Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

mici. (Hans Christian Andersen)

Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo

corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca să le

dai lor hrană la bună vreme. (Psalmi 103.26-28)

Mândria ne face să ne amăgim întotdeuna. Dar adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa conştiinţei obişnu-

ite, o voce mică şi liniştită ne spune “Ceva e în neregulă”. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi

psiholog elveţian)

Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de ruşine. (Psalmi 88.44)

Nimic nu este prea dificil dacă împarţi în paşi mici ceea ce ai de făcut. (Henry Ford)

Nu-ţi fie frică să faci un pas mare. Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici. (David Lloyd George)

Oamenii mărunţi caută numai să-şi petreacă timpul, cei de talent, să-l întrebuinţeze. (Arthur Schopenhauer)

Omul este mare abia atunci când se recunoaşte mic, când îşi recunoaşte slăbiciunile, neputinţele şi nu virtuţile.

(Augustin Păunoiu)

Păcatele cele mici deschid uşa celor mari. (Sfinţii Părinţi)

Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice. (Esop)

Perfecţiunea vine din lucrurile mici, iar perfecţiunea nu e un mărunţiş. (Michelangelo)

Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. (Sallustius)

Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unui suflet mic, slab şi fără vlagă. (Juvenal)

Să fim o mică reflexie a unei mari lumini. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Să nu amânăm niciodată săvârşirea faptelor bune, ca să nu fim întâmpinaţi cu întrebarea Sfântului

Ambrozie al Milanului: “De ce amâi pentru ziua de mâine?”, şi apoi cu mustrarea lui: “Poţi să

lucrezi şi azi, fiindcă s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi, şi pe cea de mâine să n-o mai apuci. Nici

pierderea unei singure ore nu înseamnă o pagubă mică. Chiar şi o singură oră este o parte din viaţă”.

(Părintele Narcis Stupcanu, la emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Să nu crezi că se va împodobi cu cele mari, cel ce este leneş în cele mici (Sfântul Vasile cel Mare)

Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după cum

nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem datorni-

cii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viaţă virtuoasă, plină de fapte bune, atunci Dumnezeu ne este dator.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de

scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e slab,

dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe care-i pri-

mejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Seriozitatea este singurul refugiu al celui cu o inteligenţă redusă. (Oscar Wilde)

Succesul este suma unor eforturi mici, repetate zi de zi. (Robert Collier)

Suntem nişte pigmei în comparaţie cu Puşkin. Nu mai există printre noi un asemenea geniu. (Dostoievski)

Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat gră-

iesc vouă: nu va pierde plata sa. (Matei 10.42)

Ţine minte, fie că trăieşti, fie că mori, este de prea mică importanţă. Ce contează cu adevărat, ce-ar trebui să

conteze şi pentru tine şi pentru alţii, este pentru ce raţiune trăieşti şi pentru ce cauză eşti gata să-ţi

dai viaţa. (Testamentul tatălui mitropolitului Antonie de Suroj)

Un dar micuţ de Crăciun pentru un sărman poate aduce veselie timp de un an. (Walter Scott)

Un lucru mic este un lucru mic, dar credinţa din lucrurile mici este un lucru mare. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Viitorul este suma paşilor pe care îi faci, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs. (Henri Coandă)

Vreau să mor creştin! (Sfântul Martir Matei Brâncoveanu, înainte de a fi decapitat. Era fiul cel mai mic al

Sfântului Martir Constantin Vodă Brâncoveanu)

Mierea/ Cei pe care adevărul şi înţelepciunea îi conduc în viaţă, pot aduna miere şi de buruieni. (William Cowper)

Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cît îţi trebuie, ca nu cumva să te saturi şi s-o verşi. (Solomon 25.16)

Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.

(Psalmi 18.10,11)

El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului,

drepte faceţi cărările Lui". Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele

împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată

Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. (Matei 3.3-5)

Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale. Să ştii că înţelepciunea

este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută

(Solomon 24.13, 14)

Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat

bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. (Ioan 24.41-43)

Îţi zâmbeşte mieros, dar ţi-o coace-n dos. (Proverb italian)

Măi, tăcerea e ca mierea! (Părintele Petroniu Lipă)

Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător

decât untdelemnul, dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două

ascuţişuri. (Solomon 5.3)

Precum celui care mănâncă multă miere nu-i merge bine, tot aşa şi celui care se lasă copleşit de cuvinte de

laudă. (Solomon 25.27)

Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. (Solomon 27.7)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele

tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi

era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a

zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.

