Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Măsurile cele mai bune, planurile cele mai bine concepute riscă să dea greş, dacă nu sunt puse îndată în

aplicare. (Oxenstierna)

Moartea este a vieţii în aceeaşi măsură ca şi naşterea. (Rabindranath Tagore)

Nimic nu înalţă mai mult în lume decât măsura şi modestia. (Epictet)

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care

măsuraţi, vi se va măsura. (Matei 7.1, 2)

O mică doză regulată de lumesc poate acţiona asemenea unui vaccin care să ducă în cele din urmă la imu-

nitate faţă de atracţiile lumeşti. (Părintele Serafim Rose)

Pericolul primordial în viaţă este să-ţi iei prea multe măsuri de precauţie. (Alfred Adler)

Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire.

(Norman Vincent Peale)

Regulă importantă a vieţii: nimic peste măsură. (Terenţiu)

Să păstrăm măsură, atât la vorbe, cât şi la ascultare. (Sfântul Vasile cel Mare)

Sfânta Cruce este măsura paşilor pe care-i facem noi spre veşnicia lui Dumnezeu. (Părintele Dumitru

Păduraru)

Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi,

vi se va da şi vă va prisosi. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

(Marcu 4.24, 25)

Talentul este, în mare măsură, o chestiune de perseverenţă. (Francisco Umbral)

Tendinţa scolastică de abordare şi analiză a slujbelor bisericeşti experiată de teologii zilelor noastre şi lipsa

de trăire din timpul Sfintei Liturghii a credincioşlor constituie probleme grave cu care ne confruntăm în

momentul de faţă şi care necesită un răspuns adecvat. Ne îndreptăm atenţia asupra unui mare teolog

contemporan care, cu toate că a predat teologie liturgică întrega sa viaţă, a reuşit, în egală măsură,

să îşi păstreze şi trăirea duhovnicească: părintele Alexander Schmemann. (Părintele Adrian Agachi,

autorul articolului “După această <>, se întorceau în lume”, publicat în ziarul

Lumina din 30.10.2014)

Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul. (Constantin Brâncuşi)

Un bărbat care ştie să fie fericit cu o iluzie simplă este nemăsurat mai deştept decât unul care se îndoieşte

de realitate. (Alphonse Allais)

Viaţa nu se măsoară în timp, ci în generozitate. (Peter Marshall)

Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic. (Socrate)

Mâine/ Astăzi se înalţă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit. (I Macabei 2.62)

Astăzi sufăr eu pentru mine, dar mâine va suferi Hristos pentru mine. (Sfânta Feicitas, în preziua execuţiei)

Cel ce minte astăzi pentru tine, mâine va minţi contra ta. (Richard Wurmbrand)

Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre

păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici)

Împrejurarea este foarte importantă în acţiunile omeneşti, astfel încât ceea ce ar fi cel mai bine de făcut

acum, mâine ar fi zadarnic şi rău. (Axel Oxenstierna)

În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Şi El

le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine,

iar a treia zi voi sfârşi. (Luca 13.31, 32)

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. (Regele României Mihai-I)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, munca

şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai adăugăm

şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lu-

cruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

Nu lăsa pe mâine ceea ce poţi face astăzi. (Proverb)

Nu spune aproapelui tău: "Du-te şi vino, mâine îţi voi da!", când poţi să-i dai acum. (Solomon 3.28)

Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere. Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi

nu buzele tale. (Solomon 27.1, 2)

Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

(Matei 6.34, 12.15)

Povara zilei de mâine, adăugată celei de azi, poate face să se clatine şi omul cel mai puternic.

(Thomas Carlyle)

Să nu amânăm niciodată săvârşirea faptelor bune, ca să nu fim întâmpinaţi cu întrebarea Sfântului

Ambrozie al Milanului: “De ce amâi pentru ziua de mâine?”, şi apoi cu mustrarea lui: “Poţi să

lucrezi şi azi, fiindcă s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi, şi pe cea de mâine să n-o mai apuci. Nici

pierderea unei singure ore nu înseamnă o pagubă mică. Chiar şi o singură oră este o parte din viaţă”.

