Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,67 Mb.
|
(Matei 7.12) Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promi- se, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui
zeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învie- rea şi înălţare Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Patriarhul Daniel, Isaia 7.14) Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă - atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. (Matei 24.15, 16) "Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei caută să-mi ia sufletul!". Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns? "Mi-am pus deoparte şapte mii de băr- baţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal". (Romani 11.3, 4) Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui! Dacă leul mugeşte, cine nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci? Daţi de ştire de pe acoperişurile pala- telor din Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi ziceţi: Adunaţi-vă pe muntele Samariei şi vedeţi câte neorânduieli sînt în această cetate si ce asupriri în sânul ei. (Amos 3.7-9) Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se tru- feşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nă- dăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; da- rul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10) Efectele postului nu se pot simţi imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie, trei ani şi şase luni, sau poate o viaţă întreagă. … (Sfântul Vasile cel Mare) El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul. (Ioan 1.23) Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea! (Solomon 29.18) Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape. (Apocalipsa 1.3) Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. (Matei 23.37) În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să
Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine mai păcătos, căci proorocul Isaia văzând pe Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine. (Avva Matoi)
Şi a ieşit Iisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Şi pe drum întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt? Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan Botezătorul,
Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti Hristosul. Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. (Marcu 8.27-30) Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slă- veau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. (Luca 7.14-16) Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme, zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit. (Matei 26.67, 68) Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris: "După acestea Mă voi întoarce şi voi ridica iarăşi cortul cel căzut al lui David şi cele distruse ale lui iarăşi le voi zidi şi-l voi îndrepta, ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea". (Faptele Apostolilor 15.15-17)
încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2) Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe
Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. (Luca 16.31) Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce
Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. (Luca 4.27) Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi, şi să răsplăteşti pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să pierzi pe cei ce prăpădesc pământul. Şi s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, şi s-a văzut în templul Lui chivotul legământului Său, şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină mare. (Apocalipsa 11.18, 19) Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă. (Matei 11.3-5) Propovăduirea/ Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscu- t-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". (Romani 2.7-9) Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin. (Luca 16.19, 20) Hristos este Dumnezeul tuturor. (Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, torturat şi condam- nat la moarte prin decapitare pentru că L-a propovăduit pe Hristos. Toate acestea s-au întâm- plat în jurul anului 120)
În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să
În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui". (Matei 3.1-3) Nimeni nu poate predica creştinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii, veţi fi astfel, nu veţi mai propovădui creştinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o descoperă Hristos. (Mahatma Ganhi) Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia. (Solomon 12.23) Omul nu este ceea ce ştie, nici ceea ce învaţă sau propovăduieşte; el este ceea ce iubeşte, ceea ce trăieşte. (Mitropolitul Nicolae Mladin) "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; po- porul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor. (Matei 4.15-17) Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovă- duiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. (Marcu 3.14, 15) Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vin- dece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.
Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. (Marcu 16.15, 16) Propriu/ Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă. (Socrate) Alungarea gândurilor proprii. 5.2 Ascultarea de voia proprie, opusă ascultării de Dumnezeu. 2.5 Binele pe care omul îl doreşte, nu rămâne nelucrător în el, ci dumnezeiescul izvor, în oricine s-ar afla el, pre- face pe cel ce s-a atins de el şi-i împărtăşeşte puterile Sale proprii. (Sfântul Grigorie de Nyssa) Biserica Ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului, fiind păstrătoarea elementului latin, care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise. (Mihai Eminescu) Caracterul este proprietatea ce nu se poate preţui. (Samuel Smiles) Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? (Buddha) Caută fericirea în propria-ţi inimă. Nu căuta nimic în afară de suflet, totul se află întrânsul. Dacă acolo feri- cirea nu există, atunci nu o vei găsi nicăieri. (Mitropolitul Filaret) Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.