(Apocalipsa 10.9-12)

Mijloc/ Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa

lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale.

(Ecclesiasticul 23.16-18)

Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus. (William Shakespeare)

Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el.

Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. (Luca 21.21, 22)

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a

făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe

omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la

vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui

şi răului. (Facerea 2.7-9)

Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumne-

zeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. (Apocalipsa 7.17)

Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră, tablele legământului, pe care l-a încheiat

Domnul cu voi, am stat în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi nici pâine n-am mâncat, nici a-

pă n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe acelea

erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

(Deutoronomul 9.9, 10)

Când se va elibera mintea, se va înlătura tot ce e la mijloc între ea şi Dumnezeu. (Sfântul Isaia Pustnicul)

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas tare,

a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul,

văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.

(Luca 23.45-47)

Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte fără teamă.

(Ecclesiasticul 27.12)

Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului. (Solomon 20.20)

Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului care, culcân-

duse în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat. (Arhiepiscopul Inochenţie)

Cel leneş pune pricini şi zice: "Afară este un leu, aş putea să fiu sugrumat în mijlocul uliţelor".

(Solomon 22.13)

Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe

Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele

noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui.

(I Ioan 2.1-3)

Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul

mijloc de a o îndura. (Părintele Nicolae Steindardt)

Cuvântul e un mijloc imperfect de comunicare. (Camil Petrescu)

Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite, vei fi ca unul care stă culcat în

mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg. (Solomon 23.33)

Domnul este drept în mijlocul ei şi nu face nici o strâmbătate; în fiecare dimineaţă El dă la lumină dreptatea;

El nu lipseşte niciodată şi nici nu cunoaşte nedreptatea. (Sofonie 3.5)

Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. (Psalmi 45.5)

Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine. (Sfântul Marcul Ascetul)

El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului,

drepte faceţi cărările Lui". Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele îm-

prejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iu-

deea şi toată împrejurimea Iordanului. (Matei 3.3-5)

Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor

cu foc arzător!" (Daniel 3.6)

Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos

şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala dis-

cuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevi ne-

curmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de

câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. (I Timotei 6.3-5)

Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi ca-

re Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui

a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis

către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au

înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. (Luca 2.46-50)

Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună

cu Sine, iertându-ne toate greşealele; ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic

cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce. (Coloseni 2.13, 14)

Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu

jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi,

aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. (Matei 14.6-8)

Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.

(Matei 10.16)

Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să fie

crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)

Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău. Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale

şi în mijlocul adunării te va înjosi, pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, şi

inima ta este plină de vicleşug. (Ecclesiasticul 1.29-31)

Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da şi puterea pentru biruinţă.

(Sfântul Tihon din Zadonsk)

Ori faci avere în lumea aceasta, ori în cealaltă; cale de mijloc nu există. (Stendhal)

Oriunde este iubit Hristos, eu mă simt în mijlocul fraţilor mei. În Hristos, toţi sunt una şi vorbesc aceeaşi

limbă. (Sunt cuvintele unui vestit hindus convertit la creştinism, în secolul trecut, pe numele său

Sadhu Sundar Singh.)

Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. (Psalmi 103.13)

Pictura devine pentru Goya un mijloc de a atinge misterul, dar misterul este de asemenea pentru el mijlo-

cul de a atinge pictura. (André Malraux)

Postul, un dar şi un mijloc de desăvârşire. 10.10

Primul semn al corupţiei, într-o societate care este încă în viaţă, este acela că scopul scuză mijloacele.

(Georges Bernanos)

S-a suit deci Moise şi Iosua în munte şi un nor a acoperit muntele. Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele

Sinai şi l-a acoperit norul şase zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului.

Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor. Şi s-a suit

Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului; şi a stat Moise pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de

nopţi. (Ieşirea 24.15-18)

Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea

să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus. Şi iată Eu voi aduce asupra pământului po-

top de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va

pieri. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi,

femeia ta şi femeile fiilor tăi. (Facerea 6.16-18)

Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsaţi-mă să fiu

măcinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos. ( Sfântul Ignatie Teoforul)

Şi a zis Domnul către mine: "Ce vezi tu Amos?" Şi am zis: O cumpănă de plumb. Şi mi-a răspuns Domnul:

"Iată Eu voi pune cumpăna cea de plumb în mijlocul poporului Meu Israel şi de aici încolo nu-l voi mai

cruţa. Înălţimile lui Isaac vor fi distruse, şi capiştile lui Israel vor fi dărâmate, iar împotriva casei lui Iero- boam Mă voi scula cu sabie". (Amos 7.8, 9)

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.

