Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Daniel 6.17-25)

În anul întâi al domniei lui - eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru care a fost

cuvântul Domnului către proorocul Ieremia, ani care trebuia să se împlinească de la dărâmarea Ieru-

salimului. Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi,

cu post, sac şi cenuşă. Şi m-am rugat Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit şi am zis: "O, Doam-

ne, Dumnezeule cel mare şi minunat, Care păzeşti legământul şi îndrumarea pentru cei ce Te iubesc

pe Tine şi iau aminte la poruncile Tale! (Daniel 9.2-4)

Postiţi post sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul Dum-

nezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L: "O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului şi vi-

ne ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noştri, bucuria şi vese-

lia din templul Dumnezeului nostru? … (Ioil 1.14-20)

Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, prăznuiţi sărbătoarea cea pentru toţi! Adunaţi poporul,

vestiţi o adunare sfântă, strângeţi laolaltă pe bătrâni, aduceţi copiii şi pruncii care sug la sân; să iasă

mirele din cămara lui şi mireasa din iatacul ei! Între tindă şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului,

şi să zică: "Milostiveşte-Te, Doamne, către poporul Tău şi nu face de ocară moştenirea Ta ca să-şi

bată joc de ea neamurile!" Pentru ce să se spună printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?"

(Ioil 2.15-17)

Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!" Atunci Ninivite-

nii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai

mici. Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veş-

mântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Apoi, din porunca regelui şi a dregă-

torilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce ni-

mic, să nu pască şi nici să bea apă; iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din

toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvâr-

şesc mâinile lui; poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei

Lui ca să nu pierim!" Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de a părut rău Domnului de prezice-

rile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit. (Iona 3.4-10)

Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine şi mi-a zis: "Vesteşte la tot poporul ţării şi preoţilor: "Da-

că aţi ţinut post şi v-aţi tânguit în luna a cincea şi într-a şaptea, vreme de şaptezeci de ani, pentru Mi-

ne, oare, aţi postit voi? Şi dacă mâncaţi şi beţi, oare nu sunteţi voi aceia care mâncaţi şi care beţi?

Nu cunoaşteţi voi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin graiul profeţilor de mai înainte, când Ieru-

salimul era locuit şi paşnic, cu cetăţile sale dimprejur, şi când Neghebul şi Şefela erau locuite?"

(Zaharia 7.4-7)

Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine zicând: "Aşa zice Domnul Savaot: Postul din luna a pa-

tra, a cincea, a şaptea şi a zecea vor fi pentru casa lui Iuda spre veselie şi bucurie şi zile bune de săr-

bătoare! Dar iubiţi adevărul şi pacea! (Zaharia 8.18, 19)

Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti. Faceţi bine şi

răul nu vă va ajunge! Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate, decât

bogăţie cu nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur, căci milostenia izbăveşte de la

moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult. (Tobit 12.7-9)

Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimu-

lui au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic. (Iudita 4.13)

Şi Iudita a rămas văduvă; a trăit în casa ei trei ani şi patru luni. Şi ea îşi făcuse o colibă pe acoperişul ca-

sei şi umbla încinsă cu sac împrejurul coapselor sale şi purta hainele văduviei sale; şi postea în toate

zilele văduviei sale, afară de ajunul zilelor de odihnă, şi de zilele de odihnă, afară de ajunul lunilor noi

şi de lunile noi, afară de praznice şi de zilele de veselie ale neamului lui Israel. (Iudita 8.4-6)

Şi a citit Baruh cuvintele cărţii acesteia înaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege în Iuda, şi înaintea a tot

poporul, care venise să audă cartea. Şi înaintea dregătorilor, şi a fiilor regelui, şi înaintea bătrânilor şi

înaintea a tot poporul, de la cel mic până la cel mare, a tuturor celor ce locuiau în Babilon, pe malul

râului Sud, care plângeau şi posteau şi se rugau înaintea Domnului. Şi a adunat argint după cît a

putut da mâna fiecăruia. (Baruh 1.3-6)

Şi am făgăduit acolo post din partea tinerilor, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cerând de la El

bună călătorie şi nouă şi celor împreună cu noi, fiii noştri, şi dobitoacele. (III Ezdra 8.52)