(Părintele Narcis Stupcanu, la emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Trăieşte ca şi când ai muri mâine. Învaţă ca şi când ai trăi veşnic. (Mahatma Gandhi)

Viitorul începe acum, nu mâine. (Papa Ioan-Paul-II)

Mâinile/ Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii

eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă

era să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce ago-

nisim rămâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca

mâinile sale să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.

Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumne-

zeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu

cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău". Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul

Dumnezeul tău". (Matei 4.5-7)

Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. (Matei 12.13)

Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi iarăşi: "Domnul va judeca pe

poporul Său". Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu. (Evrei 10.30, 31)

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul

că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de

îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale,

toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas tare,

a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul,

văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.

(Luca 23.45-47)

Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.

(Solomon 17.16)

Cei lipsiţi de judecată nu ştiu că au binele în mâna lor, până ce-l scapă. (Sofocle)

Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă

să dea şi celui ce are nevoie. (Efeseni 4.28)

Cele două mâini ale lui Dumnezeu: Fiul si Duhul Sfânt. 5.17

"Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi zidi Mie? - zice Domnul –

sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?"(Faptele Apostolilor 7.49, 50)

Cheamă norocul în ajutor, dar dă şi din mâini. (Plutarh)

Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să impui invidiei

tăcere. (William Shakespeare)

Credinţa înseamnă să punem toate poverile noastre în mâinile lui Hristos. (Augustin Păunoiu)

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. (Psalmi 135.12)

Cultura este un instrument mânuit de profesori pentru a fabrica profesori, care atunci când le vine rândul

vor fabrica profesori. (Simone Weil)

De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. (Solomon 30.32)

Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?

Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui. (Matei 27.17, 18)

Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost scoasă

afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat. (Matei 9.24, 25)

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun

mâna pe ea. (Matei 11.12)

Dintre dracii care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredinţaţi cu

poftele lăcomiei pântecelui. Toti ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este cu

neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui.

(Evagrie Ponticul)

Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. Acelea vor pieri,

iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.

(Pslami 101.26, 27)

Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, de am răsplătit cu rău

celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigonească vrăjmaşul sufle-

tul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. (Palmi 7.3-5)

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a

după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie,

ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa

Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se

sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. (Psalmi 62.1-6)

E mai grav să nu ai ce oferi cu inima şi mintea decât să ai mâinile goale. (Vladimir Ghika)

Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În ace-

eaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala pere-

telui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi

gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul

neîncetat. (Daniel 5.4-6)

Gândul la Dumnezeu, o rugăciune la îndemâna fiecăruia. 4.9

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată

viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a

strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, ne-

văzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur,

căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)

Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca să nu

audă. (Isaia 59.1)

Inginerilor le place să rezolve probleme. Dacă nu au o problemă la îndemână, o creează. (Scott Adams)

În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fie-

care zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să

se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit. (Matei 26.55, 56)

În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri. (Iov 12.10)

În vremea lui Ioaş s-a îmbolnăvit Elisei de o boală de care apoi a şi murit. Atunci a venit la el Ioaş, regele

lui Israel şi, plângând deasupra lui, a zis: "Părinte, părinte, carul lui Israel şi călăreţul lui!" Iar Elisei a zis

către el: "Ia un arc şi nişte săgeţi! " Şi a luat regele un arc şi nişte săgeţi. Apoi Elisei a zis către regele lui