Căderea în propria lumină a minţii este foarte periculoasă. 2.7 Când uiţi de propriile tale defecte ajungi mândru. (Democritus)
Cea mai mare minune este să te ridici din propriile tale păcate. (Sfinţii Părinţi) Cel care se roagă poate întâlni în experienţa sa două tipuri de lumină: lumina propriei sale minţi şi lumina imaterială a lui Dumnezeu. 2.7 Cel smerit vede, în primul rând, vinovăţia proprie. 10.4 Defăimarea este fiica amorului propriu şi a trândăviei. (Voltaire) Doar un prost învaţă din greşelile proprii. Un înţelept învaţă din greşelele altora. (Otto von Bismarck) Dreptatea judecăţii dumnezeieşti dă simţirii omeneşti faţă de cei în suferinţă, o întărire înaltă, încât îl face pe om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simţirea lui dă prin judecata făcută supuşilor o hotărâre asupra lui însuşi. (Sfântul Grigorie de Nyssa) E bine să parcurgem propriul drum şi să ne mândrim ce el. (Lauren Bacall) Este un lucru destul de dureros să te uiţi la propiile necazuri şi să ştii că tu ţi le-ai creat. (Sofocle) Eşecul ne învaţă umilinţa, ne confruntă cu propriile noastre limite şi ne arată că nu suntem invincibili. (Hal Urban) Extraordinarele progrese realizate în domeniul comunicaţiilor reprezintă o serioasă ameninţare la adresa vieţii private. (Earl Warren) Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli. (Buddha) Fiecare om trebuie să-şi inventeze propriul drum. (Jean-Paul Sartre) Frica – neîncrederea arătată faţă de propriul eu. (Sarghis Sakaian) Intrarea în templul înţelepciunii este o recunoaştere a propriei noastre ignoranţe. (Proverb hindus) Iubirea dă forţa de a sacrifica propria legătură cu ceea ce posezi, îţi dă puterea de a dărui totul. Tot ceea ce e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik) Îngerii nu au nevoie de limbă şi de auz, ci îşi transmit unii altora propriile lor gândiri şi hotărâri, fără să ros- tească nici măcar un cuvânt. (Sfântul Ioan Damaschin) Jurnalismul îşi justifică propria existenţă prin marele principiu Darwinian al supravieţuirii celui mai vulgar. (Oscar Wilde) Lumea este o oglindă care oferă fiecărui om reflecţia propriei feţe. (William M. Thackeray) Lumina propriei minţi 2.7 Minciuna este dispreţuirea şi oarecum nimicirea propriei tale demnităţi umane.(Immanuel Kant) Mintea omului nu poate fi controlată decât prin propriile forţe, cum ar fi raţiunea. (George Washington Carver) Mintea ta proprie este o încăpere sacră în care nu poate intra nimic decât cu permisiunea ta. (David Mamet) Minţile mărginite au obiceiul să dea vina pe alţii pentru propriile greşeli. (Honoré de Balzac) Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau norocul, le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius) Nebun este cine trăieşte în propria-i lume. (Paulo Coelho) Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Mihai Eminescu) Niciun duşman nu poate să abată atâta rău ca propriul suflet atunci când se tulbură de nemulţumire sau gelozie. (Părintele Savatie Baştovoi) Nimic nu ne înşeală mai mult decât propria noastră gândire. (Leonardo da Vinci) Nu dispreţui sensibilitatea nimănui; sensibilitatea fiecăruia e propriul lui geniu. (Charles Baudelaire)
Orice om îşi face propriul noroc. (Proverb franţuzesc) Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte. El dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. (Iov 18.7-9) Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor. (Esop) Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de remuşcări şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta Treime. Căinţa nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu. Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware) Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry) Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate. (Maurice Chevalier) Renunţarea la voia proprie. 5.1 Să renunţăm a fi propria noastră normă. (Mark-Antoine Costa de Beauregard) Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru. (Nicolae Iorga) Talentul este abilitatea de a-ţi găsi propriul destin. (Thomas Mann) Tristeţea conştientizării propriilor păcate. 11.15 Tronul dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furişat în inima şi trupul nostru ca pe propriul lui tron. 2.1 Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşar- te. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul) Vederea greşelilor proprii. 12.4, 2.9 Vederea păcatelor proprii (în lumina lui Dumnezeu). 6.15 Viaţa omului este o luptă continuă cu propriile patimi şi slăbiciuni. 8.20 Prostia altora nu ne face mai deştepţi. (Napoleon Bonaparte) Prostia are talentul de a fi insistentă. (Albert Camus) Prostia din născare, leac în lume nu are; ea este o urâcioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale. (Ion Creangă) Prostia este eternă şi invincibilă. (Alexandru Paleologu) Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei. Prostia, nu. (Umberto Eco) Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei. (Emil Cioran) Prostia este sora cea mai apropiată a răutăţii. (Sofocle) Prostia se zbate mereu să ajungă în primele rânduri pentru a fi observată; inteligenţa stă în spate pentru a observa. (Regina Elisabeta a României) Prostia şi înfumurarea sunt tovarăşe nedespărţite. (Pierre Beaumarchais) Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (Proverb arab) Prostia/ A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune. (Cicero) Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale. (Ecclesiasticul 23.16-18) Alături de hidrogen, prostia e cea care se găseşte în cea mai mare cantitate în univers. (Thomas Alva Edison) Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea. (Edith Sitwell) Bărbaţii sunt ca nişte copii. Plini de mândrie prostească. (James Clavell) Boieria şi prostia cu mare cheltuială se ţin. (Proverb) Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea. (Georges Brassens) Când spun o prostie, toată lumea mă tolerează, când spun un adevăr, toată lumea mă urăşte. (Johann Wolfgang von Goethe)