(Facerea 1.6)

Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi în-

cins pe sub sân cu un brâu de aur. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui,

ca para focului. (Apocalipsa 1.12-14)

Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi.

(Faptele Apostolilor 17.22)

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi în-

fricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel

de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi

vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. (Luca 24.36-39)

Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au

dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând

prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.28-30)

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşarte.

Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă şi

urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. (Matei 18.20)

Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o

coastă mănoasă. El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul

ei un turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă. (Isaia 5.1, 2)

Mila 9.20

Milostenia 6.7, 6.11

Milostenia, unită cu postul, izbăveşte de moarte. 10.11

Minoritatea/ A fi într-o minoritate, chiar şi o minoritate de unul, nu te face nebun. (George Orwell)

E de datoria noastră să punem capăt dominaţiei politice a unei minorităţi care schilodeşte instituţiile

economice şi sociale ale tării noastre, umilind şi sărăcind pe toată lumea. (Martin Luther King)

Femeile sunt o majoritate tratată ca o minoritate. (Lisa Kraemer)

În această lume, o majoritate ruşinoasă moare de foame din cauza unei minorităţi neruşinate.

(Hasier Agirre)

Testul curajului vine atunci când suntem în minoritate. Încercarea toleranţei apare atunci când suntem

în majoritate. (Ralph W. Sockman)

Mintea 4.5, 4.10, 4.14, 7.3, 7.7, 10.5, 10.12

Mintea are aceeaşi putere ca şi mâinile, nu îndeajuns cât să cuprindă lumea,dar îndeajuns cât să o schimbe.

(Colin Wilson)

Mintea are şi un organ de care se foloseşte, creierul. 2.1

Mintea bine aşezată nu şovăie în hotărâre. (Publilius Syrus)

Mintea devine oarbă prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava deşartă şi prin plăcere.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Mintea este ca o moară, macină ce-i dai să macine. 2.11

Mintea este ca o moară, ce bagi pe moară aceea macină (gânduri bune sau gânduri rele). 4.2

Mintea este o formă de energie a inimii care lucrează cu creierul. (Sfântul Ioan Casian 2.1)

Mintea este tronul dumnezeirii. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o

societate care onorează servitorul şi a uitat darul. (Albert Einstein)

Mintea la Dumnezeu 12.5

Mintea lipsită de ocupaţie este rugina sufletului. (Samuel Smiles)

Mintea nepătimitoare este aceea care stăpâneşte patimile sale. 12.5

Mintea nerătăcită 4.6

Mintea omului nu poate fi controlată decât prin propriile forţe, cum ar fi raţiunea. (George Washington Carver)

Mintea omului, fiind creată după chipul lui Dumnezeu, este lumină, deci are în ea lumină. (Sfântul Grigorie

Palama 2.7)

Mintea reprezintă gândurile sau mentalul. 2.3

Mintea robită se curăţă desăvârşit prin cugetarea duhovnicească. (Casiodor, scriitor bisericesc)

Mintea ta proprie este o încăpere sacră în care nu poate intra nimic decât cu permisiunea ta. (David Mamet)

Mintea trebuie să devină în noi tron al lui Dumnezeu. 2.13

Mintea umană este resursa noastră fundamentală. (John F. Kennedy)

Mintea, în opoziţie cu simţurile. 10.8

Mintea, o parte a inimii spirituale (ochiul inimii spirituale). 2.1

Mintea/ A privi cu mintea la Dumnezeu. 6.14

Adâncirea minţii în Dumnezeu. 1.6

Adunarea minţii. 1.1, 2.3

Adunarea minţii în ea însăşi. 2.1

Am fost înzestraţi cu puterea de judecată a minţii ca să cunoaştem adevărul, iar adevărul întreg se

cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Arta este contemplare. Este plăcerea minţii care caută în natură şi descrie spiritul de care Natura însăşi

este animată. (Auguste Rodin)

Bătălia cu zgomotele parazitare. 7.3

Belşugul mâncărurilor opreşte ascuţimea minţii. (Proverb)

Beţia e în stare să anihileze simţurile şi să întunece mintea. (Sfantul Ioan Gură de Aur)

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa vir-

tuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După

cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alţii; iar cuvintele celor înţelepţi se vor cumpăni.