Şi sculându-mă din locul unde posteam, cu hainele şi cu veşmântul cel sfânt sfâşiate, plecând genunchii

şi întinzând mâinile către Domnul, am zis: "Doamne, ruşinatu-m-am şi m-am temut înaintea feţei Ta-

le, pentru că păcatele noastre s-au înmulţit peste capetele noastre şi fărădelegile noastre au ajuns

până la cer, încă din vremea părinţilor noştri, şi suntem în mare păcat până azi. (III Ezdra 8.76-78)

Nu fi nesăţios în nici o desfătare, şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi

durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori

viaţa. [Înţelepciunea lui Isus Sirah (Ecclesiasticul 37.32-34)]

Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era

la Miţpa. Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-au

rupt hainele. Şi au deschis cărţile legii, în care neamurile căutau să găsească potriviri cu idolii lor.

(I Macabei 3.47-49)

Postul ne disciplinează, rugăciunea ne înnobilează. (Părintele Dumitru Păduraru)

Postul ne eliberează de patimi. 10.14

Postul nu iubeşte lumea, nici cele din lume. 2.9

Postul nu pomeneşte pe nimeni de rău. 2.9

Postul păstrează, în cel care-l păzeşte, darurile lui Dumnezeu şi-l îmbracă în haina luminii dumnezeieşti. 6.17

Postul poate să ne ajute în lupta cu păcatul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Postul presupune şi reţinerea de la băuturi alcoolice. 2.10

Postul şi rugăciunea. 2.8, 2.10, 9.13

Postul şi rugăciunea se intercondiţionează. 2.10

Postul trebuie ţinut în chip deosebit numai pentru Dumnezeu, spre umilinţa inimii şi curăţirea de păcate.

(Sfântul Ioan Casian)

Postul trimite rugăciunea la cer. 2.9

Postul trupului este hrana sufletului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul, bucuria împărtăşirii aceleiaşi vieţi în Hristos. 5.8

Postul, bun păzitor al sufletului, întemeiere împreună lucrătoare a trupului. 2.9

Postul, calea pocăinţei şi ziditor al lacrimilor. 2.9

Postul, împreună locuitor al trezviei şi ziditor al întregii înţelepciuni. 2.9

Postul, maică a sănătăţii. 2.9

Postul, mărturisirea credinţei. 5.8

Postul, o metodă prin care încercăm să ne apropiem de Dumnezeu. 6.17

Postul, scară către cer. 2.9

Postul, un dar spre desăvârşire. 10.10

Postul, un dar şi un mijloc de desăvârşire. 10.10

Postul/ Acest neam de demon nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. 2.19 (Matei 17.21)

Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?

Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele

va fi luat de la ei şi atunci vor posti. (Matei 9.14, 15)

Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să ne

abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci ca să

ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti.Că dacă ne-am

rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu cele duhovniceşti

şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte bune, nici n-am mai

avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreap-

tă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat

leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor du-

hovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat

grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. (Matei 6.16)

Cei care au ajuns la această treaptă a posului (a patra), pot stăpâni cu uşurinţă trupul şi gândurile, şi pot

spori mult pe calea rugăciunii. 11.11

Cine nu ţine postul Bisericii, ajunge să ţină postul doctorului. (Sfântul Vasile cel Mare, medic de profesie)

Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a omului, prin

rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)

De mare folos este pentru călugări postul. 11.11

Disciplina postului, care întăreşte disciplina umană în general. 7.11

Dragă, mie mi-ar fi greu să nu postesc! (Părintele Teofil Pârâian, 10.10)

Etapele postului. 6.17

Folosul postului pentru trup. 6.9

Fraţilor, prea-săturarea este maica desfrânării, iar postul şi înfrânarea este bogăţia sufletului. (Patericul)

Istoveşte-ţi trupul cu postul şi cu privegherea, şi vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri.(Sfântul

Serafim de Sarov)

Iubeşte postul cel prea bun; lucrul cel cinstit şi lui Dumnezeu Îi este plăcut. 2.9

În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă

de haine. (II Corinteni 11.27)

Legea postului a fost dată în Paradis .….. Cuvântul “nu mâncaţi” este o lege a postului şi înfrânării. 6.9

Milostenia, unită cu postul, izbăveşte de moarte. 10.11

N-am postit şi am fost alungaţi din rai. Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai. 6.9

Natura este o staţie de radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul, doar să alegem postul.

