Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,67 Mb.
|
Beţivii nu vorbesc de băutură. (Emile Zola) Beţivul este şi mândru; el nu se va considera beţiv. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de pute- re pe omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ le- gându-l cu lanţuri de nedezlegat. Dar mai bine spus, omul beat e mai rău decât omul mort. Omul mort nu mai poate face rău, nici bine. Omul beat, însă, bine nu poate face, ci numai rău. Face de râs pe toţi, şi pe femeie şi pe copii. Prietenii se ascund şi se ruşinează, gândindu-se la ruşinea lui. Duşmanii se bucură, îşi bat joc de el, îl blestemă … Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor? … (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei şi beţia să nu călătorească cu tine pe cale! (Tobit 4.15) Creaţioniştii par a sugera că o “teorie” este ceva ce ai inventat după o noapte de beţie. (Isaac Asimov) Cu cât stai mai rău cu gânditul, cu atât o duci mai bine cu băutul. (Scriitorul american Terry Goodkind) Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică. (Ioil 1.5, 6)
În urma unei adevărate nevoi, monahului îi este îngăduit să bea vinul cu măsură (cumpătat), ca vinul să lucreze în stomac, nu şi în cap. (Avva Xoie) Lăcomia este o beţie mai rea decât beţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur) "M-au lovit... Nu m-a durut! M-au bătut... Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, voi cere
Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10) Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pier- dere de timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură şi dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi pierde frumuseţea şi cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)
Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinain- te v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
Să fugim de desfătare, de beţia pricinitoare de mult râs şi maică a desfrânării. 2.9 Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. (Romani 13.13, 14) Şi a scos capul din desagă şi, arătându-l, le-a zis: "Iată capul lui Olofern, căpetenia armatei Asirieni- lor; iată şi perdeaua sub care sta în beţia lui. Şi Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei.
Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. (Efeseni 5.18) Trei feluri de oameni spun adevărul: proştii, copiii şi beţivii. (Proverb german) Un om cumpătat nu se împrieteneşte cu un beţiv. (Samuel Smiles) Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic. (Ecclesiasticul 26.9) Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin! (Isaia 5.11) Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare! (Isaia 5.22) Vinul este inocent, doar beţivul este vinovat. (Proverb francez) Blânzi sunt aceia care pun capăt luptei de nepotolit din sufletul lor împotriva mâniei, a poftei şi a patimilor înrudite cu acestea. (Cuviosul Clement Alexandrinul) Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit. (Avva Pimen) Calomnia este fiica ignoranţei şi soră geamănă cu invidia. (F. Romero Robledo) Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea reprezintă doi vinovaţi şi o victimă. (Herodot) Calomnia este o patimă ciudată; încercarea de a o înlătura o face să trăiască; indiferenţa o distruge în mod inevitabil. (Thomas Paine) Calomnia este răzbunarea laşului şi disimularea apărării sale. (Samuel Johnson) Calomnia nu atinge niciodată mediocrităţile, care mor de ciudă că trăiesc ignorate. (Honoré de Balzac) Calomnia nu este altceva decât “zgomotul” pe care îl fac cei nebuni. (Diogene din Sinope) Calomnia/ Adevărul este în principiu cea mai bună soluţie împotriva calomniei. (Abraham Lincoln) Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului. (Socrate) Există ceva mai îngrozitor decât calomnia: adevărul. (Talleyrand) Nu este virtute pe care calomnia să nu ştie să o atingă. (William Shakespeare) Capra vecinului. 4.13 Cârtirea/ Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui, ci au cârtit în corturile lor
ei în pustiu şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile. (Psalmi 105.24-27) Cărturarii cârtitori 11.10 Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacita- tea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik) Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? (Luca 5.21, 22) În pustia aceasta toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron. Şi au zis către ei fiii lui Israel: "Mai bine muream bătuţi de Domnul în pământul Egiptului, când şedeam împre- jurul căldărilor cu carne şi mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-aţi adus în pustia aceasta, ca toată obştea aceasta să moară de foame". (Ieşrea 16.2, 3) Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârcotaş. (Părintele Ilie Cleopa) Nici să cârtiţi, precum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de către pierzătorul.
părtându-Se Domnul, s-a depărtat şi norul de la cort şi iată s-a făcut albă de lepră, ca zăpada. Şi când s-a uitat Aaron la Mariam, iată era leproasă. (Numerii 12.7-10) Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11) Potrivnica ei însă o amăra grozav, aţâţând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci. (I Regi 1.6) Raiul este plin de canceroşi care n-au cârtit. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ) Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea. (Ioan 7.12) Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa. (Luca 20.11, 12) Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.
Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor.
