Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(I Corinteni 4.12)

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi

înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel

de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi

vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. (Luca 24.36-39)

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna

lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este

omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera

în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând

ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.

(Faptele Apostolilor 28.3-6)

Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău. (Luca 4.11)

Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi

toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. (Marcu 7.2, 3)

Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. Şi S-a atins de mâna

ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui. (Matei 8.14, 15)

Ticăloşia şi luxul se ţin de mână. (Mihail Sadoveanu)

Un frate a venit în chilie la Avva Pimen, zicându-i: Multe gânduri am şi mi-e teamă de ele. Bătrânul a scos

pe frate afară şi i-a spus: Întinde-ţi mâinile şi opreşte vânturile, poţi? - Nu. - Dar te laşi dus

de ele? - Nu. - La fel nici gândurile nu le poţi opri. Altceva este însă să le stai împotrivă.

Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la cuvânt.

(Ecclesiasticul 9.17)

Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săra-

cul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. (Psalmi 9.34)

Wagner este puternic, foarte puternic, pune mâna pe artă şi o răsuceşte cum vrea el. (Modest Musorgski)

Zis-a Avva Teodor: Lucrul mâinilor îl avem sub lucrul sufletului, dar acum s-a făcut lucrul sufletului sub

lucrul mâinilor.

Mândria 11.8

Mângâierea în necazuri 5.18

Mângâierea/ Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere. Atunci s-a umplut de bucurie gura

noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"

(Psalmi 125.1, 2)

Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugă-

ciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.

(Ecclesiasticul 35.17, 18)

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe

cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi

s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo

să treacă la noi. (Luca 16.25, 26)

Doamne, Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine, robul tău, şi căutând din înălţimea cea sfântă a Ta, dă-mi

tărie şi putere în ceasul acesta, pentru ca să rabd durerile acestea şi să-mi răsplătesc cu sângele meu

greşeala. Căci mă lepădasem de Tine, Făcătorul şi Stăpânul meu. Acum îmi pare rău de aceasta şi

mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc preasfânt numele Tău şi-mi pun sufletul meu pentru

Tine, iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmaşii Tăi şi să se ruşineze.

Căci Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat. (Sfântul Sfinţit Mucenic Iacob Persul, condamnat

la moarte prin decapitare)

E o mare mângâiere să-ţi plângi părinţii la mormânt. (Mitopolitul Bartolomeu Anania)

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. (Matei 5.4)

Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru,

având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

(Faptele Apostolilor 4.36, 37)

Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea, că pe mulţi i-a

omorât întristarea şi nu este folos întru ea. (Ecclesiasticul 30.23, 24)

Mare este mângâierea de a suferi pentru Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub

masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nesta-

tornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri mincinoase în-

lănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează. Astfel,

pe una o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută şi pruden-

tă în exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi

din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi.

(Betius, scriitor bisericesc)

Omul se tămăduieşte cu iertare, cu dragoste, cu mângâiere. 10.16

Prezenţa mângâietoare a Duhului Sfânt 3.4

Prietenia este una din mângâierile vieţii. (Gala Galaction)

Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.

(Ecclesiasticul 35.18)

Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe

Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi,

că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. (Ioan 14.16-18)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi

închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă,

dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio

şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Unde este mângâierea Duhului, neputinţa şi trândăvia nu rămân. 1.1

Mânia 12.2

Mântuirea 1.2, 2.14, 5.1, 6.6, 7.2, 10.19, 11.2, 11.17

Mântuirea este, în acelaşi timp, şi lucrarea lui Dumnezeu, dar şi lucrarea noastră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Mântuirea în viaţa de familie. 10.5

Mântuirea noastră trece prin curtea vecinului. (Părintele Mihai Hau)

Mântuirea se realizează prin Cel care mântuieşte, nu prin cel care se mântuieşte. 10.19

Mântuirea, faptă teandrică. 8.13, 10.19

Mântuirea, urmarea esenţialului. 11.2

Mântuirea/ A cerceta despre Dumnezeu pentru a descoperi, este lucru mântuitor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. (Psalmi 3.8)