(George Washington Carver)

Noi nu suntem omorâtori de trupuri, ci omorâtori de patimi. (Sfântul Vasile cel Mare, despre post)

Nu poţi să crezi în Dumnezeu şi să nu posteşti. 7.11

Omul care şi-a rânduit bine postul, va putea să intre cu uşuriţă, dar şi cu evlavie, în cămara lui Hristos. 10.7

Paza minţii sau a gândurilor, latura interioară a postului. 4.14

Pentru ce a fost rânduit Postul cel Mare, care este obligatoriu pentru toţi? 11.12

Pentru multă lume, postul este sinonim cu tristeţea. 5.8

Pocăinţa fără post este neputincioasă. 6.9

Postim ca să învingem moartea, biologicul din noi, ca să ne desăvârşim. 10.10

Prin post slăbeşti trupeşte şi te întăreşti sufleteşte. (Sfântul Vasile cel Mare)

Prin post şi priveghere diavolul este dezarmat şi se retrage. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Pune faţă în faţă aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care îndepărtează

de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)

Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există

mândrie. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Rostul Postului Mare 11.12

Să postim, ca să intrăm în rai. 6.9

Săptămâna brânzei 9.13

Scopul postului: uşurarea inimii, ca să se poată deschide către realităţile spirituale. 10.12

Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăţia inimii. (Sfântul Ioan Casian)

Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a

zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a

zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".

(Matei 4.2-4)

Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua

în post şi în rugăciuni. (Luca 2.37)

Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va

fi luat de la ei şi atunci vor posti. (Matei 9.15)

Treptele postului 11.11

Tristeţea strălucitoare a postului. 10.12

Tristeţea tainică a Postului Mare. 10.12

Truda şi postul, sărăcia şi umilinţa nu sunt grele pentru cei ce le acceptă, ci pentru cei ce nu vor să le

accepte. (Salvianus, scriitor bisericesc din veacul al cincilea)

Trupul celui ce posteşte este vrednic de cucernicie şi sufletul este sfinţit. 2.9

Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră; aco-

lo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele pentru

care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce putem face şi

ce nu. Efectele postului nu se pot simţi imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proo-

rocului Ilie, trei ani şi şase luni, sau poate o viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi,

ne poate arăta pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii. Alte roade pe care le dobândim în urma pos-

tului sunt tainice. În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei care postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pri-

cina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea

celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci

când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)

Zis-a un bătrân: Fiilor, bine e să-l saturi pe cel sărac şi flămând, şi aşa să posteşti!

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de toate

în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot ceasul să fii smerit, şi tu-

turor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai bun decât tine. Fără smerenie nu e

nicio nădejde în mântuire.

Poticnirea/ Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu te voi învăţa calea înţelep-

ciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga,

nu te vei poticni. (Solomon 4.10-12)

Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.(I Corinteni 8.9)

Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de

poticnire sau de sminteală. (Romani 14.13)

El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă şi

laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. (Isaia 8.14)

Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, căci

ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi

piciorul tău nu se va poticni. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce.

(Solomon 3.21-24)

Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.

(Psalmi 72.2)

Necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi răzvrătirea, năs-

cocirea şi cugetarea la lucruri viclene. Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe;

adevărul se poticneşte în pieţe şi fapta cinstită nu mai are loc. (Isaia 59.13, 14)

Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum şi eu plac tuturor

în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască. (I Corinteni 10.32)

Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănân-

că spre poticnire. (Romani 14.20)

Nu te bucura când cade vrăjmaşul tău şi, când se poticneşte, să nu se veselească inima ta, ca nu cumva

să vadă Domnul şi să fie neplăcut în ochii Lui şi să nu întoarcă mânia Sa de la el (spre tine).

