

Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul soco-

tească-l mai de cinste decât el însuşi. (Filipeni 2.3)

Precum se topeşte ceara de foc, aşa se topeşte duhul necurat de focul lui Dumnezeu. 6.5

Să nu te înalţi întru inima ta pentru că înţelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în

duhul hulirii. (Sfântul Marcu Ascetul)

Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui

Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din

omul acesta. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele

meu, căci suntem mulţi. (Marcu 5.7-9)

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău

şi de aceea duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm

pentru tine, ca duhul rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibe-

reze, să plece de la tine. (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman

persecutor aceste cuvinte)

Dumnezeu să-i răsplătească! 10.3

Egoismul este o patimă rafinată. (Sfinţii Părinţi)

Eu împărat sunt astăzi! Că am împărăţit peste patimi. (Avva Iosif cel din Panefo)

Fărădelegea/ Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc

fărădelegi. (Solomon 10.29)

Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare; iar calea

celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica.

(Solomon 4.18, 19)

Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre îna-

intea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au

împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. (Psalmi 89.7-9)

Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotri-

va celor ce lucrează fărădelegea? Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar

fi sălăşluit în iad sufletul meu. (Psalmi 93.15, 16)

Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi pen-

tru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am păcătuit înaintea Ta. (Ieremia 14.7)

Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu Îşi mai aduce aminte de fărădelegile tale.

(Isaia 43.25)

Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci

acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată. (Ieremia 51.6)

Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trân-

dăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit. (Iezechiel 16.49)

Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.

(Solomon 10.20)

M-am scăpat de fărădelegi şi m-am vindecat. (Sfântul Nicolae Cabasila)

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea

mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmi 50.3, 4)

Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea ce-

lor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.4, 5)

Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. - Căci precum aţi făcut mădularele

voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădular-

ele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi

liberi faţă de dreptate. (Romani 6.19, 20)

Postul curăţeşte păcatele şi fărădelegile tale. 2.10

Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima

mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei

care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor. (Psalmi 140.3, 4)

Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndu-

rările Tale, că am sărăcit foarte. (Psalmi 78.8)

Şi era Iosua îmbrăcat în veşminte murdare şi stătea înaintea îngerului. Şi a răspuns şi a zis ce-

lor care stăteau înaintea lui: "Dezbrăcaţi-l de veşmintele cele murdare!" Şi i-a zis lui: "Iată

ţi-am iertat fărădelegile şi te-am îmbrăcat cu veşmânt de prăznuire!" (Zaharia 3.3, 4)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe

din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de necurăţia.

Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţăr-

nicie şi de fărădelege. (Matei 23.27, 28)

Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii.( François de La Rochefoucauld)

Făţărnicia/ A persevera în făţărnicie devine un pericol mortal. 7.2

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că pos-

tesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. (Matei 6.16)

Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă?

(Iov 20.5)

Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. (Romani 12.9)

Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul frate

lui tău. (Luca 4.42)

Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: "Poporul acesta Mă cinsteşte cu bu-

zele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături

ce sunt porunci ale oamenilor". (Matei 15.7-9)

Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o

deosebiţi? (Luca 12.56)

Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi

nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana de opt-

sprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi

zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de

faptele strălucite săvârşite de El. (Luca 13.15 - 17)

Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. (Luca 12.1)

Ispita făţărniciei 7.2

Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei;

altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâm-

biţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevă-

rat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)

Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea celor

fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.4, 5)

Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să

aduci necinste sufletului tău. (Ecclesiasticul 1.28)

Rugăciunea publică făţarnică 7.2

Un om făţarnic are două feţe şi niciun obraz. (Nicolae Iorga)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen,

dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le

faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23.32)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe

din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de necurăţia. Aşa

şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi

de fărădelege. (Matei 23.27, 28)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidu-

lui, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru

a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară. (Matei 23.25, 26)

Flecăreala este mustrarea deşartă, care se manifestă prin ea, iar somnul lung este lenevirea sufletului. 9.18

Flecarii nu vor moşteni împărăţia lui Dummnezeu. 9.12

Frica apare din lipsa de credintă. 11.9

Frica de lume ne leagă de lume. 7.12

Furia e mama trădării. (Proverb galez)

Furia unui rege e ca răcnetul unui leu, iar bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. (Solomon 19.12)

Furia/ Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută

mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun

nedreptăţii: mânie şi furie. (Romani 2.6-8)

Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulţimii, să fie purtat de ostaşi. Căci mergea după el

mulţime de popor, strigând: Omoară-l! (Faptele Apostolilor 21.35, 36)

Cel care zâmbeşte în loc să se înfurie va fi întotdeuna mai puternic. (Proverb japonez)

Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. Iar Ştefan,

fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta

lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumne-

zeu! Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţându-l afară

din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi

îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, înge-

nunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea,

a murit. (Faptele Apostolilor 7.54-60)

Linişteşte-ţi inima mânioasă şi înfuriată, sileşte-ţi mânia să asculte de raţiune, ca şi calul

de frâu. 12.2

Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu cel înfierbântat de furie să n-ai nici un amestec, ca să nu te

deprinzi pe calea lui şi să-ţi întinzi o cursă pentru viata ta. (Solomon 22.24, 25)

Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios. (Ecclesiasticul 6.2)

Oamenii furioşi nu sunt întotdeauna înţelepţi. (Jane Austen)

Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.