Cel aflat în afara nădejdii este în chip văzut şi în afara credinţei. 11.21 Cel ce caută lauda, e supus patimii şi cel ce se plânge de necaz, iubeşte plăcerea. (Sfântul Marcu Ascetul) Clevetirea 9.8, 10.3, 2.9 Clevetirea/ Cel ce păzeşte legea este un fiu înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine
Cel ce rosteşte clevetirea şi cel ce ascultă, amândoi îl au pe diavol: unul pe limbă, iar altul în urechi. (Sfântul Francisc de Sales) Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor.(Psalmi 71.4) Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lip- sit de ostenelile lor. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte. (Ecclesiasticul 28.15-17) Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte.
Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. (Psalmi 100.6) Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23) Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţelept al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor. (Leonţiu de Bizanţ, unul dintre marii scriitori bisericeşti) Dacă nu ştii să ierţi, rămai în braţele satanei. 10.4 Dacă vezi vreun frate robit de vreo patimă, nu-l urî, urăşte patima, care se războieşte cu el. 8.4 De dragul plăcerii, iubim patimile şi de teama durerii, fugim de virtute. (Sfântul Maxim Mărurisitorul) Defăimarea este fiica amorului propriu şi a trândăviei. (Voltaire) Defăimarea/ Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi defăimarea vor înceta. (Solomon 22.10) Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun. (Solomon 10.18) Iar El le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va aşeza iarăşi toate. Şi cum este scris despre Fiul Omului că va să pătimească multe şi să fie defăimat? (Marcu 9.12) Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. (Psalmi 21.6) Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu
Nu căuta să te înalţi defăimând pe alţii. (în Mahabharata) Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat. (Romani 14.16)
ieşte de rău; căci inima ta singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe alţii. (Ecclesiastul 7.21, 22) Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28) Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. (Efeseni 4.31) Pe calea cea împărătească să umblaţi şi milele să număraţi şi să nu defăimaţi.(Avva Veniamin) Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; el nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte. (Solomon 6.34, 35) Regele s-a bucurat foarte şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă şi Daniel a fost scos din groapă şi nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui. Atunci a poruncit
asupra lor şi le-au sfărâmat toate oasele. (Daniel 6.24, 25) Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bă-
Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. (Psalmi 118.141) Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina
neli, lauda de sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumneze- iesc şi nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul) Delăsarea 10.1 Deşertăciunile lumeşti. 5.2 Desfătarea 5.15 Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.5) Desfătarea/ Care om, îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhovnicesc? (Sfântul Vasile cel Mare) Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milosti- veşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. (Psalmi 4.1) Când trupul se desfată, se face uşă de intrare a diavolului în suflet. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voas- tre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele ce- le nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. (II Petru 2.13, 14) Gloria nu-l poate desfăta pe cel ce o câştigă prin furt şi nu prin vrednicie. ((Nicolai V. Gogol) Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea ce-
Pune faţă în faţă aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care înde- părtează de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare) Să fugim de desfătare, de beţia pricinitoare de mult râs şi maică a desfrânării. 2.9 V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii. (Iacob 5.5) Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. (Luca 6.25) Desfrânarea 2.9, 8.9 Desfrânarea/ A iubi pe duşmani nu înseamnă a iubi răul, nici necredinţa sau desfrânarea sau hoţia, ci în- seamnă a iubi pe hoţ, pe necredincios, pe desfrânat nu pentru că păcătuiesc, că prin asta întinează numele de om, ci pentru că sunt oameni şi făpturi ale lui Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul) Acolo unde sfânta pietate e alungată, domneşte desfrâul. (Publilius Syrus) Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulte- rul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. (Marcu 7.21-23) Ce folos are păcătosul de curviile sale din tinereţe, dacă la bătrâneţe ajunge povară pentru copiii săi? (Părintele Savatie Baştovoi) Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte
Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor. (Ieremia 5.7) Curvia 5.16 De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai. (Psalmi 49.19) Desfrânarea 2.9, 8.9 Dintre dracii care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei în- credinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Toti ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)
Flaccus)
Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5) Duhul curviei. 2.10, 12.4 Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului.
Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. (Matei 5.28) Fraţilor, prea-săturarea este maica desfrânării, iar postul şi înfrânarea este bogăţia sufletului. (Patericul) Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se de- dă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? (I Corinteni 6.18, 19) Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. (Apocalipsa 17.5)
şi cum vei afla la bătrâneţile tale? (Ecclesiasticul 25.3-5) În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, za- darnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, … (vezi Sufletul/) Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpă- tarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21) Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. (Solomon 23.20, 21) Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici des- frânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10) Nu-l judeca pe cel curvar, dacă eşti tu curat, căci de asemenea calci legea. Căci Cel ce a zis: să nu curveşti, a zis şi să nu judeci! (Patericul) Postul este frâu călugărului asupra păcatului. Cel ce îl leapădă, cal turbat după parte femeias- că se află. (Avva Yperehie)
Yüklə 7,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|