(Solomon 24.17, 18)

Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte. El dă cu picioarele în laţ şi

se plimbă în reţeaua de sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. (Iov 18.7-9)

Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel

ce va crede în ea nu se va ruşina". Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce

nu cred, piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului, şi piatră

de poticnire şi stâncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre

care au şi fost puşi. (I Petru 2.6-8)

Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi bâjbâim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca

şi înserate; între oamenii în putere suntem ca nişte morţi. (Isaia 5.10)

Potolirea/ Blânzi sunt aceia care pun capăt luptei de nepotolit din sufletul lor împotriva mâniei, a poftei şi a patimilor

înrudite cu acestea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Când stomacul e plin, se aprind şi dorinţele după alte plăceri; iar când se află în lipsă, rămân şi acestea

liniştite şi mai potolite. (Sfântul Nil Ascetul)

Dezordinea nu se potoleşte niciodată de la sine. (Seneca)

Dezordinea se va potoli prin disciplină si frică, niciodată de la sine. (Seneca)

După aceea a grăit Domnul lui Moise şi a zis: "Spune fiilor lui Israel şi ia de la ei, de la toate căpeteniile lor,

după seminţii, douăsprezece toiege, câte un toiag de fiecare seminţie, şi numele fiecărei căpetenii scrie-l

pe toiagul său; iar numele lui Aaron să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag vor da de fiecare căpete-

nie de seminţie. Toiegele acelea să le pui în cortul adunării înaintea chivotului legii, unde Mă arăt ţie. Şi

va fi că toiagul omului pe care-l voi alege va odrăsli; şi aşa voi potoli cârtirea fiilor lui Israel, cu care

cârtesc ei împotriva voastră". (Numerii 17.1-5)

Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care îşi avea

locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri, pentru că de multe ori fiind legat

în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească; şi neînce-

tat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. (Marcu 5.2-5)

Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Sale, şi în zilele ce vin

ce vin veţi pricepe aceasta lămurit. (Ieremia 23.20)

Murdăria ta e atât de grozavă, că oricât te voi curăţi, tu tot necurată vei fi; de acum înainte nu te vei mai

curăţi de murdăria ta, până ce nu-Mi voi potoli urgia Mea asupra ta. (Iezechiel 24.13)

Răutatea se înmoaie şi se potoleşte cu blândeţea, iar nu cu altă răutate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină um-

bră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej. Dar Dumnezeu,

a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat. Şi la răsăritul

soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el

se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: "Mai bine este să mor decât să trăiesc!"

(Iona 4.5-7)

Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor; căci nu pricepu-

seră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată. (Matei 6.51, 52)

Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti. (Psalmi 88.10)

Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El

le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne,

dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a

mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat,

zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule,

pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat,

zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. (Matei 14.26-33)

Potrivit/ A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune. (Cicero)

Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te

lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor. (I Timotei 1.18)

Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos,

pentru trupul Lui, adică Biserica, al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-

a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, taina cea din veci ascunsă

neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi, a voit Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei

acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1.24-27)

Arta nu se potriveşte cu mediocritatea: ea dă aripi, nu cârje. (Victor Hugo)

Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi

eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca

să-L dea în mâinile lor. (Matei 26.14-16)

Credinţa în Dumnezeu, care face atât cât e cu putinţă pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu ca

dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu. (Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Dacă aştepţi momentul potrivit, te întrec alţii, care nu îl aşteaptă. (Woody Allen)

Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui Dum-

nezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea, se cuvine

laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una este moşteni-

toarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o împartă în multe bise-

rici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce

priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Iar eu am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte; iar el însuşi cerând să fie judecat de Cezarul, am

hotărât să-l trimit. Dar ceva sigur să scriu stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea

voastră şi mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce va fi cercetat, să am ce să scriu, căci mi se

pare nepotrivit să-l trimit legat, fără să arăt învinuirile ce i se aduc. (Faptele Apostolilor 25.25-27)

Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia

lui Dumnezeu. (Luca 9.62)

Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus. Şi, auzind ei, s-au

bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit. (Marcu 14.10, 11)

În multe medii a devenit nepotrivit, aproape obscen, să vorbeşti de Dumnezeu. (Teologul Olivier Clément)

Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de

simţurile sufletului său, deoarece, potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci sim-

ţuri ale sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel

de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu

adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi

un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea

legăturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura,

suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem

acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)

Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp

potrivit. (Evrei 4.16)

Sfatul bun la timpul potrivit este o milostenie mai mare decât sumele de bani, pentru că este sfatul Cuvân-

tului spre folos pentru mântuire. (Patriarhul Daniel)

Succesul este simplu. Fă ceea ce este potrivt, pe calea potrivită, la timpul potrivit. (Arnold H. Glasow)

Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".