Când văd proştii locuind în cele mai strălucitoare palate, înţeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. (Traian Demetrescu) Chiar şi atunci când este susţinută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne. (Anatole France) Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului. (Ecclesiasticul 22.12) Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian) Disperarea este ultima soluţie a proştilor. (Benjamin Disraeli) Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul. (Albert Einstein) Doar un prost învaţă din greşelile proprii. Un înţelept învaţă din greşelele altora. (Otto von Bismarck) E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială. (Mark Twain) E mai bine să mori din cauza proştilor decât să fii lăudat de ei. (Anton Pavlovici Cehov) E mai bine să taci şi să fii luat de prost decât să vorbeşti şi să confirmi că eşti. (Abraham Lincoln) E mai greu să-l convingi pe un om că e prost decât să-l minţi că e deştept. (Jean d`Ormesson) El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost. (Iov 5.13) Este mai bine să fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept. (Buddha) Există două feluri în care poţi fi prostit. Primul este să crezi ceea ce nu este adevărat; cel de al doilea este să refuzi să crezi ceea ce este adevărat. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez) Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mulţu- miţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi) Fiecare prostie găseşte pe cineva care s-o facă. (Tennesse Williams) Genialitatea poate avea limitele sale, dar prostia nu are acest handicap. (Elbert Hubbard) Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată. (Ecclesiastul 10.12, 13) Imposibilul este un cuvânt întâlnit numai în dicţionarele proştilor. (Napoleon Bonaparte) Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte. (Solomon 11.22) Inteligenţii se împart în două: buni şi răi, proştii se împart în una: răi. (Garabet Ibrăileanu) Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving. (Ana Blandiana) În faţa lui Dumnezeu toţi suntem la fel de deştepţi, dar şi la fel de proşti. (Albert Einstein) În politică, prostia nu e un handicap. (Napoleon Bonaparte) Înţeleptul înfruntă soarta, prostul doar se plânge-ntruna. (Shota Rustaveli) Înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune. (Proverb turcesc) Înţeleptul poate învăţa mai multe de la o întrebare prostească decât învaţă prostul dintr-un răspuns înţelept. (Bruce Lee) Înţeleptul trebuie să meargă la cel prost, altminteri înţelepciunea ar pieri, deoarece prostul nu vine nicio- dată la cel înţelept. (Bodenstedt)
“Mens sana in corpore sano” este o maximă prostească. Corpul sănătos este produsul unei minţi sănă- toase. (George Bernard Shaw) Minciuna se naşte din vorbă multă şi din glumă prostescă. Dar acesta este doar un singur aspect al minciunii. (Sfântul Ioan Scărarul) Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. (Solomon 9.13) Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26) Nimeni nu este destul de inteligent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost. (Jean de La Fontaine) Nimic nu se plăteşte mai sigur ca prostia. (Camil Petrescu) Nu îngădui un râs nesocotit şi nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la un nebun. (Socrate) Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este şansa ta. (Winston Churchill) Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe. (Grigore Moisil) O afacere care aduce numai bani, este o afacere proastă. (Henry Ford) Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin) Oamenii se nasc neînvăţaţi, nu proşti; ei devin proşti prin învăţătură. (Bertrand Russell) Omul n-ar trebui să facă aceeaşi prostie de două ori. Există atâta prostie, că ai de unde alege. (Bertrand Russell) Omul nu ajunge niciodată atât de bătrân încât să nu mai poată face încă o prostie. (Woody Allen) Opinia publică este regina lumii, pentru că prostia este regina proştilor. (Nicolas Chamfort) Orice prost ştie. Scopul este să înţelegi. (Albert Einstein) "Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. (Solomon 1.22, 23) Pot ierta prostia, dar nu şi răutatea. (Napoleon Bonaparte) Poţi să prosteşti unii oameni tot timpul şi toţi oamenii un timp, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii tot timpul. (Abraham Lincoln) Privind fără-ncetare prostia omenească / De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască. (Vasile Alecsandri)
Yüklə 7,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|