A mântui înseamnă a elibera, a scăpa de ceva. 8.13, 10.19

A şti la scară umană poate fi folositor, dar în niciun caz mântuitor. (Petre Ţuţea)

A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de

Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine,

se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. (Ioan 10.7-9)

Adam a căzut în rai şi Lot s-a mântuit în Sodoma. (Sfinţii Părinţi)

Aşa dar, nu pierdeţi timpul acestei vieţi, de el atârnă mântuirea noastră. (Părintele Narcis Stupcanu)

Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale.

Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea mântuirii dreptului. Ei

vor zice, căindu-se în inima lor şi gemând întru strâmtorarea duhului lor: "Acesta este pe care-l aveam

altădată de batjocură şi ţinta ocărilor noastre. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.1-3)

Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a

zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă. (Matei 19.25, 26)

Bogaţii procură săracilor mijloace pentru hrană, iar săracii - mijloace pentru mântuirea lor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ca cei morti să fii, să nu socoteşti nici lauda şi nici ocara, şi poţi să te mântuieşti. 11.2

Care e diferenţa dintre un filosof şi un creştin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care

umblă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune. Unul

care clădeşte şi altul care dărâmă. Unul iubitor de greşeală, celălalt duşman al ei. Unul care strică

adevărul şi altul care-l restabileşte, lămurindu-l. Unul care fură şi altul care păzeşte să nu se fure.

(Tertulian)

Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea

lui Dumnezeu. (I Corinteni 1.18)

Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai

mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu

prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. (Romani 5.10, 11)

Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Matei 18.11)

Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea

lumii aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a

adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dove-

dit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva

ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare. (Romani 8.24, 25)

Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea, doar

voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei. (Romani 11.13, 14)

Cel ce rabdă până la sfârşit, acela se va mântui. (Matei 24.13)

Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească. (Sfinţii Părinţi)

Credinţa este tărie spre mântuire şi putere spre viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea. (Psalmi 90.16)

Cum să mă mântuiesc? - Trăieşte după porunci, roagă-te lui Dumnezeu. 1.6

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de

filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să

arate semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit

la creştinism în secolul trecut)

Dacă dorim să facem ceva pentru sufletul nostru, trebuie să primim jugul Mântuitorului. (Părintele

Dumitru Păduraru)

Dacă orice credinţă mântuieşte, atunci jertfa lui Hristos este fără rost. Dacă orice interpretare a Bibliei

este corectă, atunci toată istoria Bisericii este o absurditate. (Părintele Constantin Necula)

De ai inimă trează, poţi să te mântuieşti. (Avva Pambo)

De-ar fi să-mi zdrobeşti toate oasele, nu voi înceta să mărturisesc că numai credinta în Hristos duce pe

oameni la mântuire. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Chiriniei)

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; Mulţi zic sufletului meu: "Nu

este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! " Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel

ce înalţi capul meu. (Psalmi 3.1-3)

Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema. (Psalmi 19.10)

Dobândeşte pacea în inima ta şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui. (Sfântul Serafim de Sarov)

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele;

de cine mă voi înfricoşa? (Psalmi 26.1, 2)

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se că-

iască şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie şi

recunoştinţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va pri-

mi şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte de

venirea comunismului)

Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej

să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se

întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)

Durerea din timpul rugăciunii se preface în bucurie şi astfel mai facem un pas către mântuire. 11.9

Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.

(Matei 1.21)

Egoismul este piedica mântuirii. (Sfinţii Părinţi)

El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia

naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt. (Evrei 3.5)

Fiecare să dea lupta cu sine dacă vrea să se mântuiască. 4.7

Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să ne mântuim sufletul şi să ne

spălăm păcatele cu sângele nostru. (Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, decapitat împreună

cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache pentru că nu s-au lepădat de credinţa creştină.)

Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcă-

tos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.

(I Petru 5.19, 20)

Frica de Dumnezeu este o virtute, pentru că prin aceasta se poate mântui. 11.9

Grija pentru mântuirea sufletului 4.11

Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit

femeia din ceasul acela. (Matei 9.22)

Iisus Hristos este numit cu două nume: cu numele Iisus, pentru că mântuieşte, şi cu numele Hristos,

pentru că este mare Preot. (Sfântul Chiril al Alezandriei)

În afara bisericii nu este mântuire. (Sfântul Ciprian al Cartaginei)

Începutul mântuirii este cunoaşterea de sine. Această cunoaştere se dobândeşte prin examinarea meto-

dică a conştiinţei. (Sfântul Efrem Sirul)

Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un

semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-

te bine, adună-ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în

întregime? De ce? Este semnul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce Domnul nostru

Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră

a fiinţei sale. De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne

adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână

în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; apucă ar-

ma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc;

spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!" (Psalmi 34.1-3)

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în

Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi

rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârcotaş. (Părintele Ilie Cleopa)

Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.

(Psalmi 11.1)

Menirea noastră pe pământ este să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să căutăm mântuirea.

(Părintele Paisie Olaru)

Nădejdea mântuirii veşnice 11.15

Ne mântuim prin aproapele nostru. (Sfinţii Părinţi)

Nici eu nu pot să cred că se poate mântui cel care nu munceşte pentru mântuirea aproapelui.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care

trăim şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvâr-

şesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te

hrăneşti cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni

este alături de noi crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face

câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că me-

reu se deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute. Mulţi din cei

care şchiopătau altă dată, ceea ce Scriptura numeşte omul dinăuntru, cum s-au vindecat prin învăţă-

tură să se ridice, nu în sens propriu, ci ca cerbul, animalul de care se feresc şerpii, fiind imunizat împo-

triva oricărui venin al viperelor. Da, aceşti şchiopi vindecaţi primesc de la Iisus puterea de a putea

călca în drumul lor, altă dată clătinat, peste şerpii şi peste scorpiile păcatului. Într-un cuvânt, peste

toată puterea vrăjmaşului, fără să păţească niciun rău, căci şi ei au fost imunizaţi contra oricărui rău

şi venin diavolesc.

Nu cunosc pe nimeni care să se fi mântuit singur. (Sfântul Vasile cel Mare)

Nu există mântuire, fără efortul dat pentru mântuirea celuilalt. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste pră-

păstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.

(Liviu Rebreanu)

O picătură de înţelepciune, izvorâtă din frica de Dumezeu, ne poate mântui. (Sfinţii Părinţi)

Pentru a te mântui e de ajuns să vrei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucru-

rile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limi-

tate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Pune faţă în faţă aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care îndepărtează

de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)

Purtând slăbiciunile unii altora, aşa vom merge spre mântuire. (Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa)

Răbdarea este o binecuvântare divină. Prin răbdare creştem, ne înălţăm şi ne mântuim. (Părintele

Dumitru Păduraru)

Să nu fericeşti pe nimeni înainte de sfârşit, dar nici să nu te deznădăjduieşti de mântuirea nimănui.

(Sfântul Efrem Sirul)

Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"

(Psalmi 34.3

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândi-

rea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne

dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milosti-

vă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori

munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalţă mintea către

Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Sfatul bun la timpul potrivit este o milostenie mai mare decât sumele de bani, pentru că este sfatul

Cuvântului spre folos pentru mântuire. (Patriarhul Daniel)

Smerenia este scurtătura către mântuire. (Sfinţii Părinţi)

Sufletul cuprins de deznădejde în privinţa mântuirii nu este departe de nebunie. (Sfântul Ioan Gură de

Aur)

Şcoala nu te mântuieşte. (Părintele Arsenie Boca)

Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci

Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Luca 19.9, 10)

Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind

că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem

aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a

lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac

ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pen-

tru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slo-

bozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o

înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.