Israel: "Pune mâna pe arc!" Şi a pus regele mâna pe arc, şi şi-a pus şi Elisei mâinile sale pe mâini-

le regelui, şi a zis: "Deschide fereastra dinspre răsărit!" Şi regele a deschis-o. Şi a zis Elisei: "Săgetea-

ză!". Şi a săgetat regele. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata izbăvirii ce vine de la Domnul şi săgeata iz-

băvirii de Sirieni, căci vei bate pe Sirieni cu desăvârşire, la Afec". (IV Regi 13.14-17)

Înainte de a-ţi ridica mâinile spre cer, trebuie să-ţi ridici sufletul; şi înainte de a-ţi ridica ochii, ridică-ţi gân-

dul la Dumnezeu. (Origen)

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de

fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâi-

nile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului

poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâi-

nile ridicate. (vezi Cunoaşterea de sine/)

Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumnezeu,

ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devreme, de raiul

în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine să ne strădu-

im şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu, să primim de

la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei din jur, făcând

binele semenilor noştri şi, cu siguranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată.

(Profesorul Alexandru Nemoianu)

Lucrul să fie în mâini şi rugăciunea pe buze. 4.2

Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii. (Solomon 10.4)

Mântuitorul a ales crucea pentru că astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne.

(Sfântul Atanasie cel Mare)

Mic eram între fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu. Mâinile mele au făcut harpa

şi degetele mele au întocmit psaltirea. (Psalmi 151.1, 2)

Milă fie-vă de mine, aveţi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit! De ce mă

prigoniţi cu urgia lui Dumnezeu şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? (Iov 19.21, 22)

Mintea are aceeaşi putere ca şi mâinile, nu îndeajuns cât să cuprindă lumea, dar îndeajuns cât să o

schimbe. (Colin Wilson)

Munca este rugăciunea mâinilor. (Sfinţii Părinţi)

Oare nu la bătrâni sălăşluieşte înţelepciunea şi priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?

(Iov 12.12)

Pentru aceea, "îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi. Faceţi cărări drepte pentru

picioarele voastre", aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece.

(Evrei 12.12, 13)

Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. Să nu uiţi pe prietenul

tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale. (Ecclesiasticul 37.5, 6)

Progresul tehnologic este ca un topor în mâinile unui criminal patologic. (Albert Einstein)

Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va pă-

rea un minut. Asta e relativitatea. (Albert Einstein)

Puneţi-vă în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi. 10.2

Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi! (Psalmi 127.2)

Rugăciunea, mâna întinsă pentru primirea darurilor lui Dumnezeu. 4.3

Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.

Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalmi 21.18-20)

Suflarea Lui înseninează cerurile şi mâna Lui străpunge şarpele fugar! (Iov 26.13)

Sunteţi în mâinile lui Dumnezeu, numai că daţi din mâini şi din picioare. 10.2

Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se,

el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. (Luca 22.3, 4)

Şi a scos capul din desagă şi, arătându-l, le-a zis: "Iată capul lui Olofern, căpetenia armatei Asirienilor; iată

şi perdeaua sub care sta în beţia lui. Şi Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei. (Iudita 13.14)

Şi a zis iarăşi Faraon către Iosif: "Eu sunt Faraon! Dar fără ştirea ta, nimeni nu are să-şi mişte nici mâna sa,

nici piciorul său, în tot pământul Egiptului!" (Facerea 41.44)

Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, vă-

zând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este îm-

părăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va

intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)

Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Şi îndată

s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.

(Marcu 5.41, 42)

Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. (Ecclesiasticul 7.34)

Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare

tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea

faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)

Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi

mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. (Marcu 8.24, 25)

Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor:

Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi

scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)

Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă,

îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.

(Faptele Apostolilor 12.7)

Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L

învinuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în

groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade

a face bine sâmbăta. (Matei 12.10-12)

Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat

urechea. Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.

(Matei 26.51, 52)

Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui.

(Matei 8.3)

Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a

dat duhul. (Luca 23.46)

Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înain-

tea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia

şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu

hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele

tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era

în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a zis:

Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.

(Apocalipsa 10.9-12)

Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. (Matei 18.34)

Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.